Drumul spre un nou papă

Treburile curente ale Bisericii vor fi gestionate după renunţarea oficială a papei de Colegiul Cardinalilor şi vor fi suspendate alte aspecte extraordinare, precum beatificări sau hirotoniri. Cardinalul Tarcisio Bertone va fi responsabilul cu organizarea întregii proceduri de alegere a succesorului lui Benedict al XVI-lea: în general conclavul se convoacă la 15 zile după moartea papei, dar în acest caz - singular după secolul al XIII-lea - s-a decretat o anticipare a conclavului pentru ca Vaticanul să aibă un papă înainte de Paştele catolic, notează ziarul Las Provincias.

Responsabilitatea de a decide asupra noului papă va cădea în sarcina celor 116 cardinali care au împlinit 80 de ani în ziua renunţării lui Ratzinger. Prelaţii se vor reuni în Capela Sixtina pentru a participa la ritualul milenar. Pintre sfinţiile lor se află şi cinci cardinali spanioli. Contrar a ceea ce se crede, Dreptul Canonic nu cuprinde o limită de vârstă pentru aspirantul la papă. 'Poate fi ales orice credincios, singura cerinţă este să facă parte din ordinului episcopilor, iar dacă nu este cazul poate fi uns imediat', spune Eduardo Molano, expert în Dreptul Constituţional Canonic la Universitatea din Navarra.

Este însă greu de crezut că viitorul papă nu va fi ales dintre cardinalii reuniţi în conclav. Se crede totuşi, având în vedere motivul invocat de Ratzinger pentru renunţarea sa la Pontificat, anume starea sa de sănătate şi vârsta înaintată, că ierarhii catolici se vor orienta spre un candidat relativ tânăr. După convocarea conclavului, cardinalii electori vor fi găzduiţi la Casa de Santa Marta, un hotel situat în Cetatea Vaticanului. Din acel moment prelaţilor le este interzis să aibă orice contact cu exteriorul sau să facă propagandă privind candidatura lor. Potrivit legislaţiei vaticane, votul este secret şi este permis ca un cardinal să se voteze singur. Este nevoie de o majoritate de două treimi pentru a fi proclamat Papă.

Aceste alegeri 'sui generis' sunt divizate în trei părţi. În primul rând va avea loc un 'pre-scrutin' în care se decide cine este cel însărcinat cu citirea voturilor. Apoi are loc scrutinul propriu-zis, iar în ultima parte se face numărarea voturilor. Dacă nu se întruneşte majoritatea, buletinele de vot sunt arse cu paie umede din care iese fumul negru pe coşul bazilicii, prin care credincioşii sunt înştiinţaţi de lipsa unui acord. În dupa-amiaza primei zile are loc un scrutin care se va repeta în cele trei zile următoare, de două ori dimineaţa şi de alte două ori după-amiaza. Dacă în a treia zi fumul alb nu iese, cardinalul care conduce conclavul convoacă o zi pentru rugăciune şi meditaţie. Dacă după această zi de reflecţie şi alte 21 de votări niciun candidat nu obţine sprijinul necesar, votul se reduce la cei doi prelaţi cei mai votaţi.

Antecedentele prognozează însă un conclav rapid. În secolul XX nicio alegere nu s-a prelungit mai mult de patru zile (papa Pius al X-lea în 1904). Ioan Paul al II-lea a fost ales în a doua zi de conclav, la fel ca fi Ratzinger care a devenit Benedict al XVI-lea după patru votări. Iar în zilele noastre, în secolul XXI, pare de negândit un conclav care să se întindă pe parcursul mai multor săptămâni. De fapt, Vaticanul a asigurat deja că speră să aibă un nou episcop al Romei la sfârşitul lunii martie. Iar purtătorul de cuvânt al Sfântului Scaun, Federico Lombardi, a promis chiar un 'habemus Papam' înainte de Paştele catolic, la 31 martie.