Planeta Venus uimeşte specialiştii

Oamenii de ştiinţă de la Agenţia Europeană Spaţială au ajuns la concluzia că planeta Venus este înconjurată de un strat de ozon.

BBC notează că stratul de ozon din jurul planetei Venus este însă mult mai subţire decât cel care înconjoară Terra şi planeta Marte, singurele corpuri cereşti despre care se ştia până acum că au un asemenea înveliş.

Mai mult, oamenii de ştiinţă notează că această nouă descoperire ar putea fi un indiciu că pe planeta Venus se găsesc diferite tipuri de viaţă. Staţia Spaţială Europeană a detectat stratul de ozon în timp ce înregistra informaţii despre stelele din atmosfera planetei Venus.

Corpurile cereşti nu străluceau foarte tare din cauza stratului de ozon care absorbea o parte din lumina lor.

Condiţiile de viaţă pe Venus sunt departe de a fi romantice, cu temperaturi de peste 800 grade Celsius sub norii de acid sulfuric şi o presiune atmosferică de aproape 100 de ori mai mare decât cea de pe Pământ. Dar condiţiile de pe planeta geamănă a Pământului nu sunt la fel de neschimbătoare aşa cum credeau anterior oamenii de ştiinţă.

Noua cercetare a relevat faptul că fenomenele meteorologice neobişnuite au loc în jurul a 110 km deasupra suprafeţei lui Venus, în straturile atmosferice mai reci cunoscute sub numele de mezosferă şi termosferă.

Sezoanele Pământului rezultă ca urmare a înclinării sale de aproximativ 23 de grade, ceea ce afectează intensitatea luminii solare şi lungimea zilei în cele două emisfere în fiecare an. Cu toate acestea, diferite caracteristici ale lui Venus reuşesc să creeze stabilitatea climatică.

Planeta este înclinată atât de mult, încât este aproape complet cu susul în jos, făcând înclinarea sa netă mai mică cu trei grade faţă de Soare, şi, prin urmare efectul sezonier este neglijabil.

Ea are o orbită mai circulară decât Pământul, limitând schimbările de temperatură, datorită faptului că distanţele faţă de soare nu sunt cu mult diferite. De asemenea, temperaturile sunt stabilizate prin atmosfera acidă groasă şi viteza mică de rotaţie, cu o singură noapte de o durată de aproape două luni de pe Pământ.

În sfârşit, cele mai multe oaze de apă de pe suprafaţa lui Venus s-au vaporizat în spaţiu, ceea ce înseamnă că nu există furtuni sau ploaie.

Dar cercetătorii internaţionali care lucrează cu NASA, au reperat un model atmosferic de circulaţie opus "celulei Hadley", care apare pe Pământ atunci când aerul cald se ridică de la ecuator şi merge spre poli, unde se răceşte şi cade.

"Deşi aerul de deasupra regiunilor polare în aceste straturi superioare atmosferice pe Venus a fost mai rece decât aerul de deasupra ecuatorului, în cele mai multe măsurători, ocazional, acesta părea să fie mai cald", a declarat Theodor Kostiuk de la NASA Goddard într-un comunicat de presă.

"În plus, deşi temperatura de suprafaţă este destul de egală, am văzut schimbări substanţiale - de până la 54 de grade Fahrenheit (circa 30 grade Kelvin ) - în termen de câteva zile echivalente pe Pământ în straturile mezosferei-termosferei cu latitudini joase pe Venus", a adăugat el.

"Polii păreau să fie mai stabili, dar am văzut modificări de până la 27 de grade Fahrenheit (circa 15 grade Kelvin)."

Există câteva explicaţii posibile pentru această activitate dinamică, în atmosfera planetei superioare. Turbulenţele între straturi ajung la peste 320 de km pe oră în direcţii opuse şi ar putea conduce la schimbul de căldură în straturile subţiri superioare. Vârtejuri gigante polare ar putea crea, de asemenea, turbulenţe şi afecta presiunea atmosferică şi temperatura.

În plus, lumina soarelui ar putea încălzi straturile, care sunt deasupra păturii cu acid sulfuric. Este chiar posibil ca activităţile magnetice ale Soarelui, de exemplu erupţiile solare, să le afecteze.

Datele analizate acoperă mai mulţi ani, şi arată variaţii în zile, săptămâni, şi chiar şi un deceniu. De exemplu, temperaturile din 2009 au fost mai reci decât cele de la începutul anilor 1990.

"În plus faţă de toate aceste schimbări, am văzut temperaturi mai ridicate decât cele prognozate pentru această altitudine de modelul acceptat - model de referinţă "Venus Internaţional Reference Atmosphere", a afirmat Kostiuk.

"Acest lucru ne spune că avem mult de lucru pentru a actualiza modelul nostru pentru circulaţia atmosferică superioară pentru Venus."

Constatările echipei au fost publicate online în revista Icarus.