Ortodoxia din Rusia riscă să-şi piardă credibilitatea din cauza implicării în politică
Statutul Bisericii Ortodoxe în cadrul societăţii ruse pare unul solid, însă încrederea şi sprijinul din partea majorităţii ar putea să dispară, în condiţiile schimbării conjuncturii economice şi politice din Rusia, observă cotidianul moscovit Gazeta.
În ultima jumătate de an, Biserica Ortodoxă Rusă (RPŢ) s-a pomenit în centrul a numeroase scandaluri, dintre care ultimul - procesul contra trupei de rock Pussy Riot - a căpătat o anvergură internaţională. Principala cauză este aceea că RPŢ a ocupat o poziţie conservatoare, acordând puterii politice sprijin ideatic. Între timp, critica la adresa puterii, mai ales din partea publicului urban instruit, este în creştere, iar acest lucru nu poate să nu evolueze spre o atitudine negativă şi faţă de Biserică.
Potrivit Gazeta, acest lucru nu este de mirare, iar RPŢ nu se putea comporta în alt mod. Istoria relaţiilor dintre RPŢ şi stat nu oferea dreptul la altă alegere. La sfârşitul anului trecut, când nemulţumirea faţă de acţiunile puterii politice a escaladat spre un puternic val de protest, RPŢ a încercat doar pentru o scurtă perioadă de timp să se menţină deasupra luptei, după care a ocupat obişnuita nişă politică şi socială, devenind o ţintă comodă pentru cei care văd în ea doar o reminiscenţă a trecutului, ce împiedică dezvoltarea ţării.
În condiţiile în care relaţiile actuale dintre RPŢ şi putere sunt mai apropiate ca oricând, s-ar putea crede că 'viitorul nu ameninţă RPŢ cu niciun fel de probleme'. Cu toate acesta, lucrurile nu stau astfel, subliniază Gazeta.
În acest sens, cotidianul rus analizează opiniile majorităţii care sprijină ferm RPŢ. Cei mai mulţi dintre ei nici nu pot fi numiţi credincioşi: aceştia aproape că nu frecventează biserica, nu cunosc Biblia, se consideră ortodocşi doar pe temeiul apartenenţei etnice şi chiar existenţa lui Dumnezeu le suscită acestora mari dubii. Totuşi, ce-i atrage pe aceşti oameni la RPŢ? În opinia Gazeta, faptul că ea este parte a oficiosului şi este considerată practic o ramură a puterii.
Majoritatea are mereu atitudini conformiste, iar ortodoxia este astăzi unul dintre atributele conformismului, subliniază cotidianul moscovit. Pe de o parte, acest lucru îi asigură Bisericii o situaţie stabilă, dar pe de altă parte îi scoate în evidenţă caracterul 'intermitent'. Orice schimbare a conjuncturii economice şi politice din Rusia va lăsa RPŢ fără acea pernă de securitate care astăzi i se pare atât de groasă. Reproşurile care se vor abate la adresa puterii nu vor ocoli şi 'fidelul său satelit', ba chiar vor fi şi mai intense, în condiţiile în care să critici puterea este un lucru periculos, pe când Biserica nu are o aură protectoare.
În ceea ce-i priveşte pe cei care critică azi Biserica, aceştia sunt destul de puţini. O bună parte dintre ei sunt tineri instruiţi din mediul urban. Aceştia nu au neapărat opinii ateiste. Potrivit sondajelor de opinie, atitudinile anticlericale se îmbină la foarte puţini cu dubiile privind existenţa lui Dumnezeu sau cel puţin a dimensiunii spirituale a vieţii umane. Cu alte cuvinte, criticile acestor oameni au un caracter nu atât politic, cât mai degrabă etic. De astfel de critici, Bisericii, care s-a proclamat principala portavoce a moralităţii, îi este greu să se apere, iar acest lucru s-a manifestat cel mai evident în timpul procesului contra Pussy Riot.
Potrivit Gazeta, este important şi faptul că această critică morală pătrunde şi în interiorul Bisericii, determinându-i pe unii credincioşi să se distanţeze de acţiunile clerului. Desigur, aceştia sunt puţini, însă din nou este vorba despre tineretul instruit, adică de principala resursă intelectuală a RPŢ. Este puţin probabil să fie vorba despre o schismă în sânul Bisericii, însă în mod clar acest lucru ameninţă cu îndepărtarea de Biserică a oamenilor de care depinde viitorul ei, după cum la fel de clar este şi că acest lucru va slăbi activitatea misionară a RPŢ în mediul urban.
Slăbirea religiei organizate şi creşterea numărului de credincioşi din afara confesiunilor este una dintre tendinţele de bază din lumea occidentală, iar în prezent acestei tendinţe îi va fi mult mai uşor să prindă rădăcini pe pământ rus.
RPŢ a preferat să-şi ocupe nişa tradiţională în apropiere de putere şi pentru că se teme de schimbări, subliniază Gazeta. Idealurile RPŢ au rămas în trecut. Cu puterea RPŢ găseşte un limbaj comun, însă opozanţii sunt pentru ea oameni străini, pe care nu-i înţelege şi de care se teme. Conducerea RPŢ este convinsă că dacă opoziţia, Doamne fereşte, va ajunge la putere, soarta sa nu va fi una bună.
Într-adevăr, atitudinile de stânga sunt astăzi în ascensiune în Rusia: pe clădirile bisericilor apar grafitti jignitoare, pe internet sunt difuzate epitete umilitoare la adresa RPŢ. Iniţiativele privind înfiinţarea de 'celule ortodoxe' care să apere patrimoniul Bisericii alimentează şi mai mult tensiunile din societate.
Totuşi, situaţia din Rusia nu este unică. Ceva asemănător s-a întâmplat în Europa la sfârşitul anilor 1960, iar acţiunea Pussy Riot aminteşte foarte tare de feministele radicale de atunci. De altfel, chiar şi denumirea englezească a trupei pare a fi luată din acea epocă tumultoasă. Mulţi dintre liderii 'contraculturali' de atunci au devenit ulterior politicieni respectabili, care decid ordinea de zi a politicii în lumea contemporană. Ei nu mai luptă demult cu Biserica, recunoscând dreptul legal al acesteia de a fi una dintre instituţiile societăţii secularizate.
În 'războaiele culturale' adepţi ai secularismului şi conservatori religioşi sunt mult mai mulţi 'de la cultură, decât de la război', iar aceste războaie se duc cu metode destul de paşnice. Dar, cel mai important este că ambele părţi recunosc că victoriile şi înfrângerile depind de ei înşişi şi de autoritatea lor în societate, nu de apropierea faţă de putere, care îşi menţine neutralitatea religioasă, subliniază cotidianul.
Desigur, nu este prima dată când Rusia s-ar sustrage mersului general al istoriei, însă dacă de data aceasta va câştiga modelul de dezvoltare prin evoluţie, nu cel revoluţionar, la adresa RPŢ nu vor exista niciun fel de ameninţări şi cu cât mai repede va înţelege Biserica acest lucru şi va învăţa să-şi câştige autoritatea fără sprijinul obişnuit din partea puterii, cu atât mai repede îşi va găsi ea un loc în societatea contemporană, conchide Gazeta.
