Proprietăţile medicinale ale vaniliei: istorie şi utilizări actuale

Vanilia are o istorie îndelungată de utilizări diverse, atât culinare, cât şi medicinale. Beneficiile şi aplicaţiile sale medicinale se bazează pe proprietăţile chimice ale vanilinei şi ale acidului vanilic, ingredientele active ale vaniliei. Deşi utilizările medicinale au dispărut în istorie, cercetările recente le-au readus la lumină. Vanilia este cunoscută pentru gustul său intens aromat, dar proprietăţile sale medicinale au câteva utilizări surprinzătoare.

Vanilia este cea mai populară aromă din lume şi a doua cea mai scumpă plantă, după şofran. Vanilia este extrasă din păstăile de orhidee Vanilla planifolia şi cuprinde peste 200 de compuşi, iar aroma şi parfumul său caracteristic provin în principal din vanilină.

Cele mai apreciate vaniline provin din boabele de vanilie mexicană, apreciate pentru gustul şi aroma lor bogată. Deşi alte câteva ţări produc vanilie oarecum inferioară, Madagascar este cel mai mare producător de vanilie naturală, cu 75% din producţia mondială actuală, potrivit unui studiu de grup publicat în 2021.

Istorie

Utilizările medicinale ale vaniliei datează din Mesoamerica, unde mayaşii au descoperit şi cultivat orhideea vanilie. Aceştia foloseau boabele sau păstăile verzi de vanilie pentru a trata muşcăturile otrăvitoare de insecte şi pentru a vindeca rănile. Femeilor li se administra o tinctură de vanilie pentru a calma isteria şi depresia.

După ce au cucerit Imperiul Aztec în secolul al XVI-lea, conchistadorii spanioli au devenit foarte interesaţi de plantele din noua lor ţară şi de proprietăţile botanice ale acestora. Ei au elaborat manuscrise, întocmite în principal de călugării care au venit mai târziu, care documentau aplicaţiile medicinale ale acestor plante, inclusiv ale vaniliei. După ce Hernán Cortés, cuceritorul spaniol al Mexicului, a adus bobul de vanilie în Europa, acesta a devenit popular ca stimulent şi afrodiziac. Vanilia a apărut în cele din urmă în farmacopeea europeană în anii 1700.

Producţia de vanilie

Majoritatea oamenilor au auzit de două tipuri de vanilie: extractul folosit la gătit şi uleiul esenţial folosit în scopuri cosmetice şi medicinale.

Vanilia nu produce un "ulei esenţial", dar există metode de extragere a unor compuşi specifici din păstăile de vanilie pentru a crea un produs de tip ulei esenţial. Aceste extracte variază în ceea ce priveşte mirosul şi puterea, în funcţie de plantele specifice recoltate şi de calitatea păstăilor fermentate.

Extractul de vanilie

Extractul de vanilie pură este scump şi foarte solicitat. Din acest motiv, imitaţia sau extractul de vanilie sintetic a devenit popular. Acesta este o aromă alimentară mai ieftină, fabricată din ingrediente mai puţin costisitoare, cum ar fi uleiul de cuişoare, celuloza, gudronul de cărbune şi subprodusele petroliere.

Producătorii comerciali extrag vanilina din păstaie prin presare la rece, abur, microunde, ultrasunete sau enzime. Vanilina este apoi amestecată cu o bază de apă şi alcool, pentru a produce extract de vanilie pură. Extractul sintetic de vanilie conţine doar cantităţi mici de vanilină şi, prin urmare, nu are niciunul dintre celelalte beneficii pentru sănătate, pe care le are extractul natural pur de vanilie sau uleiul esenţial.

Uleiul esenţial de vanilie

Uleiul esenţial din boabele de vanilie se obţine prin extracţie cu solvent, care produce un concentrat semisolid denumit oleorăşină de vanilie, utilizat în industria parfumurilor. Acest concentrat nu este comestibil. Oleorăşina este folosită pentru a face absolutul de vanilie, care are o consistenţă mai subţire şi se dizolvă uşor într-un ulei purtător, cum ar fi cel de nucă de cocos, de migdale sau de jojoba. Uleiul esenţial de vanilie comestibil este o infuzie din boabele de vanilie într-un ulei comestibil, cum ar fi uleiul de migdale sau de seminţe de struguri. Cel mai bun ulei de vanilie comestibil comercial ar trebui să fie organic, folosind un ulei de calitate alimentară sau, în cazul tincturilor de vanilie, un alcool de calitate alimentară, cum ar fi vodca. Uleiurile comestibile vândute în comerţ trebuie să menţioneze că sunt făcute pentru consum. Aceste uleiuri comestibile de vanilie pot spori aroma alimentelor şi a băuturilor sau pot fi folosite în scop medicinal.

Proprietăţile vaniliei

Deşi proprietăţile medicinale ale vaniliei sunt recunoscute de secole în multe culturi, evaluările ştiinţifice au fost publicate abia în ultimii 15 ani. Studiile au scos la iveală şi alte proprietăţi, inclusiv potenţiala utilizare a vaniliei ca tranchilizant natural, analgezic, febrifug şi digestiv, precum şi ca antibacterian, antioxidant şi antireumatic. Botanicals Online, un grup de colaborare format din experţi în domeniul medical, farmaceutic şi botanic, a compilat publicaţiile care relatează aceste caracteristici.

Utilizări medicinale

Potrivit King's American Dispensary din 1898, vanilia, ca aromă, era folosită pentru a excita creierul cu scopul de a preveni somnul. De asemenea, era recomandată pentru a creşte energia musculară şi pentru a stimula organele sexuale. Instrucţiunile din Dispensar încep cu pulverizarea bucăţilor de păstăi uscate de vanilie pentru a obţine o pulbere amestecată cu zahăr. Infuziile din această pulbere se făceau folosind apă clocotită. 14 grame din această infuzie trebuiau luate de trei-patru ori pe zi pentru a ameliora reumatismul, isteria şi febra.

Astăzi, unele culturi cred în puterea plantelor şi în utilizarea lor pentru diferite afecţiuni, folosind pulberi, tincturi şi unguente. Până în prezent, există puţine cercetări care să documenteze utilizarea vaniliei şi rezultatele ştiinţifice în mediul clinic. Cu toate acestea, au apărut rezultate promiţătoare din studiile de laborator efectuate pe animale.

Fenolii antioxidanţi, taninurile, acidul vanilic şi vanilina sunt promiţători în tratarea inflamaţiilor şi a îmbătrânirii. Compuşii aromatici volatili eugenol, limonen, cumarină, salicilat şi benzaldehidă ajută uleiul de vanilie să trateze insomnia, depresia şi tulburările de anxietate. Ca analgezic, este util pentru durerile musculare şi de stomac şi pentru durerile de cap. Ca digestiv, poate fi benefic pentru gastrită, arsuri la stomac şi tulburări ale vezicii biliare.

Cercetare

În ultimul timp, interesul pentru utilizarea vaniliei în scopuri terapeutice a crescut. Studiul de grup din 2021 al cercetătorilor din India şi Australia este o compilaţie a unora dintre cercetările recente relatate în literatura de specialitate.

"Rezumăm potenţialele bioactivităţi ale vanilinei şi ale derivatelor sale cu scopul de a schimba perspectiva de la o aromă populară, la o moleculă terapeutică a noii ere", au scris autorii în articol.

Printre numeroasele proprietăţi terapeutice ale vanilinei se numără cele antioxidante, antiinflamatorii, anticancerigene, de protecţie împotriva diabetului, antifungice, antibacteriene, de modulare a activităţii antibiotice şi antivirale. Aplicabilitatea acesteia în calitate de ingredient farmaceutic activ poate fi utilă pentru neurodegenerare, inhibarea formării tumorilor, rezistenţa la antibiotice, modificarea anemiei falciforme, inginerie tisulară şi pentru infecţii virale.

Alte studii clinice recente au analizat proprietăţile antioxidante, antiinflamatorii şi antimicrobiene ale vanilinei în prevenirea şi inversarea îmbătrânirii pielii şi a daunelor cauzate de radicalii liberi, precum şi în tratarea acneei. Un alt studiu a cercetat vanilina pentru protecţia împotriva ulcerului gastric şi tratamentul acestuia.

Mirosul dulce al vaniliei a fost încercat ca stimulent olfactiv la nou-născuţi, cu un oarecare succes în scăderea frecvenţei apneei de somn.

Efecte secundare

Uleiurile esenţiale, inclusiv uleiul de vanilie, sunt foarte puternice şi trebuie diluate cu un ulei purtător înainte de a fi aplicate pe piele, pentru a reduce riscul de iritaţie sau de reacţie cutanată. Există puţine informaţii cu privire la alte efecte secundare, dar majoritatea specialiştilor consideră că este o plantă naturală, utilă şi bine tolerată de organism. Dacă se ingerează uleiul, asiguraţi-vă că este de uz alimentar şi, de preferinţă, organic. Citiţi etichetele.

Pregătiţi-vă propriul ulei de vanilie

Este uşor să vă faceţi propria infuzie de ulei de vanilie de casă. Începeţi cu boabe de vanilie de calitate, care au fost uscate şi fermentate corect. Feliaţi mai multe păstăi în secţiuni subţiri, apoi tăiaţi-le în bucăţi mici. Aşezaţi bucăţile într-un borcan curat cu capac. Umpleţi borcanul cu uleiul neutru preferat, cum ar fi uleiul de seminţe de struguri sau de migdale. Lăsaţi amestecul să infuzeze la temperatura camerei timp de cel puţin trei săptămâni sau mai mult. Când sunteţi gata, turnaţi soluţia printr-o sită, într-un borcan nou. Infuzia de ulei rezultată poate fi apoi folosită pentru a o adăuga la o baie, folosită pe piele său într-un difuzor de aromaterapie.

Dacă aţi folosit boabe şi ulei organic, acesta poate fi folosit peste alimente sau în băuturi, pentru a le spori aroma. Dacă infuzaţi boabele într-un lichior comestibil, cum ar fi vodca, veţi avea un digestiv excelent sau o tinctură pentru dureri de cap şi febră.

Idei de final

Un ultim comentariu despre doze, mai ales dacă vanilia urmează să fie administrată intern: nu ingeraţi direct extractul de vanilie, care poate conţine substanţe nocive, în funcţie de calitatea produsului. Ca şi în cazul altor uleiuri esenţiale, cantitatea corectă depinde de vârsta şi de starea de sănătate a utilizatorului. Nu există suficiente informaţii ştiinţifice despre dozele de vanilie. Cu toate acestea, mulţi producători de produse realizate pe baza de uleiuri esenţiale îşi fundamentează dozele sugerate pe ani de experienţă.

Deoarece utilizările istorice ale vaniliei pentru ameliorarea medicinală a unor simptome sunt încă în curs de investigare, unele persoane pot fi prudente sau împotriva utilizării vaniliei în alte scopuri decât cele culinare. Dacă aveţi întrebări, urmaţi instrucţiunile producătorului şi consultaţi un profesionist în domeniul sănătăţii.