Pe baricadele din Erevan se construieşte o nouă opoziţie

Sâmbăta trecută, după şapte nopţi consecutive de proteste continue, preşedintele armean Serzh Sargsyan şi liderii aşa numitei mişcări “Erevanul Electric” au căzut de acord să se întâlnească, susţine Moscow Times.

O oră mai târziu s-a anunţat că preşedintele a căzut de acord să suspende controversata creştere a preţurilor la electricitate, care a dezlănţuit iniţial valul de nemulţumiri în rândul populaţiei, şi a făcut apel pentru un audit independent pentru a determina dacă este sau nu justificată acea creştere.

În ciuda acestei aparente concesii, manifestanţii au anunţat că resping acordul şi au refuzat să elibereze Bulevardul Baghramyan – una dintre principalele artere de circulaţie din Erevan – unde sunt localizate Palatul prezidenţial, Curtea Constituţională, Adunarea Naţională şi mai multe ambasade străine. Pentru mulţi observatori, care au considerat că situaţia a fost rezolvată cu succes, acest anunţ s-a dovedit a fi mai degrabă uimitor.

Confuzia stă în înţelegerea greşită a nemulţumirilor care se află în spatele acestei mişcări de protest precum şi a motivaţiei autorităţilor.

În primul rând, ceea ce a părut pentru mulţi observatori a fi o concesie din partea preşedintelui de fapt nu a fost nimic de acest gen. În ciuda discuţiilor raportate asupra furnizării şi preţurilor la energie între oficialii armeni şi ruşi, guvernul armean a rămas ferm asupra intenţiilor sale de a creşte tarifele cu 22%, citând “motive obiective” fără, bineînţeles, să dezvăluie care sunt acestea.

Acordul propus de preşedinte nu a fost, aşa cum a raportat mass media incorect, o suspendare a creşterii tarifelor. Mai degrabă, el a sugerat că guvernul va finanţa creşterea pentru ca cetăţenii să nu fie afectaţi.

Cu alte cuvinte, nu numai că rămâne validă creşterea tarifelor ci va fi plătită direct din bugetul statului; acelaşi buget care este susţinut prin taxele cetăţenilor.

Faptul că preşedintele a dorit să folosească visteria statului pentru a acoperi creşterea tarifelor la energia electrică ridică semne de întrebare din două motive. Primul: guvernul a invocat deseori lipsa fondurilor de stat ca o explicaţie pentru incapacitatea sa de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de cetăţenii săi. Faptul că dintr-o dată există bani pentru acoperirea creşterilor tarifare la energie înseamnă fie că există o abundenţă de bani guvernamentali de care cetăţenii au fost privaţi până acum, fie că aceşti bani vor fi împrumutaţi, amplificând astfel povara financiara deja semnificativă a ţării.

Al doilea motiv: faptul că guvernul a fost mult mai înclinat să împrumute bani decât pur si simplu să anuleze creşterea preţurilor – ajungându-se până în punctul în care guvernul a deghizat manevra sub forma unei concesii faţă de manifestanţi – spune multe despre presiunea sub care se află statul şi doar contribuie la cinismul simţit de manifestanţi.

Mai mult, anunţurile făcute de premierul Hovik Abrahamyan că familiile defavorizate vor primi 2.000 de drame armene (4 dolari) pentru a ajuta la reducerea efectelor creşterii preţurilor, alături de înclinaţia preşedintelui de a plăti creşterea tarifară din buget, au arătat ce distanţă mare există între conducerea ţării şi manifestanţii de pe Bulevardul Baghramyan.

Toţi cei care au vizitat locul de protest au observat imediat că mulţimea de manifestanţi – majoritatea cu vârste cuprinse între 19 şi 30 de ani – sunt reprezentanţi ai clasei de mijloc în curs de formare. Profesioniştii în IT şi marketing, studenţii, antreprenorii şi activiştii din ONG-uri câştigă salarii cu care ar putea foarte uşor să acopere creşterea tarifelor la electricitate. Motivaţiile lor nu sunt financiare. Protestul are ca scop deciderea modului în care este condusă ţara.

Principala acuzaţie făcută de activişti este aceea că mita şi corupţia sunt motivele esenţiale pentru creşterea tarifelor la electricitate, care vor fi simţite de cetăţeni. Compania Electric Networks of Armenia (ENA) este deţinută de compania rusă de stat Inter RAO. De fapt, firmele ruse de stat au preluat mai multe active din infrastructura de energie şi transport a Armeniei. În plus, companiile ruse de stat ce operează în Armenia nu sunt afaceri profitabile şi permit încălcarea multor reguli precum şi intensificarea corupţiei.

Aceste acuzaţii au fost susţinute de mai multe rapoarte care arată că bugetul companiei a fost folosit pentru a plăti apartamente luxoase, cine şi maşini scumpe pentru directorii ruşi şi armeni, în ciuda faptului că această companie este în pragul falimentului.

Conform manifestanţilor, niciuna dintre aceste probleme nu a fost abordată de guvern. Anunţul că un audit independent va fi desfăşurat (fără a se menţiona de către cine şi unde) a servit doar la amplificarea nemulţumirii protestatarilor.

Pentru mulţi armeni, această situaţie a adus în discuţie un număr de alte câteva concesii extrem de controversate făcute Rusiei, precum conducta Iran-Armenia, distribuţia gazului natural şi aşa mai departe. Toate aceste probleme oferă o imagine unică asupra modului în care sunt luate cu adevărat deciziile în Armenia.

Pentru ca situaţia să fie şi mai dezastruoasă, după ce au fost atacaţi de tunurile cu apă ale unui regim care se îndepărtează tot mai mult de cetăţenii săi – dintre care mulţi au viziuni favorabile în privinţa Rusiei – mulţi cetăţeni armeni au fost uimiţi să afle că presa rusă etichetează protestul împotriva creşterii preţurilor la energie ca fiind o mişcare finanţată de Occident cu scopul de a se crea un nou “Maidan” în curtea din spate a Rusiei.

Protestul în sine, care a crescut exponenţial de la incidentul cu tunurile cu apă, se bucură de sprijinul populaţiei. De la acel incident, mişcarea de protest s-a răspândit în majoritatea oraşelor principale ale ţării, incluzând în Gyumri, Vanadzor, Martuni, Spitak, Ashtarak precum şi în vecina Georgia, şi în alte oraşe cu comunităţi armene.

Cluburi, baruri, cafenele şi magazine îşi închid luminile în fiecare zi în semn de solidaritate cu protestele, în timp ce vitrinele multor magazine afişează de asemenea apeluri încurajatoare. Străzile importante sunt paralizate de protestul continuu la care participă acum şi angajaţi guvernamentali precum şi soldaţi activi, zguduind astfel mitul invulnerabilităţii guvernului.

Manifestanţii, între timp, au transformat locul de protest într-un microcosmos al societăţii pe care ar dori să îl construiască. Bulevardul Baghramyan dispune acum de o clinică de urgenţă improvizată şi un mic “magazin” (cunoscut sub numele de “Paul” după numele bărbatului care îl conduce) care oferă apă şi bomboane gratis. Uneori, strada seamănă cu un festival în aer liber cu grupuri de muzică rock care cântă pentru mulţimile triumfătoare, adaugă Moscow Times.

Manifestanţii fac parte dintr-o nouă generaţie de tineri armeni care sunt născuţi liberi şi rupţi de legăturile fizice şi emoţionale cu Uniunea Sovietică şi care se implică în tentativa de a da noi valenţe mândriei şi identităţii naţiunii armene, lăsând în urmă inferioritatea şi neputinţa unui “trib mic de oameni neimportanţi”, după cum s-a exprimat la un moment dat poetul american de origine armeană William Saroyan.

În spatele sloganului “Noi suntem stăpânii ţării noastre”, manifestanţii îşi exprimă clar cererile. Ei vor transparenţă, tragerea la răspundere a vinovaţilor şi responsabilitate din partea guvernului. Din păcate, se pare că guvernul nu ascultă.

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.