Planul de pace al lui Zelenski: Trei reuniuni şi un summit, cu o posibilă participare a Rusiei

Când vine vorba despre „negociere”, termenul este încă privit cu oarecare suspiciune în rândul cetăţenilor ucraineni. Potrivit EL PAIS, acesta a fost pus într-un sertar şi cheia aruncată în timpul lunilor de rezistenţă şi contraatac împotriva invaziei ruse. De asemenea, nu a fost pe buzele guvernului în fiecare zi. Dar, la doi ani şi jumătate de la începutul războiului, începe să se audă, chiar dacă o face ca etapă finală a unui proces în care preşedintele Zelenski s-a implicat pe deplin.

Liderul ucrainean, împreună cu cabinetul său, condus de Andrii Yermak, şi cu activitatea diplomatică a ministrului său de Externe, Dmitro Kuleba, doreşte să accelereze următoarele etape marcate pe foaia sa de parcurs înainte de organizarea unui al doilea summit de pace, cu o posibilă reprezentare rusă, previzibil înainte de sfârşitul anului.

Dacă acest plan reuşeşte, negocierile vor urma în mod inevitabil. Este un puzzle dificil de completat într-un moment complicat pentru armata ucraineană, care se află sub o mare presiune în sectorul Doneţk, şi pentru o populaţie care nu este poate pe aceeaşi lungime de undă cu guvernul: potrivit unui sondaj realizat de Centrul Razumkov, doar 44% dintre ucraineni cred că a venit momentul să negocieze. 61% nu ar ceda nimic din ceea ce, a priori, Rusia cere, cum ar fi cedarea de teritorii, iar 84% nu sunt dispuşi să predea Moscovei provinciile ocupate. În plus, 51% au declarat că o condiţie minimă pentru dialog este restabilirea frontierelor Ucrainei la limitele din 1991, o provocare pentru Kremlin. 66% cred că o victorie militară este încă posibilă.

După mai multe reuniuni internaţionale la nivel ministerial sau consultativ pe probleme de securitate la Copenhaga, Jeddah, Malta şi Davos, obiectivul lui Zelenski pentru acest an, cel puţin declarat public, a fost organizarea summitului pentru pace care a avut loc pe 15-16 iunie la Bürgenstock, în Elveţia. Şi a reuşit. Comunicatul, care are în prezent 87 de semnături de susţinere, prevedea progrese în trei dintre cele 10 puncte ale planului de pace al preşedintelui ucrainean (aşa-numita „formulă Zelenski”): securitatea energetică - inclusiv recâştigarea controlului asupra centralei nucleare din Zaporojie - securitatea alimentară şi, în sfârşit, schimbul de prizonieri şi returnarea copiilor ucraineni reţinuţi de autorităţile ruse.

În Elveţia, Zelenski a făcut un pas mai departe şi şi-a exprimat dorinţa de a organiza o a doua reuniune în cursul acestui an pentru a face progrese în direcţia unei „păci juste”.

De asemenea, Kievul urmăreşte ascensiunea în sondaje a candidatului republican Donald Trump şi partenerului său de candidatură, J. D. Vance, care se opune menţinerii ajutorului pentru Ucraina.

În cadrul unei conferinţe de presă de lunea trecută, Zelenski a prezentat etapele premergătoare unei noi conferinţe, o foaie de parcurs care include o reuniune în iulie sau la începutul lunii august în Qatar pentru a discuta despre energie; o alta în august, care va avea loc în Turcia, privind accesul liber la comerţul cu cereale prin apele Mării Negre, şi o a treia reuniune în Canada în septembrie privind returnarea prizonierilor de război şi a minorilor deportaţi în Rusia.

În cazul unui succes în aceste trei puncte, preşedintele ucrainean a cerut echipei sale să aibă un plan gata până în noiembrie (luna alegerilor prezidenţiale în Statele Unite) cu restul formulei sale de pace, în vederea organizării unui al doilea summit, cu o prevedere suplimentară: „Cred că ar trebui să participe reprezentanţi ai Rusiei”, a declarat Zelenski luni. La această întâlnire ipotetică ar urma să se discute despre retragerea trupelor ruse şi încetarea ostilităţilor.

Acest cadru diplomatic este afectat, însă, de ceea ce se întâmplă pe linia frontului.

„Din păcate, ţara nu este în prezent în cea mai bună poziţie pentru a începe negocierile. Astăzi, Rusia deţine iniţiativa pe câmpul de luptă”, constată Serhii Kuzan, preşedintele Centrului ucrainean pentru cooperare şi securitate (USCC).

Fost consilier al Ministerului ucrainean al Apărării, Kuzan consideră, totuşi, că vor exista schimbări în toamnă, pe măsură ce potenţialul campaniei de vară a Rusiei începe să scadă.

„Rusia este acum la apogeul capacităţilor sale. În timp ce partenerii occidentali, dimpotrivă, deschid fabrici în Ucraina, oferă asistenţă suplimentară, iar propriul complex industrial de apărare [al Kievului] câştigă în capacitate”, continuă analistul.

Prima parte a planului prezentat de Zelenski are părţi pozitive şi negative. Deşi societatea ucraineană a dat dovadă de rezistenţă în timpul ofensivei ruse asupra infrastructurii energetice a ţării, daunele aduse sectorului au fost enorme. Începând cu luna martie, Moscova a bombardat sistemul de electricitate, atât centralele termice - esenţiale după reducerea fluxului de energie nucleară în teritoriile ocupate - cât şi substaţiile. Potrivit estimărilor recente ale oficialilor ucraineni pentru Financial Times, Ucraina produce jumătate din energia pe care o producea înainte de invazie. Daunele aduse economiei ţării şi întreruperile de curent suferite de cetăţeni se resimt.

Tot pe tărâmul clar-obscurului se află şi întoarcerea militarilor capturaţi de inamic şi a copiilor deportaţi forţat în Rusia. Numai din luna mai, Ucraina a recuperat 259 de militari în trei loturi. Rusia a obţinut în schimb acelaşi număr de prizonieri de război. Schimburile militare avansează într-un ritm bun, în timp ce doar 388 dintre cei 20.000 de copii identificaţi de guvern ca fiind transferaţi în teritoriile ocupate sau direct în Rusia au fost returnaţi.

Datorită presiunii menţinute în Marea Neagră, prin bombardamente şi drone maritime lansate împotriva flotei ruse, navele de marfă ale Kievului au reuşit să se întoarcă pe Bosfor şi recâştigă nivelurile de export de cereale ucrainene de dinainte de 2022.

Chiar dacă aceste puncte ale planului lui Zelenski s-ar concretiza, acesta ar fi întâmpinat, cu excepţia unei surprize uriaşe, de refuzul categoric al Kremlinului de a participa la summitul de pace.

Participarea Rusiei nu este de dorit doar pentru Kiev; la reuniunea din Elveţia, puteri precum China şi Brazilia, în prezent foarte relevante pentru guvernul ucrainean, nu au participat, invocând absenţa trimişilor de la Moscova. Cu câteva ore înainte de începerea summitului de la Bürgenstock, preşedintele rus Vladimir Putin a prezentat drept condiţii pentru iniţierea discuţiilor recunoaşterea regiunilor Doneţk, Lugansk, Zaporojie şi Herson (dintre care niciuna nu este complet controlată de armata rusă) ca teritoriu rusesc, precum şi demilitarizarea Ucrainei şi blocarea candidaturii sale la aderarea la NATO. Aceste trei linii roşii ar echivala, potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, cu o cerere de „capitulare”.

La 12 iulie, ministrul adjunct de Externe rus, Mihail Galuzin, a insistat că Moscova nu va fi prezentă la a doua rundă de negocieri de pace şi a calificat formula Zelenski drept un „ultimatum” şi o „fundătură”.

„Există o lipsă de înţelegere şi de atitudine constructivă din partea ruşilor. Ei nu se ghidează după principiile de bază ale negocierilor, ci mai degrabă pun ultimatumuri care nu pot fi îndeplinite decât prin capitulare sau cedare de teritorii.

Ucraina vorbeşte despre o rezolvare pas cu pas a acestei probleme militare, iar ruşii folosesc limbajul manipulării în diverse forme pentru a legaliza ocuparea ilegală a teritoriilor ucrainene, pentru a obţine eliminarea sancţiunilor şi pentru a opri livrările de arme către Ucraina.

Ei doresc să câştige timp pentru a aştepta o schimbare a situaţiei politice în Europa şi în lume, pentru a ataca şi mai mult, cu forţe noi. Ei speră că lumea se va sătura de ceea ce ei numesc 'criza ucraineană'”, notează Serhii Kuzan de la USCC.