Cum rezistă binele nonviolent în faţa torturii răului
alte articole
O fetiţă cu ochi nevinovaţi şi pătrunzători te priveşte rugător ţinând o pancartă cu mesajul "Suntem ucişi pentru credinţa noastră". O mamă îndurerată primeşte trupul fără viaţă al fiului ei iubit, care a fost ucis de autorităţile chineze pentru că era practicant Falun Gong. O fată care se întoarce acasă şi nu-şi mai găseşte părinţii. Tablourile care surprind prigoana şi efectele acesteia par vii. Parcă sufletele victimelor îi privesc din tablouri pe cei care participă la vernisajul expoziţiei de artă ”Adevăr, Compasiune Toleranţă” de la Bucureşti.
Fiecare tablou din expoziţie reprezintă o poveste adevărată, picturile fiind realizate din dorinţa de a face cunoscute lumii crimele şi torturile la care sunt supuşi practicanţii Falun Dafa în China zilelor noastre, precum şi frumuseţea unei vieţi trăite după standarde morale înalte.
Trei dintre artişti au fost ei înşişi victimele persecuţiei, fiind torturaţi şi bătuţi de către autorităţile chineze în lagăre de muncă forţată şi centre de detenţie din China. Unul dintre ei este încă deţinut în China. Expoziţia prezintă contrastul dintre serenitatea practicii Falun Gong şi persecuţia şi tortura îndurate de mulţi practicanţi Falun Gong în China, aflaţi în ghearele unui regim autoritar criminal.
Adrian Sturdza, vicepreşedinte al Asociaţiei Falun Dafa România, a explicat la lansarea expoziţiei că Falun Gong reprezintă o disciplină de perfecţionare care nu se rezumă la cele cinci exerciţii de bază, ci are un cod moral asociat cu cele trei valori esenţiale: adevăr, compasiune, toleranţă. Nu este nimic mercantil. Toate exerciţiile sunt gratuite şi oricine poate să le practice fără să plătească, iar ca urmare ”lucrurile s-au păstrat curate”.
”În 1998 autorităţile i-au numărat pe practicanţii de Falun Gong din China. Erau peste 60 de milioane, mai mulţi decât membrii Partidului Comunist. Într-o societate cu o corupţie endemică, cu un regim comunist mult mai brutal decât în România, nu era acceptată o majoritate necoruptă şi tolerantă. Numărul mare de practicanţi i-a speriat pe comunişti aşa că i-au bătut, i-au închis şi torturat. Au fost sute de mii de victime”, a explicat Sturdza. El a subliniat însă faptul că ”un regim atât de brutal nu a reuşit să scoată idealul din capul acelor oameni, ceea ce arată tăria rezistenţei lor nonviolente”.
La rândul ei, Gina Sturdza, managing partner Epoch Times România, a vorbit despre blocada informaţională legată de persecutarea Falun Gong în China. În momentul în care a început persecuţia împotriva Falun Gong în China, toţi jurnaliştii au fost împiedicaţi să transmită. Preşedintele chinez Jiang Zemin a scos în afara legii milioane de oameni prin interzicerea practicii. Mulţi dintre aceştia au fost aruncaţi în închisori, închişi în lagăre de muncă şi spitale psihiatrice unde au fost supuşi la tratamente degradante şi torturi oribile. ”Pentru că erau foarte sănătoşi, au început să-i taie. După ce le făceau analize amănunţite, li se recoltau organe pe viu”, a explicat Sturdza. În opinia ei, mass-media din toate ţările nu-şi poate permite să tacă în legătură cu aceste crime oribile pentru că asta ar însemna ”că ne facem părtaşi cu Partidul Comunist Chinez”.
Ea a amintit că artiştii chinezi, autori ai expoziţiei Adevăr-Compasiune-Toleranţă, au reuşit să pună pe pânză ororile prin care au trecut practicanţii. ”Noi românii suntem familiarizaţi cu comunismul. Temele şi picturile făcute de deţinuţii politici de la Piteşti sunt foarte similare cu cele legate de persecuţia Falun Gong”, a explicat dna Sturdza.
Am rămas impresionat de mesajul înălţător care răzbătea din fiecare tablou: victimele nu aveau ură faţă de călăi, seninătatea lor nu putea fi înfrântă de bătăi şi alte torturi. Credinţa nu poate fi biruită de nimic. Chiar şi în Marea închisoare care a devenit China, răul şi violenţa nu reuşesc să sufoce binele, frumosul şi moralul.
Am rămas impresionat de mesajul înălţător care răzbătea din fiecare tablou: victimele nu aveau ură faţă de călăi, seninătatea lor nu putea fi înfrântă de bătăi şi alte torturi. Credinţa nu poate fi biruită de nimic. Chiar şi în Marea închisoare care a devenit China, răul şi violenţa nu reuşesc să sufoce binele, frumosul şi moralul.
Mi-am amintit de Sfinţii Închisorilor care au suferit în temniţele comuniste din România, care şi ei sunt astăzi denigraţi de diferite propagande mincinoase. Pe ei tot credinţa i-a mângâiat şi i-a călăuzit în cele mai negre clipe în care călăii lor încercau să-i dezumanizeze. Nu au reuşit, ba chiar aceştia s-au întărit în credinţă şi s-au apropiat şi mai mult de Dumnezeu. Mulţi s-au simţit liberi pentru că, deşi erau închişi iar trupurile le erau mutilate groaznic, sufletul lor era o neîncetată rugăciune şi nu putea fi supus de gardieni şi anchetatori.
Comunismul din China, ca şi cel din România, rămâne un regim criminal care încearcă să schimbe creiere şi să distrugă fibra morală, dar el se loveşte şi acolo şi aici de o rezistenţă sufletească pe care nu o poate explica. Partidul Comunist Chinez nu a înţeles Falun Gong, dar s-a speriat de capacitatea acelor oameni de a face şi de a dori binele, de a cultiva moralitatea în societate, la fel cum şi comuniştii din România s-au speriat de marii părinţi români la care veneau zeci de oameni doar pentru ca să ia un cuvânt de folos.
În concluzie, cred că oricine se va duce să vadă expoziţia Adevăr-Compasiune-Toleranţă va înţelege de ce oroarea de la Antipa este nefrecventabilă.
