Raportul Aid Watch 2013: România este codaşă la asistenţa pentru dezvoltare

În privinţa cantităţii asistenţei pentru dezvoltare, bugetul bilateral al MAE pentru anul 2012 a scăzut de la 2,6 milioane de euro în 2011 la 2,2 milioane de euro în 2012 iar această tendinţă va continua şi în 2013, principalul stat beneficiar rămânând Republica Moldova, se arată în raportul AidWatch (http://www.concordeurope.org/275-2013-aidwatch-report), realizat de confederaţia europeană a ONG-urilor pentru dezvoltare CONCORD.

Acesta este principalul instrument de evaluare anuală a calităţii şi cantităţii ajutoarelor de dezvoltare furnizate de ţările membre UE.

”Data limită pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului - Millenium Development Goals se apropie (anul 2015), iar unul din cinci oameni încă trăiesc în sărăcie extremă. Criza euro nu s-a terminat şi observăm o tendinţă de privatizare a ajutoarelor de dezvoltare în sensul urmăririi unor beneficii comerciale”, a susţinut Carlos Villota, AidWatch Policy Officer din partea Concord, în cadrul conferinţei de lansare a raportului AidWatch în România de către Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Dezvoltare din România (FOND).

El a arătat că din cauza crizei economice, atingerea obiectivelor de ajutor pentru dezvoltare a devenit mai dificilă deoarece sprijinul politic pentru alocarea de fonduri în acest sens s-a diminuat. Foarte puţine ţări sunt pe cale să-şi atingă obiectivul stabilit şi angajamentul luat de a acorda asistenţă oficială pentru dezvoltare în valoare de 0,7% din venitul naţional brut (VNB) până în 2015.

În 2012, asistenţa acordată de cele 27 de state membre UE a reprezentat doar 0,39% din Venitul Naţional Brut (VNB) al UE şi a scăzut mult sub nivelul obiectivului de 0,7% din VNB. Cele 27 state membre au acordat 50,6 miliarde de euro în 2012, cu 4% mai puţin decât anul precedent. Reducerile cele mai mari în perioada 2011-2012 au fost făcute în Spania (49%), Italia (34%), Cipru (26%), Grecia (17%) şi Belgia (11%). Iar în 2013-2014 se estimează că asistenţa totală pentru dezvoltare acordată de UE va stagna la aproximativ 0,43%.

În cazul României, există pe lângă problema cantitativă şi alte provocări. Politica de cooperare pentru dezvoltare are o vizibilitate slabă la nivelul agendei politice şi publice în sensul că nu i se acordă mult interes. În plus, Ministerul Afacerilor Externe – coordonatorul naţional al politicii de cooperare pentru dezvoltare are o capacitate instituţională redusă de a gestiona şi monitoriza implementarea acestei politici, se mai arată în raportul AidWatch. Ministerul a lansat primul apel public de finanţare pentru proiecte, dar acesta nu a avut linii bugetare specifice alocate pentru diferiţi aplicanţi, ONG-urile aplicând pentru aceleaşi fonduri ca instituţiile publice, ministerele de linie şi alte entităţi guvernamentale din România şi state partenere. În plus, multe organizaţii nonguvernamentale n-au putut accesa banii europeni alocaţi pentru cooperare pentru dezvoltare şi educaţie pentru dezvoltare pentru că aveau nevoie de cofinanţare şi n-au fost susţinute de guvernul român.

În 2012, asistenţa acordată de cele 27 de state membre UE a reprezentat doar 0,39% din Venitul Naţional Brut (VNB) al UE şi a scăzut mult sub nivelul obiectivului de 0,7% din VNB. Cele 27 state membre au acordat 50,6 miliarde de euro în 2012, cu 4% mai puţin decât anul precedent. Reducerile cele mai mari în perioada 2011-2012 au fost făcute în Spania (49%), Italia (34%), Cipru (26%), Grecia (17%) şi Belgia (11%).

Pe de altă parte, Petru Dandea, vicepreşedinte al sindicatului Cartel Alfa, prezent la conferinţa organizată de FOND, a arătat că ”ne confruntăm în România exact cu condiţiile din ţările subdezvoltate pe care vrem să le ajutăm în politica de ajutor pentru dezvoltare în ceea ce priveşte legislaţia muncii şi condiţiile de muncă în corporaţiile multinaţionale”. Liderul sindical a mai afirmat că România, deşi este de la aderarea la UE oficial stat donator, ”rămâne un recipient de ajutor, nu un donator”.

La rândul ei, Luciana Ghica, lector la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, a subliniat că diferenţierea dintre donatori noi şi vechi între statele UE este un mit deoarece ”noii membrii ai UE nu sunt atât de diferiţi de cei vechi”. Mai mult, această diferenţiere afectează cooperarea şi coordonarea în domeniu pentru că ”noii donatori sunt percepuţi ca neglijabili şi donatori de clasa a doua”.

Valentin Burada, manager de program la Fundaţia de Dezvoltare a Societăţii Civile (FDSC), a arătat că în ciuda faptului că bugetul bilateral al României pentru asistenţă de dezvoltare este mic, România ar putea să se folosească de calitatea de donator pentru a-şi mai îmbunătăţi imaginea negativă pe care o are în UE.

”Este important ca România să îşi menţină angajamentele asumate la nivel internaţional în ceea ce priveşte asistenţa pentru dezvoltare deoarece politica de cooperare pentru dezvoltare are un potenţial încă neexploatat de a răspunde priorităţilor de politică externă – consolidarea profilului României în cadrul Uniunii Europene, dar şi în alte zone precum regiunea Mării Negre, aprofundarea şi eficientizarea parteneriatelor României, o acţiune pragmatică în cadrul securităţii globale şi al multiculturalismului, acordarea atenţiei cuvenite românilor din străinătate şi promovarea imaginii României la nivel internaţional”, au concluzionat reprezentanţii FOND.