Perseidele, lacrimile unei comete îndepărtate

Din zorii zilei de 11 până pe 12 august, are loc unul dintre cele mai importante evenimente cereşti ale anului pentru iubitorii de astronomie: spectacolul Perseidelor, cunoscut şi sub numele de "Lacrimile Sf. Laurenţiu". Căderea meteoriţilor se va putea observa şi în timpul nopţii de 12 spre 13 august.

Perseidele poartă numele constelaţiei Perseus, locul unde cozile acestora par să îşi aibă originea, însă meteoriţii nu provin, de fapt, din Perseus. Aceştia sunt, în realitate, fragmente mici de materie cosmică provenite din cometa Swift-Tuttle, a cărei coadă intersectează orbita terestră, deşi aceasta nu este aproape de Pământ. Trecem prin ea în fiecare an, în luna august.

Perseidele au tendinţa de a avea o mare viteză de deplasare şi luminozitate - lovesc atmosfera Pământului cu o viteză de 212.000 km/h (132.000 mph) - lăsând în urmă cozi persistente, producând, de regulă, cei mai mulţi meteoriţi comparativ cu orice altă ploaie de acest gen, poate doar cu excepţia Geminidelor, care se manifestă în luna decembrie.

"Cozile de meteori care lovesc atmosfera Pământului sunt lungi, lente şi pline de culoare, şi alcătuiesc una dintre cele mai frumoase clase de meteori", spune Dr. Bill Cooke, din cadrul Meteoroid Environment Office şi Marshall Space Flight Center, NASA. Cooke recomandă să se observe cerul între 10:30 şi 04:30 p.m., ora locală.

În fiecare an, astronomii fac calcule complexe pentru a încerca să îşi dea seama de intensitatea ploii de meteoriţi. Problema este că fiecare organism care formează sistemul solar poate influenţa acest fenomen, aşa că este foarte dificil să se ajungă la o concluzie precisă. Cu toate acestea, în conformitate cu NASA, Perseidele din 2016 vor fi cele mai abundente din 2009 încoace.

"Meteorologii prezic o explozie de Perseide în acest an. În condiţii optime, apogeul ploii va putea produce până la 200 de meteori pe oră", a declarat Bill Cooke.

Pentru a observa cât mai mulţi meteoriţi posibil "staţi departe de luminile oraşului", este sfatul lui Cooke. Cele mai luminoase Perseide pot fi văzute şi din oraşe, dar exploziile cele mai spectaculoase, compuse din meteori mai subtili şi delicaţi, pot fi văzute doar în zonele rurale. Perseidele reprezintă unul dintre cele mai aşteptate fenomene astronomice, mai ales de către iubitorii de astronomie, pentru mulţi fiind considerat cel mai important eveniment al anului.

Pentru o lungă perioadă de timp a fost considerată vestitorul unui cataclism de neimaginat

Perseidele erau un mit, dar astăzi reprezintă un spectacol astronomic foarte îndrăgit de iubitorii stelelor. Dar în anul 1992, pentru o perioadă de timp, au fost asociate cu un cataclism de neimaginat. Un astronom a lansat o teorie atunci când o cometă de peste nouă kilometri în diametru şi similară ca mărime cu asteroidul care se presupune că a ucis dinozaurii, a trecut pe lângă Soare. Marea îngrijorare a fost aceea că, potrivit calculelor sale, o mare bucată de gheaţă şi praf ameninţa să lovească Pământul în anul 2126.

După mai multe studii efectuate de astronomi, această cometă considerată ameninţătoare - 109P/Swift-Tuttle - a fost clasată, ulterior, ca fiind o cometă inofensivă. Deci, astăzi, cel puţin, dacă totul merge conform planului, Swift-Tuttle este cunoscută doar pentru fapulcă este responsabilă de fenomenul cel mai renumit şi vizibil de pe cer: Perseidele, cunoscut şi sub numele de "Lacrimile Sf. Lawrence".

Puteţi urmări Perseidele în orice clipă din noapte şi în orice zonă a boltei cereşti. Cel mai mare număr va fi vizibil în timpul nopţilor de apogeu, însă ploaia de meteoriţi se desfăşoară până la data de 24 august.

"Pentru a vedea Perseidele este suficient să ne uităm la zenit, chiar deasupra capetelor noastre şi să aşteptăm", a explicat la ABC astrofizicianul Miquel Serra-Ricart, cercetător la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare (IAC). "Le putem vedea în orice punct de pe cer, este doar o chestiune de răbdare", a reiterat el. Perseidele pot fi văzute în emisfera nordică a Pământului, dar într-o mare parte a emisferei sudice nu sunt vizibile.

Mai multe informaţii: NASA