Principalele tratate de pace ale Primului Război Mondial
alte articole
De la Tratatul Brest-Litovsk, semnat înainte de sfârşitul războiului între bolşevici şi puterile centrale, până la Tratatul de la Lausanne (iulie 1923), încheiat cu Turcia, ţările beligerante au semnat între ele nu mai puţin de 16 tratate de pace. France Presse trece în revistă tratatele cele mai importante ale Primului Război Mondial.
Tratatul de la Brest-Litovsk (3 martie 1918)
Tânăra republică bolşevică, rezultată în Rusia de pe urma Revoluţiei din Octombrie, a semnat cu puterile centrale Tratatul de la Brest-Litovsk. Acest tratat a pus capăt luptelor de pe frontul de est, însă Rusia a pierdut o mare parte din teritoriile sale occidentale, în avantajul Germaniei (Polonia, ţările baltice şi în special Finlanda), şi peste 30% din populaţia sa.
Tratatul de la Versailles (28 iunie 1919)
Tratatul semnat în Galeria Oglinzilor a Palatului de la Versailles a pus capăt războiului dintre Germania şi Aliaţi. Germania, a cărei voce nu a fost deloc auzită în acel moment, a fost desemnată singura responsabilă a conflictului. Tăiată în două de coridorul din Danzig care a izolat Prusia Orientală, ea a pierdut 15% din teritoriul său (între care Alsacia-Lorena, care a fost restituită Franţei) şi 10% din populaţia sa. De asemenea, Germania şi-a pierdut toate coloniile şi i-au fost impuse 'reparaţii financiare' împovărătoare, în special către Franţa. La Sarre a fost plasată sub controlul Societăţii Naţiunilor (SDN), creată printr-un tratat la iniţiativa preşedintelui american Woodrow Wilson, pentru ca puterile să-şi poată reglementa viitoarele diferende pe cale amiabilă. Umilită, Germania a primit cu ostilitate violentă 'diktatul' de la Versailles, care, pe termen lung, va alimenta ranchiuna şi propaganda nazistă.
Tratatul de la Saint-Germani-en-Laye (10 septembrie 1919)
Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye dintre aliaţi şi Austria a dezmembrat Imperiul Habsburgic, vechi de şapte secole, într-o jumătate de duzină de state noi sau parţial noi, potrivit principiului impus de preşedintele Wilson, cel privind 'dreptul popoarelor de a dispune de ele-însele'. Această destrămare va constitui sursa unor numeroase tensiuni ulterioare. Cehoslovacia a reunit cehi şi slovaci, precum şi o importantă minoritate germană în Boemia sau maghiară în Slovacia. România şi-a mărit teritoriul prin Transilvania şi Basarabia. Iugoslavia a reunit popoarele slave din sud. Polonia a primit fosta Galiţie austriacă, dar şi teritoriile care i-au fost luate Germaniei, precum Poznan sau Silezia Superioară. Din vechiul imperiu nu a rămas decât o mică Austrie (83.000 de kilometri pătraţi şi 6,5 milioane de locuitori) exclusiv germană şi o mică Ungarie (92.000 de kilometri pătraţi şi 8 milioane de locuitori).
Tratatul de la Neuilly (27 noiembrie 1919)
Tratatul de la Neuilly, semnat între Aliaţi şi Bulgaria, intrată în război în 1915 alături de Germania, a dat peste cap frontierele acestei ţări: regiuni întregi din vest îi vor reveni noului stat iugoslav, din nord-est - României, iar din sud - Greciei, care a primit cea mai mare parte din Tracia occidentală.
Tratatul de la Trianon (4 iunie 1920)
Tratatul de la Trianon a amputat Ungaria, separată de Austria din 31 octombrie 1918, cu două treimi din teritoriul său, în timp ce 3 milioane dintre unguri s-au pomenit în exterior, majoritar în România - notează France Presse.
Tratatul de la Sevres (10 august 1920) şi Lausanne (24 iulie 1923)
Tratatul de la Sevres, care a destrămat Imperiul Otoman, a fost respins de naţionaliştii turci reuniţi în jurul generalului Mustafa Kemal, care a continuat luptele împotriva armenilor, grecilor şi francezilor. Prin victoriile sale militare, noul om puternic al Turciei a impus un nou tratat pentru Aliaţi, care a fost semnat la Lausanne, la 24 iulie 1923. Devenită republică, Turcia şi-a păstrat Anatolia şi regiunea strâmtorilor, însă a pierdut toate posesiunile arabe. Palestina şi Mesopotamia au trecut sub mandatul Marii Britanii, iar Siria şi Libanul - la Franţa. Sfârşitul Imperiului Otoman s-a tradus printr-un enorm schimb de populaţii: aproape 1,3 milioane de greci au fost nevoiţi să plece din Asia Minor (Anatolia) şi aproape 500.000 de turci - din Grecia.
