Provocările pe care va trebui să le înfrunte viitorul Papă

Succesorul lui Benedict al XVI-lea va avea de înfruntat provocări importante în cadrul Bisericii, precum reforma curiei pentru a o face mai eficientă şi mai transparentă şi impulsionarea evanghelizării într-o lume tot mai secularizată. Viitorul Suveran Pontif va trebui să continue dezvoltarea Conciliului Vatican II, care nu s-a încheiat, şi să promoveze ecumenismul pentru a întări unitatea între creştini, notează agenţia EFE.

El va trebui să gestioneze, de asemenea, cazurile clericilor acuzaţi de pederastie, urmând linia toleranţei zero instituită de Benedict al XVI-lea, problema scăderii numărului preoţilor, celibatul sacerdotal, o mai mare prezenţă a femeii în instituţiile Bisericii şi ameliorarea relaţiilor cu Islamul şi cultul mozaic. Într-o lume tot mai secularizată, în care - după cum a denunţat în numeroase ocazii papa Ratzinger - se încearcă ca religia să fie considerată o chestiune privată, cel de-al 226-lea succesor al Sf. Petru va trebui să traseze liniile directoare pentru a recupera terenul, mizând pe o mai mare participare laică.

Decreştinizarea Occidentului, mai ales a Europei, l-a determinat pe Benedict al XVI-lea să creeze un Dicasteriu pentru Noua Evanghelizare şi să convoace în acest scop un sinod al episcopilor. Viitorul papă va trebui să diriguiască propunerile prelaţilor, între care şi cea privind o catehizare adecvată şi folosirea unui nou limbaj pentru a-l prezenta pe Hristos.

Noua biserică va trebui să înfrunte şi problema colegialităţii episcopale - relaţia dintre Curie şi episcopatele naţionale - unul din punctele rămase nerezolvate în pontificatul lui Joseph Ratzinger. Numeroşi episcopi cred că gestionarea comună a Bisericii trebuie întărită şi atribuţiile conferinţelor episcopale - sporite, în timp ce în Curia vaticană mai multe voci susţin că trebuie să prevaleze guvernul central al Bisericii. Drumul spre colegialitate este lung şi, potrivit teologului elveţian Hans Kung, Roma preferă în continuare o Biserică puternică, absolutistă, care păstrează în mâinile sale toate puterile, legislativă, executivă şi judiciară, fără să ţină cont de propria universalitate.

Reforma Curiei romane este urgentă, mai ales după izbucnirea scandalului Vatileaks, care a scos la iveală intrigi şi înfruntări în curie. Sau după controversata decizie a lui Benedict al XVI-lea de a revoca excomunicarea episcopului britanic Richard Williamson. Suveranul Pontif a primit multe critici pentru această decizie care venea după ce episcopul Williamson declarase că nu au existat camere de gazare la Auschwitz. Vaticanul a spus, la acel moment, ca nu a ştiut despre aceste declaraţii.

Un alt aspect este scăderea îngrijorătoare a celor care aleg să devină preoţi şi să se dedice bisericii. În fiecare zi scade numărul sacerdoţilor astfel încât un singur preot trebuie să acopere mai multe parohii.

O altă temă stringentă este cea a celibatului. Benedict al XVI-lea a susţinut celibatul sacerdotal şi a ţinut porţile bisericii închise pentru hirotonirea homosexualilor, deşi a acordat mai multe dispense decât predecesorul său pentru căsătoriile unor clerici.

Rolul femeii în Biserica catolică este o altă temă cu care se va confrunta viitorul papă. Benedict al XVI-lea, ca şi Ioan Paul al II-lea, a subliniat în numeroase ocazii activitatea femeilor, dar s-a rezumat la acest lucru, insistând că nu pot fi hirotonite ca preoţi. Având în vedere că vremurile nu par prielnice pentru sacerdoţiul feminin, femeile cer o mai mare participare la îndatoririle parohiei, la fel ca laicii.

O altă problema rămasă nerezolvată este acceptarea sacramentului căsătoriei pentru catolicii divorţaţi şi recăsătoriţi. Potrivit Consiliului Pontifical pentru Textele Legislative această interdicţie este 'lege divină', ceea ce înseamnă că nici Biserica nu o poate modifica.

Morala sexuală este o altă temă urgentă. Biserica este contrară relaţiilor premaritale, folosirii anticoncepţionalelor etc. Respinge totodată folosirea prezervativelor împotriva SIDA şi consideră homosexualitatea o deviaţie.

Relaţiile cu Islamul au suferit un regres în pontificatul lui Benedict al XVI-lea, mai ales după referirea sa într-un discurs la citatul împăratului bizantin Manuel al II-lea, potrivit căruia 'Mahomed nu a adus nimic nou decât ordinul de a extinde credinţa prin puterea sabiei'.

Cu evreii relaţiile s-au deteriorat după decizia lui Benedict al XVI-lea de a revoca excomunicarea episcopului Williamson care a negat Holocaustul şi după ce l-a declarat 'Venerabil' - primul pas spre beatificare - pe papa Pius al XII-lea, acuzat că a tăcut în faţa Holocaustului, şi după modificarea liturghiei din Vinerea Sfântă în care a cerut 'iluminarea evreilor pentru a-l recunoaşte pe Hristos'.

Viitorul papă va trebui să continue, din dorinţa expresă a lui Benedict al XVI-lea, negocierile cu urmaşii lui Lefebre (lefebrienii) care au provocat o schismă în 1988, ordonând ungerea a patru episcopi fără permisiunea papei şi care nu recunosc Conciliul Vatican II.

Va trebui să continue şi drumul deschis de Benedict al XVI-lea în apărarea naturii. Ratzinger a fost unul din Suveranii Pontifi care a arătat o mare sensibilitate faţă de ecologie, denunţând eroziunea, deforestarea şi exploatarea abuzivă a resurselor minerale şi a oceanelor.