Profesor de ştiinţe politice nu exclude scenariul “dispariţiei” Rusiei: Suntem din nou în 1991

Alexander J. Motyl, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Rutgers-Newark din SUA, a discutat, într-un material publicat în The Hill, despre posibilitatea “destrămării” Federaţiei Ruse, aşa cum s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică în 1991.

Mai exact, profesorul a susţinut că, în cazul în care s-ar ajunge acolo, acest lucru ar fi cauzat de tensiunile şi slăbiciunile inerente ale sistemului, de incapacitatea lui Putin de a-şi menţine piesele împreună şi elitele fericite, precum şi de impactul catastrofal al deciziei liderului de la Kremlin de a invada Ucraina cu o armată care nu era pregătită pentru o astfel de aventură.

Suntem din nou în 1991 şi, acum ca şi atunci, factorii de decizie şi analiştii occidentali sunt îngroziţi să se confrunte cu cele două mari întrebări de tipul “ce-ar fi dacă” ridicate de războiul dezastruos al preşedintelui rus Vladimir Putin cu Ucraina: Dacă Federaţia Rusă calcă pe urmele Uniunii Sovietice şi se află în pragul colapsului? Dacă, încă o dată, procesul este condus de factori interni şi nu putem face nimic în acest sens?, a precizat profesorul.

Potrivit profesorului, prăbuşirea Uniunii Sovietice a fost atât o surpriză, cât şi o neplăcere pentru o mare parte a Occidentului. Puţini lideri guvernamentali se aşteptau ca o superputere să dispară peste noapte şi chiar mai puţini au întâmpinat această perspectivă cu entuziasm. Faimosul discurs al preşedintelui George H. W. Bush, “Chicken Kiev”, în care i-a avertizat pe ucraineni să nu urmărească un „naţionalism sinucigaş” şi să nu rişte astfel să submineze statul sovietic, a devenit emblematic pentru temerile occidentale legate de un colaps sovietic.

O incapacitate similară de a-şi imagina inimaginabilul pare evidentă astăzi, iar Ian Bremmer, de la Eurasia Group, este un exemplu tipic al acestei incapacităţi de a gândi dincolo de Rusia: „S-au dus zilele în care obiectivele de război ale Rusiei constau doar în ‘denazificarea şi demilitarizarea’ Ucrainei. De asemenea, s-au dus zilele în care guvernele SUA şi ale aliaţilor îşi limitau implicarea la a ajuta Ucraina să-şi apere suveranitatea şi integritatea teritorială’. Rezultatul este un nou Război Rece între Rusia şi adversarii săi - unul care promite să fie mai puţin global decât omologul său din secolul al XX-lea, dar şi mai puţin stabil şi previzibil”, scrie Bremmer. Totuşi, în ciuda tuturor schimbărilor ameninţătoare pe care Bremmer le prevede, prăbuşirea Rusiei ca stat nu este una dintre ele.

Şi totuşi, este perfect posibil, poate chiar probabil. Şi cu cât mai repede Occidentul începe să se gândească la cum va arăta un colaps rusesc, cu atât mai bine - nu pentru că putem face multe pentru a-l opri, ci pentru că va avea consecinţe cutremurătoare pentru întreaga lume.

Putin crede că orice problemă care apare pe tărâmul său trebuie să fie opera unor forţe străine. Liderii sovietici au avut opinii similare, continuă profesorul. De fapt, slăbiciunile statelor lor erau produsul sistemelor lor politice şi economice disfuncţionale şi al greşelilor politice făcute de lideri.

Totalitarismul sovietic şi planificarea centrală au fost bune la mobilizarea oamenilor şi a resurselor pentru mega-proiecte precum industrializarea, colectivizarea şi războiul (în timp ce au ucis milioane de oameni în acest proces), dar au eşuat lamentabil ca sisteme de guvernare în societăţile moderne. Perestroika lui Mihail Gorbaciov a fost un efort conştient de a repara sistemul sovietic defectuos - şi nu de a-l scăpa de influenţele occidentale nefaste. Dimpotrivă, Gorbaciov a înţeles că deschiderea URSS către lume o putea salva. Uniunea Sovietică s-a destrămat pentru că Gorbaciov a castrat Partidul Comunist, distrugând astfel pivotul regimului totalitar şi permiţând şi obligând republicile non-ruseşti să caute salvarea de la un sistem decrepit prin independenţă.

Conform lui Motyl, Rusia fascistă a lui Putin nu este mai puţin disfuncţională. Hipercentralizarea puterii în mâinile unui lider posibil iraţional, cu iluzii de grandoare, este o reţetă pentru decădere instituţională - deoarece birocraţii încearcă să supravieţuiască prin construirea unui imperiu, compartimentare şi pasare de la o persoană la alta - şi pentru dezastru politic. Putin şi un mic grup de prieteni linguşitori ai acestuia au fost cei care au decis să invadeze Ucraina, condamnând astfel mii de soldaţi ruşi la o moarte prematură şi expunând eforturile Rusiei de a construi o armată puternică ca fiind fictive. Corupţia prosperă în astfel de circumstanţe, în timp ce capacitatea de a urmări politici imaginative de reformă economică şi politică se atrofiază sub greutatea moartă a unei birocraţii disfuncţionale şi corupte.

Dacă Federaţia Rusă se va destrăma, acest lucru se va datora tensiunilor şi slăbiciunilor inerente sistemului, a incapacităţii lui Putin de a-şi menţine piesele împreună şi elitele sale fericite, precum şi impactului catastrofal asupra Rusiei a deciziei sale de a invada Ucraina cu o armată care nu era pregătită pentru o astfel de aventură. Asistenţa militară şi economică occidentală acordată Ucrainei a întărit Ucraina şi a îmbunătăţit efortul său de război, dar procesele de dezintegrare care afectează în prezent Rusia ar fi avut loc chiar dacă asistenţa occidentală ar fi fost minimă, a mai afirmat profesorul.

Acum, ca şi în 1991, provinciile şi republicile autonome non-ruse ale Federaţiei Ruse vor fi forţate să se descurce singure, în timp ce vor fi martorele prăbuşirii sistemului politic şi economic rusesc în jurul lor. A existat deja o „paradă a suveranităţilor” în timpul disfuncţionalităţii anilor 1990. Va mai avea loc încă una în anii 2020. Federaţia Rusă s-ar putea metamorfoza în 10 sau mai multe state, dintre care doar unul singur va fi cunoscut sub numele de Rusia. Acest lucru ar schimba pentru totdeauna faţa Eurasiei.

Oprirea acestui proces nu va fi probabil posibilă, este de părere Motyl, adăugând că, în cazul în care Occidentul ar renunţa mâine la toate sancţiunile sale, dezintegrarea ar fi încetinită, dar nu oprită.

„Într-adevăr, încetinirea ar putea fi mai rea decât lăsarea sa să-şi urmeze cursul. Cu cât mai lungă este dezintegrarea, cu atât mai mare va fi costul în vieţi. Tot ceea ce poate şi trebuie să facă Occidentul este să se pregătească pentru un rezultat probabil: dispariţia Rusiei aşa cum o cunoaştem”, a conchis profesorul.

Alexander J. Motyl este profesor de ştiinţe politice la Universitatea Rutgers-Newark. Specialist în Ucraina, Rusia şi URSS, precum şi în naţionalism, revoluţii, imperii şi teorie, este autorul a 10 cărţi de non-ficţiune, precum şi al volumelor “Imperial Ends: The Decay, Collapse, and Revival of Empires” şi “Why Empires Reemerge: Imperial Collapse and Imperial Revival in Comparative Perspective”.