"Pfizergate". Test critic pentru Ursula von der Leyen - Curtea de Justiţie a UE decide dacă s-au încălcat normele de transparenţă

Moştenirea Ursulei von der Leyen ca preşedintă a Comisiei Europene va fi pusă la o grea încercare săptămâna aceasta, când Curtea de Justiţie a UE va pronunţa o hotărâre privind mesajele text secrete pe care le-a schimbat cu şeful unei companii farmaceutice care a încheiat un acord de miliarde de euro pentru vaccinuri cu Bruxelles-ul, informează POLITICO.

Într-o hotărâre care va defini reputaţia sa, Curtea de Justiţie a UE va decide dacă, prin refuzul de a divulga conţinutul conversaţiei sale prin SMS cu Albert Bourla, directorul executiv al Pfizer, Comisia a încălcat normele de transparenţă.

Decizia de miercuri în cazul „Pfizergate”, pronunţată de Tribunalul de Primă Instanţă, nu va avea doar implicaţii majore asupra modului în care funcţionarii de rang înalt ai blocului comunitar îşi desfăşoară activitatea în spatele uşilor închise, ci ar putea arunca o umbră şi asupra celui de-al doilea mandat de cinci ani al Ursulei von der Leyen la conducerea Comisiei, care a început abia pe 1 decembrie. În timp ce se luptă să menţină relevanţa Comisiei în contextul retoricii naţionaliste din ce în ce mai puternice din bloc, ea a atras deja critici pentru tendinţa sa de a centraliza puterea şi de a da înapoi în ceea ce priveşte angajamentele ecologice.

Esenţa problemei este dacă mesajele text ar trebui clasificate ca documente şi, prin urmare, eligibile pentru a fi publicate în numele transparenţei.

În timp ce activiştii şi mulţi observatori externi spun că acestea ar trebui tratate la fel ca orice alt mijloc de comunicare oficială atunci când sunt legate de elaborarea politicilor, Comisia nu este de acord.

„Un motiv serios de jenă”

Cazul este complicat din punct de vedere juridic pentru von der Leyen, deoarece ea nu doar că a aprobat personal cel mai mare contract de vaccinuri al blocului — în valoare de miliarde de euro — ci şi conduce instituţia însărcinată cu aplicarea legislaţiei UE, care include principiile transparenţei şi responsabilităţii. Dacă instanţa va da o hotărâre împotriva ei, aceasta le-ar oferi criticilor din diverse tabere muniţie politică.

Ar fi, de asemenea, o mare ruşine, având în vedere că au trecut doar câteva luni de când Ursula von der Leyen a promis public că va apăra standardele de transparenţă, eficienţă şi integritate în cel de-al doilea mandat al său.

„Această hotărâre a instanţei ar putea marca un moment de cotitură pentru transparenţă în UE”, a declarat Shari Hinds, responsabil pentru politici europene în domeniul integrităţii politice la ONG-ul Transparency International. „Când vine vorba de decizii-cheie, mai ales cele care afectează sănătatea publică, secretul ar trebui evitat.”

Cazul a fost iniţiat de The New York Times şi de fostul său şef de birou de la Bruxelles, care au atacat decizia Comisiei de a nu publica mesajele text în 2022.

Existenţa mesajelor a fost dezvăluită într-un interviu acordat de Bourla pentru The New York Times în aprilie 2021, în care acesta a descris schimburile cu von der Leyen drept un factor care a cultivat „încredere profundă” şi a facilitat negocierea unui acord substanţial pentru vaccinuri. Acordul, încheiat în mai 2021, prevedea ca UE să achiziţioneze până la 1,8 miliarde de doze de vaccin Pfizer-BioNTech împotriva Covid-19 — cel mai mare dintre toate contractele semnate de Bruxelles.

Contractul prevedea achiziţionarea imediată a 900 de milioane de doze, cu opţiunea de a comanda alte 900 de milioane, pentru livrare în 2022 şi 2023.

Semnal de alarmă

Avocatul Poporului din UE a constatat, în 2022, că eşecul Comisiei de a căuta mesajele respective a echivalat cu o administrare defectuoasă. Emily O’Reilly, Avocat al Poporului între 2013–2025, a numit cazul un „semnal de alarmă” pentru instituţiile UE.

Ea a spus că transparenţa a regresat sub conducerea Ursulei von der Leyen, şi a criticat-o în mod direct pe aceasta, acuzând-o anul trecut că a creat o cultură a „ascunderii de informaţii” din motive politice.

De asemenea, a criticat absenţa Ursulei von der Leyen de la singura audiere în instanţă organizată până acum în acest caz.

„Elefantul care nu era în cameră. Singura persoană care ar fi putut să ne spună totul nu era prezentă”, a spus Emily O’Reilly.

Comisia a transmis că „nu comentează proceduri legale în curs”.

Judecătorii de la Tribunalul Uniunii Europene s-au pronunţat deja împotriva deciziei Comisiei de a redacta părţi importante din contractele privind vaccinurile înainte de a le face publice, justificând că era pentru a proteja viaţa privată a personalului şi interesele comerciale ale companiilor.

Tilly Metz, una dintre cei cinci europarlamentari din partea Verzilor care au adus cazul în faţa Tribunalului UE, a pus sub semnul întrebării motivele din spatele reticenţei Ursulei von der Leyen de a face publice informaţiile.

„Primeşte sfaturi proaste acolo. Dacă vreţi ca publicul să aibă încredere în politicieni şi în ceea ce fac aceştia — inclusiv în contactele cu industria — trebuie să puneţi accentul pe transparenţă”, a spus ea.

Deşi a recunoscut că această criză de sănătate Covid-19 a fost o „situaţie complet nouă” care a impus colaborarea Comisiei cu industria, ea consideră că von der Leyen nu a învăţat lecţiile corecte din pandemie.

Ani de ambiguitate

În cadrul procesului care urmează să fie decis miercuri, instanţa a ţinut o audiere în Luxemburg în noiembrie. Marea Cameră a Curţii a dat semne că este sceptică în legătură cu refuzul Comisiei de a publica mesajele text.

După ani de ambiguitate privind însăşi existenţa mesajelor, avocaţii Comisiei — în cele din urmă — le-au recunoscut. Acest fapt a stârnit râsete în sală, dar şi iritare în rândul judecătorilor.

„Nu negăm că [mesajele] există”, a spus avocatul Comisiei, Paolo Stancanelli, în timpul audierii.

Avocatul Comisiei a minimizat importanţa lor, spunând că le-ar fi păstrat — şi eventual le-ar fi făcut publice — dacă ar fi fost relevante pentru negocierile contractului cu Pfizer.

Judecătorii au dat semne de iritare pentru că reprezentantul Comisiei nu a putut să explice cum s-a decis ce este important sau nu, punând întrebări de ordin tehnic la care oficialul nu a putut răspunde - Au întrebat-o direct pe von der Leyen despre mesaje? I-au verificat telefonul sau facturile? Au întrebat-o pe şefa Cabinetului său?

După peste trei ore de dezbateri, judecătorii au criticat în termeni duri răspunsurile şi atitudinea Comisiei faţă de solicitarea The New York Times.

Un judecător, José Martín y Pérez de Nanclares, a spus că executivul nu a demonstrat „măsuri adecvate şi diligente” pentru a explica de ce nu poate împărtăşi mesajele. Un altul, Paul Nihoul, a criticat „dosarul relativ confuz”.

Bondine Kloostra, avocată a The New York Times, a spus că a fost „foarte dezamăgitor cât de nepregătit” a fost reprezentantul Comisiei la audiere.

„Încă nu ştim ce s-a întâmplat cu telefonul Ursulei von der Leyen, dacă mesajele au fost trimise de pe laptop sau alt dispozitiv; nu ştim nici unde a căutat Comisia”, a spus ea.

Infracţiuni financiare

Presiunea asupra Ursulei von der Leyen creşte şi dincolo de această hotărâre. Parchetul European, instituţia însărcinată cu investigarea infracţiunilor financiare grave împotriva intereselor financiare ale UE, a confirmat că investighează Comisia cu privire la modul în care au fost realizate achiziţiile de vaccinuri.

În martie, şefa EPPO, Laura Codruţa Kövesi, a confirmat că instituţia sa a intervievat recent oficiali ai Comisiei despre modul în care s-au desfăşurat negocierile pentru vaccinuri.

EPPO a transmis că nu va comenta o investigaţie în curs.