Război juridic Cristi Danileţ vs Dana Gîrbovan pe tema imixtiunii serviciilor în Justiţie

Presupusa imixtiune a Serviciului Român de Informaţii în sistemul judiciar, peste limitele legii, a stârnit ample controverse în spaţiul public, punctul focal al discuţiilor fiind problema "magistraţilor acoperiţi" şi declaraţiile generalului SRI, Dumitru Dumbravă, potrivit cărora instanţele reprezintă un "câmp tactic" în care Serviciul urmăreşte dosarul până la soluţionarea sa definitivă.

Şi magistraţii au schimbat opinii diferite pe acest subiect. Acum câteva zile, judecătorul Cristi Danileţ a atras atenţia că unii dintre colegii săi fac declaraţii iresponsabile şi nefundamentate pe acest subiect, fapt ce a stârnit nemulţumirea şefei Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, Dana Gîrbovan, care s-a simţit vizată de comentariile acestuia.

Cristi Danileţ denunţă declaraţiile inadecvate care vizează relaţiile magistraţi-servicii de informaţii

"Văd în ultima vreme câţiva judecători care tot ies în spaţiul public cu declaraţii la adresa unor colegi de ai lor (pe care însă nu îi identifică) care ar avea anumite relaţii (pe care nu le precizează, ci doar le caracterizează generic ca neprincipiale sau chiar nelegale) cu serviciile de informaţii: ba că unii colegi ar fi acoperiţi, ba că unii au semnat angajamente cu SRI", a scris, pe blogul personal, Cristi Danileţ, membru al Consiliului Superior al Magistraturii.

Judecătorul CSM a ţinut "să lămurească" opinia publică cu privire la acestea, venind cu o serie de precizări punctuale, după cum urmează:

1. Magistraţii nu au voie să fie colaboratori, informatori sau agenţi ai serviciilor de informaţii. Toţi cei aflaţi în funcţie declară în fiecare an că respectă acest imperativ. Nu există vreun caz indicat în concret de cei care fac asemenea declaraţii cu privire la un magistrat care ar încălca legea. Numărul total de magistraţi din România este de 4.700 de judecători şi 2.900 de procurori. Pentru toţi, actualul CSM a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la declaraţiile date în ultimii doi ani. Dacă se descoperă un magistrat care încalcă această obligaţie, el va fi eliberat imediat din funcţie şi se va deschide dosar penal pentru fals în declaraţii.

2. Magistraţii au acces la informaţii secrete de stat şi secrete de serviciu în baza Legii nr. 182/2002 modificată prin pct.51 din Legea nr. 255/2013 intrată în vigoare anul trecut, în aplicarea căreia CSM a emis un Regulament aprobat prin Hotărârea nr. 140/2014. După cum se vede în Anexa 1, singurul angajament impus de lege şi care se regăseşte în Regulament este acela potrivit căruia magistratul se obligă să respecte secretul şi legea inclusiv după ce părăseşte profesia, angajament care potrivit art. 3 alin. 3 se depune la conducătorul instituţiei. Precizez că de la 1 febr. 2014, de când au intrat în vigoare dispoziţiile din Legea nr. 255/2013, magistraţii nu mai sunt supuşi verificărilor din partea SRI prevăzute în art. 7 din lege – aşa cum se întâmplă sub vechea reglementare, ale cărei probleme le semnalasem într-o postare din anul 2007.

3. Potrivit art. 352 C.proc.pen intrat în vigoare anul trecut (11) În cazul în care informaţiile clasificate sunt esenţiale pentru soluţionarea cauzei, instanţa solicită, de urgenţă, după caz, declasificarea totală, declasificarea parţială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. (12) Dacă autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la informaţiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunţarea unei soluţii de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei în cauză. Aşadar nu este real faptul că s-ar putea soluţiona dosare pe baza unor documente ce conţin informaţii clasificate nevăzute de avocaţi. Sau, cel puţin, nu s-ar putea pronunţa pe baza lor o hotărâre defavorabilă inculpatului, căci astfel ar fi afectat caracterul echitabil al procesului. Oricum, judecătorul naţional este obligat să respecte toate exigenţele art. 6 CEDO; şi asta chiar şi în dacă ar fi lipsit astfel de reglementări.

4. Singura colaborare dintre magistraţi şi serviciile de informaţii este cea instituţională, permisă de lege. Astfel, potrivit art. 14 alin. (3) din OUG nr. 43/2002 şi a art. 13 alin. 3 din Legea nr. 508/2004 serviciile şi organele specializate în culegerea şi prelucrarea informaţiilor au obligaţia de a pune la dispoziţie DNA, respectiv DIICOT, de îndată, datele şi informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor de competenţa acestor parchete.

5. Pentru că, din păcate, există corupţie în justiţie, serviciile de informaţii au competenţă şi în acest domeniu. Ca urmare, ele strâng informaţii despre magistraţii bănuiţi de corupţie pe care, la fel, sunt obligate să le înainteze la DNA, în cadrul căruia s-a format anul acesta un birou care are ca principală activitate combaterea corupţiei în sistemul judiciar. Nu există nicio sesizare că astfel de informaţii au fost folosite nelegal, pentru a impune acestor magistraţi anumite soluţii.

"Prin urmare, respectivele declaraţii despre relaţii nelegale dintre magistraţi şi serviciile de informaţii sunt nefondate. Când ele vin din partea unor magistraţi care nici nu indică, nici nu sesizează organismele competente pentru cercetarea în concret a unor situaţii de încălcare a legii, eu personal le consider total inadecvate statutului pe care îl au respectivii. Îmi scapă motivul pentru această risipă de energie şi rostul acestor declaraţii jignitoare dacă nu chiar belicoase la adresa colegilor. Dar ştiu cu siguranţă că în acest fel sunt alimentate speculaţiile de tot felul care în mod voit sunt generate de oameni ce se confruntă cu acuzaţii sau chiar condamnări penale", a concluzionat Cristi Danileţ.

Judecătoarea Dana Gîrbovan îl acuză pe Danileţ de rele-intenţii

În replică, judecătoarea Dana Gîrbovan de la Curtea de Apel Cluj, şefa Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, l-a acuzat pe Cristi Danileţ că "încearcă fie să blocheze, fie să minimalizeze orice dezbatere publică serioasă" despre acest subiect extrem de important pentru sistemul judiciar.

Redăm mai jos opinia Danei Gîrbovan publicată de clujust.ro:

"Este regretabil modul în care un membru al CSM încearcă fie să blocheze, fie să minimalizeze orice dezbatere publică serioasă despre probleme importante pentru sistemul judiciar, dezbateri generate de asociaţiile profesionale de magistraţi ca urmare a unor articole apărute în spaţiul public.

În loc să analizeze argumentele aduse şi să susţină necesitatea lămurii publice a unor chestiuni ce afectează imaginea sistemului judiciar şi, implicit, independenţa justiţiei, se aduc "lămuri" ce nu fac trimitere nici la motivele ce au generat îngrijorările magistraţilor şi nici la demersurile urmate de acestea, catalogând orice ridicare de problemă ca fiind "jignitoare" şi "nefondată".

Jignitor este să încerci să opreşti apriori astfel de dezbateri, al căror scop este tocmai acela de a lămuri dacă o problemă semnalată este fondată sau nefondată. Se impun de aceea următoarele clarificări:

1. Cererea trimisă de Consiliul Superior al Magistraturii către CSAT, prin care s-a solicitat efectuarea unor verificări cu privire la declaraţiile date de magistraţi în ultimii doi ani, este urmarea sesizării făcute de asociaţiile profesionale, nu o iniţiativă proprie a Consiliului. Afirmaţia membrului CSM, potrivit căreia nu au fost indicate persoane în concret care ar fi încălcat legea, este vădit tendenţioasă, în condiţiile în care nu acesta a fost scopul demersului nostru. Verificarea declaraţilor magistraţilor că nu sunt ofiţeri acoperiţi este o obligaţia legală a CSAT, ce nu a fost îndeplinită vreme de 10 ani, lăsând aşadar fără substanţă o dispoziţie prevăzută în legea privind statutul magistraţilor. Am explicat pe larg în cadrul interviului citat această chestiune.

2. Cu privire la necesitatea semnării unui angajament pentru accesul la informaţiile clasificate, în urma modificării legii şi a adoptării unei hotărâri de către CSM în acest sens, această chestiune a provocat o serie de dezbateri în rândul magistraţilor. O parte dintre magistraţi au refuzat să semneze astfel de declaraţii, invocând ca motiv faptul că un judecător, prin însăşi funcţia pe care o ocupă, trebuie să aibă acces la toate probele de la dosar fără nici o altă condiţionalitate. Dincolo de argumentele pro şi contra aduse, dezbaterea este legitimă, în condiţiile în care se pune problema respectării dreptului la apărare în acest tip de cauze, indiferent de natura lor.

Subliniez că problema rămâne şi în condiţiile modificării Legii 182/2002, precum şi a Noului Cod de procedură penală. Pe de-o parte, documentele clasificate apar şi în procesele civile şi de contencios administrativ, unde procedura accesului părţilor la aceste probe este una extrem de riguroasă, stabilită prin regulamentul CSM.

În ceea ce priveşte cauzele penale, accesul avocaţilor părţilor la aceste probe este condiţionat de acordul autorităţii emitente. Faptul că, în lipsa acordului, aceste documente nu pot servi la pronunţarea unei hotărâri de condamnare, nu rezolvă decât parţial problema. Ca principiu, o parte trebuie să aibă acces la toate documentele din dosar în aceleaşi condiţii ca şi acuzarea, pentru a vedea în ce măsură probele respective sunt sau nu relevante inclusiv pentru apărarea sa.

3. Nu am negat niciodată existenţa problemei corupţiei în interiorul sistemului judiciar. Dimpotrivă, am susţinut întotdeauna necesitatea combaterii ferme a acestui fenomen ce afectează în mod direct independenţa justiţiei. Îmi menţin această poziţie categorică şi în prezent, fără însă a considera că aceasta impietează discutarea şi a altor probleme ce afectează sistemul judiciar. Clarificarea relaţiei justiţie-servicii secrete, de exemplu, este una esenţială în contextul actual în care un general SRI a spus că instanţele sunt "câmp tactic" pentru acest serviciu, iar un fost preşedinte al României a spus că există ofiţeri acoperiţi în justiţie.

După cum am arătat în repetate rânduri în spaţiul public, orice suspiciuni privind depăşirea limitelor legale ale acţiunilor serviciilor secrete când vine vorba despre justiţie, ba mai mult, orice reclamaţie privind o asemenea posibilitate, neverificată în mod real, are în timp efectul unui bumerang care poate discredita întregul sistem de justiţie. Nu dezbaterile despre eventualele abuzuri slăbesc forţa luptei anticorupţiei, ci bagatelizarea sau ignorarea lor. Într-un stat de drept, pentru buna funcţionare a instituţiilor, este esenţial să se discute cu deschidere despre eventualele probleme care există. În cazul luptei anticorupţie ori al implicării serviciilor secrete în actul de justiţie nu existenţa acestor dezbateri, ci lipsa lor ori încercarea de a le suprima ar trebui să ne îngrijoreze.

4. Pornind de la o serie de afirmaţii publice, care ne-au stârnit îngrijorarea şi pe care le-am indicat în mod concret, asociaţiile magistraţilor au iniţiat demersuri către toate instituţiile statului cu atribuţii în domeniu, cu scopul de a lămuri întinderea activităţii serviciilor secrete în justiţie şi a verifica în ce măsură acestea respectă cadrul legal în vigoare. Am făcut publice toate aceste demersuri, tocmai pentru o corectă informare asupra motivelor, argumentelor şi rezultatelor acţiunilor noastre, din punctul nostru de vedere interesul public pentru această chestiune apărând cu puterea evidenţei.

CSM este, conform Constituţiei, "garantul independenţei justiţiei", iar membrii Consiliului au datoria de a asculta şi de a răspunde concret şi punctual argumentelor aduse de judecători , atunci când există temeri că independenţa sistemului ar fi afectată. Dacă din poziţia pe care o ocupă domnul judecător în CSM nu a considerat că trebuie să se autosesizeze la afirmaţia că instanţele au devenit "câmp tactic" pentru serviciile secrete, iar printre magistraţi ar fi ofiţeri acoperiţi, ne-am fi aşteptat să fii înţeles măcar în mod corect raţiunea demersului nostru.

Încercarea aceasta de a suprima ori denatura de la dezbaterea publică subiecte importante, ca implicarea serviciilor secrete în justiţie ori existenţa ofiţerilor acoperiţi printre magistraţi, nu este altceva decât o dovadă că astfel de dezbateri sunt necesare şi imperative pentru buna funcţionare a justiţiei în România. Ignorând sau acoperind probleme nu înseamnă că acestea nu există."

Danileţ: Spre deosebire de Dana Gîrbovan, eu aduc şi argumente, pe care le reiterez şi le întăresc

"Îmi permit o replică la răspunsul colegei Gîrbovan la afirmaţiile mele vizavi de declaraţiile ei pe care le-am considerat inadecvate pentru că nu au temei nici faptic, nici legal. Precizez de la bun început că nu am niciun obiectiv de a minimaliza o dezbatere publică. Din contră, iată că mă implic în această dezbatere care, din considerente care îmi scapă. nu s-a desfăşurat în locul şi la timpul stabilit de CSM la cererea asociaţiilor profesionale. Oricum faptul că d-na judecător are posibilitatea să iasă în spaţiul public pe acest subiect, de ceva vreme, neîmpiedicată de nimeni, e dovada că libertatea ei de exprimare nu e stingherită de mine sau de altcineva. Dar tot aşa trebuie ca ea să accepte ca şi eu am libertatea de exprimare", a precizat Cristi Danileţ.

Judecătorul CSM a adăugat că, spre deosebire de Dana Gîrbovan, el însă aduce şi argumente, pe care le reiterează şi le întăreşte după cum urmează:

"Au existat declaraţii ale fostului preşedinte al ţării cu privire la faptul că au existat – nu că există! – ofiţeri acoperiţi în justiţie şi chiar a indicat un nume al unui fost procuror dinainte de anul 2005. Doar asociaţiile au formulat acuzaţii indirecte "dacă există ofiţeri acoperiţi ar fi un lucru foarte grav". Eu spun că a fi ofiţer acoperit în justiţie este ceva nelegal şi am votat ca CSM să sesizeze CSAT pentru a face verificări (da, la cererea asociaţiilor). Făcând o paralelă, consider că ar fi neconform cu statutul meu să o bănuiesc pe doamna judecător Gîrbovan că ea este ofiţer acoperit doar pentru faptul că CSAT nu a confirmat declaraţia pe care ea o dă anual de 10 ani de zile prin care neagă acest lucru.

Tocmai de aceea consider astfel de afirmaţii publice, făcute la modul general de unii exponenţi ai asociaţiilor profesionale, ca fiind total inadecvate. Este nedrept să se îndoiască de corectitudinea celor 4700 de judecători şi 2900 de procurori. În plus, este de menţionat că eu am fost singurul magistrat care a solicitat verificarea tuturor judecătorilor, procurorilor şi grefierilor din România şi pentru perioada 1990-2004, opinie însă nesusţinută de asociaţii şi respinsă de restul membrilor CSM.

Art 7 alin. 4 din Legea nr. 182/2002, modificată prin art. 51 din Legea nr. 255/2013 intrată în vigoare la 1 febr. 2014 prevede accesul magistraţilor la informaţii ce constituie secret de stat sau de serviciu, fără nici un fel de aprobare sau verificare. E un mare câştig faţă de prevederile anterioare. Nici această lege, nici Regulamentul aprobat de CSM în aplicarea ei nu face distincţie între judecătorii din materie penală şi cei din alte materii, cum invocă d-na judecător Gîrbovan.

Legea prevede în mod clar proceduri de declasificare sau de acces la informaţii clasificate, dacă acestea sunt utilizate într-un proces civil sau penal. Oricum, judecătorul român este obligat de Constituţia României să asigure un proces echitabil părţilor din cauzele pe care le soluţionează, caracter prevăzut în CEDO şi care trebuie să aibă prioritate dacă ar contraveni cu dispoziţiile legale naţionale.

Eu sunt cel care am iniţiat în CSM, în anul 2011, discuţiile pe marginea certificatului ORNIIS care se cerea magistraţilor în baza fostelor reglementări. Doi ani de zile au durat discuţiile cu magistraţii şi cu instituţiile implicate, pentru lămurirea tuturor aspectelor legate de accesul la informaţiile clasificate din cauzele judiciare. Dacă ar fi fost interesate, asociaţiile profesionale ar fi avut posibilitatea să se implice în lucrări, rezultatul fiecărei discuţii fiind publicat pe site-ul CSM.

Cât priveşte la justiţia ca şi "câmp tactic" al SRI, sunt de acord cu decizia CSM că nu există o problemă atâta timp cât această sintagmă se referă la modul de îndeplinire legală a obligaţiilor de către serviciul de informaţii. Este de remarcat că, deşi au provocat o amânare a dezbaterilor şi au ieşit cu declaraţii publice cu privire la acest subiect, asociaţiile profesionale nu au participat la respectiva şedinţă a CSM. Oricum, aş vrea să văd asociaţiile profesionale că luptă pentru prevenirea şi combaterea corupţiei judiciare, sau pentru creşterea profesionalismului unor colegi de ai noştri, ori pentru unificarea practicii judiciare. Din păcate, nu prea am văzut aşa ceva.

În concluzie, tocmai pentru că lucrăm în justiţie, trebuie să fim extrem de siguri pe ce spunem atunci când ieşim în spaţiul public. În domeniul drepturilor omului şi funcţionării justiţiei nu e loc pentru supoziţii – iar eu consider că astfel de atitudini nu sunt potrivite, că suspiciunile aruncate asupra magistraţilor nu sunt corecte, cu atât mai mult cu cât ele vin din interiorul sistemului şi că legea trebuie cunoscută şi aplicată întocmai în primul rând de către magistraţi, această obligaţie fiind una constituţională."

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.