Pussy Riot: Periculosul sindrom al indignării selective

Potrivit Federaţiei Internaţionale a Ligilor pentru Drepturile Omului (FIDH), cazul Pussy Riot simbolizează amplificarea represaliilor împotriva protestatarilor din Rusia. Cu toate acestea, actuala agitaţie din jurul acestui caz îi provoacă iritare cotidianului francez. Cazul Pussy Riot nu este primul care aruncă lumină asupra modului în care funcţionează justiţia rusă, subliniază publicaţia franceză, preluată de Inopressa.ru.

Cazul lui Serghei Magnitski - jurist specializat în drept fiscal care s-a lovit de escrocheriile unor înalţi funcţionari ruşi - este mai puţin cunoscut. Refuzul de a ceda în faţa samavolniciei l-a costat viaţa. Însă, pe cine interesează soarta unui avocat al cărui ataşament pentru lege l-a dus la arest şi la moarte în detenţie?

Opinia publică din Occident îşi exprimă în mod legitim indignarea faţă de caracterul exagerat al sentinţei în cazul Pussy Riot, însă pe cine preocupă sutele de mii de deţinuţi politici din închisorile Coreii de Nord? Oare nu cumva doar 'cântăreţele rusoaice' merită o manifestare de solidaritate?, întreabă critic publicaţia franceză.

Explicaţia pentru o solidaritate atât de exclusivă cu Pussy Riot este extrem de banală, consideră Le Nouvel Observateur. O astfel de atenţie este determinată de modul de viaţă 'picant' al acestora: cântăreţe, provocatoare-punckiste.

Va dura oare mobilizarea în sprijinul Nadejei Tolokonnikova, Mariei Alehina şi Ekaterina Samuţevici suficient de mult pentru ca cele trei activiste să poată evita soarta pe care le-a rezervat-o justiţia rusă? Să sperăm, notează publicaţia, exprimându-şi în acelaşi timp speranţa că, pe viitor, indignarea va fi mai puţin selectivă.

Mulţi critică regimurile autoritare, şi mai mulţi sunt cei care suferă de pe urma violenţelor. Toţi merită solidaritatea noastră, conchide Le Nouvel Observateur.