Pierderea controlului asupra Băncii Mondiale de către Washington – o schimbare istorică

Deschiderea competiţiei pentru poziţia de preşedinte a Băncii Mondiale este o schimbare istorică a cărei semnificaţie nu a fost pe deplin apreciată. Acest lucru nu este surprinzător, având în vedere neînţelegerea pe scară largă a instituţiilor Bretton Woods (FMI şi Banca Mondială).

Pierderea puterii FMI în cele mai multe ţări cu venituri medii, care a avut loc la sfârşitul anilor 1990, este probabil cea mai importantă schimbare în sistemul financiar internaţional din ultimii 40 de ani. Cu toate acestea, ea a trecut în mare parte neobservată în presă.

Chiar dacă Kim, născut în Coreea, este un cetăţean american, el nu este nici politician şi nici bancher, cum au fost toţi ultimii 11 preşedinţi.

Fondul a fost cea mai importantă zonă de influenţă a Washingtonului în ţările în curs de dezvoltare. Acesta a presat guvernele să adopte "politici neoliberale", uneori cunoscute sub numele de "consensul Washingtonului." Acestea au inclus abandonarea strategiilor industriale şi de dezvoltare conduse de stat, restrangerea (de multe ori pro-ciclică) politicilor fiscale şi monetare şi adesea o deschidere la întâmplare a comerţului internaţional şi a fluxurilor de capital.

În special în America Latină (dar şi în multe alte ţări), aceste politici au coincis cu o prăbuşire a creşterii economice şi, prin urmare, o frână în reducerea sărăciei.

Banca Mondială a făcut parte alături de FMI dintr-un cartel al creditorilor", împreună presând pentru schimbări politice neoliberale în multe ţări. Acest lucru este încă valabil astăzi în unele ţări, dar mai puţine, pentru că foarte multe ţări cu venituri medii nu se mai împrumută de la FMI.

Alegerea de către preşedintele Obama a lui Jim Yong Kim pentru poziţia de preşedinte al Băncii Mondiale reprezintă o ruptură cu trecutul. Chiar dacă Kim, născut în Coreea, este un cetăţean american, el nu este nici politician şi nici bancher, cum au fost toţi ultimii 11 preşedinţi. Chiar mai mult, el şi-a petrecut cea mai mare a vieţii lucrând pentru îmbunătăţirea sănătăţii publice.

El este co-fondatorul Partners in Health, una dintre organizaţiile cele mai progresive şi mai de succes de sănătatepublică din lume.

Deşi Kim ar fi totuşi "alegerea" SUA – astfel conţinând o regulă nescrisă şi nejustificată de 68 de ani – el nu este cu adevărat alegerea Washingtonului, şi este la fel de puţin probabil ca oricine de orice altă naţionalitate să facă voia Washingtonului. Este bine cunoscut faptul că preşedintele Obama a vrut să-l numească pe Larry Summers sau pe un alt asociat.

O schimbare radicală în alegerea SUA a fost cauzată de o serie de factori, inclusiv opoziţia din partea guvernelor şi societăţilor civile şi o reîncadrare a dezbaterii în mass-media, care a început să accepte cererea pentru o "selecţie deschisă, bazată pe merit." Candidatura agitată a economistului Jeffrey Sachs a jucat şi ea un rol important în mutarea dezbaterii, iar Obama a căutat să evite orice controversă inutilă într-un an electoral.

Brazilia l-a nominalizat pe José Antonio Ocampo – unul dintre economiştii cei mai interesanti, avizaţi si cu experienţă din emisferă (el a condus Comisia Economică a ONU pentru America Latină şi Caraibe şi, de asemenea, Departamentul Afacerilor Economice şi Sociale). El este un critic important al politicilor neoliberale. Iar Ngozi Okonjo-Iweala, nominalizat de ţările africane, este ministrul de finanţe al Nigeriei şi fost director general al Băncii Mondiale.

Noul preşedinte se va confrunta cu lupte dure cu Statele Unite şi aliaţii săi din Consiliul de administraţie al Băncii. Dar pierderea controlului asupra Băncii Mondiale de către Washington este o schimbare uriaşă, de pe urma careia vor beneficia multe milioane de oameni.

Mark Weisbrot este codirector la Centrul Pentru Cercetare Economică şi Politică în Washington DC. El este, de asemenea, preşedinte al Just Foreign Policy.