Pîslaru, discurs însufleţit: Am senzaţia că îl vreţi pe Barabbas, însă Dacian nu e adeptul unui model mesianic

Aşteptările pe care o parte din societate le are de la Dacian Cioloş sunt fără îndoială foarte mari. Mulţi îşi doreau fie să-şi facă repede un partid, fie să intre în PNL sau USR, însă cele două scenarii au picat. Trebuie gândită o soluţie pe termen mediu, a remarcat tehnocratul Dragoş Pîslaru.
Dragos Pîslaru(Ministrul Muncii)
Dragos Pîslaru(Ministrul Muncii) (Florin Chirila/Epoch Times)
Se încarcă player-ul...

Miza cea mare este 2019 şi 2020 - alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Atunci se va pune, de fapt, problema de a vedea maturitatea societăţii româneşti şi dacă putem inclusiv să construim o alianţă, să ne unim forţele pentru nişte proiecte importante, a declarat, în cadrul unei dezbateri GDS, fostul ministru al Muncii Dragoş Pîslaru, unul dintre oamenii de bază ai fostului premier Dacian Cioloş.

"Suntem în Postul Paştelui şi am cumva senzaţia că îl vreţi pe Barabbas, asta este senzaţia mea. Acum Dacian a spus clar că nu este adeptul unui model mesianic, dar ideea şi atunci a fost că poporul îşi dorea pe cel care să ia sabia şi să lupte cu romanii. Ori exact asta nu cred că ar trebui să facem acum. Raportul Comisiei Europene ne arată că societatea românească a evoluat din perspectiva sărăciei absolute şi a diminuat-o, dar este într-un maxim istoric în ceea ce priveşte polarizarea societăţii. Acea discuţie stilizată referitoare la două Românii astăzi este o realitate", a declarat Pîslaru.

Tehnocratul a remarcat că avem o societate fracturată care nu se resimte doar în opoziţie şi în modul în care partidele de opoziţie îşi caută sensul doctrinar sau îşi caută destinul în societate. Şi aici a apărut prima problemă de aliniere, "pentru că trebuie să spunem lucrurile pe şleau".

"În timp ce pentru noi preocuparea era cum prezervăm ultima ancoră în stat – ceea ce înseamnă Preşedinţia în 2019 – problema partidelor cu care ne simţeam că aveam afiliere sau o aliniere mai mare sau mai mică (PNL şi USR - n.r.) era legată de termen scurt – era legată de cine câştigă alegerile la Congres. Şi în momentul în care s-a pus pe agendă ideea că de fapt proiectul pe care noi trebuie să-l construim este un proiect pe termen mediu, care să aibă nişte soluţii care să unească populaţia României, brusc s-a pus problema cum folosim pe termen scurt capitalul politic al lui Dacian Cioloş. Aceasta este de fapt discuţia, acestea sunt negocierile care au fost purtate în ultima perioadă", şi-a exprimat nemulţumirea Pîslaru.

O altfel de abordare

"Ori problema nu este legată de capitalul politic al lui Dacian Cioloş, problema este: Suntem noi capabili în acest moment să punem pe masă soluţii de creştere a pensiilor şi salariilor concrete, ca alternativă a celor care au fost puse concret de ceilalţi? Suntem noi astăzi capabili să explicăm oamenilor din această ţară de ce pilonul 2 de pensii nu trebuie naţionalizat? Pe înţelesul oamenilor respectivi, pe care nu îi vizează acest lucru, generaţiile viitoare sunt vizate.

Suntem noi capabili să susţinem într-un mod coerent astăzi că reforma administraţiei publice este un lucru care trebuie făcut neapărat ca această ţară să poată să aibă vigoarea de a se dezvolta în viitor? Ceea ce va însemna de fapt că trebuie să discutăm de sub o mie de unităţi administrative teritoriale? Care va însemna demantelarea unor reţele de putere locale care ne ţin, de fapt, în urmă.

Suntem noi capabili astăzi să înţelegem cu adevărat ce înseamnă şi unde ne-a adus lipsa de investiţie şi de coerenţă în educaţie? Neînţelegerile, ceea ce înseamnă managementul şi eficienţa unui sistem de sănătate. Avem aceste lucruri cristalizate şi ne aşezăm cu toţii în şaptele acestor vectori cruciali?

Noi n-avem nevoie practic de un plan cu 100 de puncte, avem nevoie să înţelegem cu toţii care sunt proiectele majore ale acestei ţări. Şi nu e nevoie de acel lucru care se tot speculează în ultima vreme că România n-are un proiect de ţară. România are un proiect de ţară! România ştie că aceste reforme pe care le-am menţionat în acest moment sunt necesare. Sau mai bine zis o parte din România şi trebuie convinsă şi cealaltă parte din România.

Şi cum faci asta? Eu cred că partea cealaltă, dacă am avea răbdarea, înţelepciunea, deschiderea, de a nu sta în bula noastră, în turnul de fildeş, în echipa concentrată undeva într-un singur segment... şi să înţelegem că trebuie practic mers în ţara, că trebuie vorbit şi cu cei care nu au acces din punct de vedere al informaţiei la lucrurile pe care noi le discutăm aici."

"Vom fi acolo să ajutăm"

"Şi eu cred, şi aici trebuie să recunosc că prima mea tentaţie, mai ales după evenimentele din începutul acestui an, a fost de a mă arunca înainte şi nu sunt singurul din echipa lui Dacian care a avut această părere de a ne arunca şi a face şi partid şi a arăta cum se organizează un partid, nu pe baza unei reţele de putere, ceea ce înseamnă că fiecare circumscripţie electorală este condusă de o reţea ierarhică şi că de fapt politica în România nu este decât ceva tranzacţional, în loc să fie ceva de participare.

Problema politicii româneşti este exact această problemă tranzacţională. Lumea intră în politică ca să obţină ceva. Şi dacă noi nu înţelegem aceste lucruri, ca să putem veni cu un proiect care să se bazeze pe comunităţi şi pe participare, asta înseamnă că ne vom bloca în acest proiect. Aici este marea problemă a USR-ului, legată de deschidere.

Una peste alta, ideea de a ne arunca în acest moment cu toate forţele înainte fără a ne clarifica şi a şti împreună dacă măcar cei care avem răgazul să putem cumpăni la aceste soluţii, le avem cristalizate, şi că de fapt nu facem acest lucru dintr-o pornire hedonică de a avea pe cineva pe care să îl urmăm, ci pentru că într-adevăr înţelegem ce vrem să schimbăm în ţara asta.

Nu numai ca principiu, nu numai "cum?", pe care cu toţii îl înţelegem că trebuie să fie transparent, deschis şi aşa mai departe, dar şi ce facem, care sunt acele proiecte pe care le propunem, cum ajungem la pensiile şi salariile crescute? Ce îi spui mătuşei de la ţară care n-a înţeles nimic din anul trecut? Chiar crede cu tărie că anul trecut a fost unul dintre cele mai proaste guvernări existente, care sunt convinşi de exemplu că empatia personală a mea este zero pentru că consideră că toată lumea e trântor şi lucruri de tipul asta.

Aceşti oameni nu au înţelegerea a ceea ce de fapt am vrea să facem şi nu poţi să îi condamni, pentru că asta ar însemna să condamni jumătate din România, mai mult sau mai puţin. (...) Eu cred că experienţa pe care noi am dobândit-o va fi folositoare. Că vom fi în prima linie, în a doua linie, în a treia linie, e irelevant, dar vom fi acolo să putem ajuta pe oricine va dori să construiască nişte lucruri.

Şi acum, cred că miza cea mare este 2019 şi 2020, atunci se va pune de fapt problema de a vedea maturitatea societăţii româneşti şi dacă putem, când discutăm de a construi, inclusiv de a construi o alianţă, de a ne închega împreună pe nişte proiecte importante."