Patru întrebări despre un viitor război în Iran
Ar putea fi la vară, anotimpul ideal pentru războaie. În plină campanie prezidenţială, cu Obama şi Romney angajaţi în lupta decisivă. O perioadă de tranziţie care deschide fereastra unor iniţiative neobişnuite. Se va face totul repede, cu bombardamente precise, lansate de drone. Va urma apoi răspunsul, care ar putea degenera într-un război. Când totul se va încheia, nimic nu va mai fi ca înainte. Pentru a analiza posibilitatea acestui scenariu, trebuie să răspundem la următoarele patru întrebări, notează vineri ziarul El Pais.
1. Este Iranul o ameninţare? Este, fără îndoială, în pofida protestelor iranienilor privind caracterul civil al industriei lor nucleare. Dezvoltarea nucleară civilă duce la un prag tehnologic, aşa numit de imunitate, de la care nu mai există cale de întoarcere. În ciuda războaielor secrete desfăşurate de Mosad în Iran, a presiunii diplomatice şi a embargourilor, multe indicii arată că s-a atins acest prag, care, dacă va fi depăşit, înseamnă că va exista o nouă putere nucleară în Orientul Mijlociu. Israelul consideră această eventualitate 'o ameninţare existenţială'. Pentru monarhiile din Golf ar fi o provocare intolerabilă la hegemonia regiunii. iar din punct de vedere al proliferării nucleare, bomba iraniană va fi o invitaţie pentru alte ţări din regiune, precum Egiptul, Turcia sau Arabia Saudită, să urmeze aceeaşi cale.
2. Este posibilă eliminarea pericolului nuclear iranian? Există teorii pentru toate gusturile, deşi niciuna nu prevede eliminarea definitivă, fără o schimbare de regim. Iranienii au învăţat din bombardamentele Israelului asupra reactoarelor din Irak şi Siria, din 1981 şi 2007, astfel încât instalaţiile lor sunt foarte dispersate şi protejate în buncăre, de nepătruns nici măcar de megabombe. Pesimiştii spun că s-ar întârzia programul nuclear cu câteva luni, poate un an, optimiştii spun că doi. Lecţia post-Saddam a fost învăţată: cel mai bun mod de a evita un atac, sub pretextul proliferării, este de a avea deja bomba nucleară; dacă nu ai, cum i s-a întâmplat lui Saddam, vei fi atacat şi chiar invadat. Un argument în plus pentru un atac acum.
3. Ce rezultate poate obţine Israelul cu un atac preventiv? Este întrebarea care suscită cele mai mari incertitudini. Capacitatea de răspuns militar a Iranului este probabil mai mică decât reiese din declaraţiile sale. Ar putea încerca să închidă Strâmtoarea Urmuz, să atace cu rachete Israelul, ori să lanseze o campanie de atentate în întreaga lume. Preţurile la petrol vor fi afectate. Cea depreciată va fi însă opoziţia iraniană, obligată să răspundă în faţa regimului într-o problemă care pune în joc prestigiul naţional. Ţara se va inflama din nou cu sentimente antiimperialiste, pe care primăvara arabă le domolise.
4. Ce efecte va avea asupra hărţii geopolitice? Incertitudinile sunt la fel de mari, într-o zonă zguduită deja de schimbări. Israelul se află într-un moment crucial pentru viitorul său, într-o izolare regională neobişnuită, dependent de direcţia Egiptului, de ruptura sau modificarea tratatelor de pace de la Camp David, care i-au asigurat peste 30 de ani de stabilitate la frontiera occidentală. Şi în Iordania s-ar putea precipita evenimentele în direcţia unei înăspriri a relaţiilor cu Israelul. Singura garanţie de securitate este prietenia necondiţionată exprimată de Obama, în pofida unei etape mai reci cu premierul Netanyahu. Israelul trebuie să restaureze descurajarea militară în zonă, depreciată de campaniile sale din Liban şi Gaza. Mai devreme sau mai târziu trebuie să negocieze cu guvernele islamice, emanate din urnele din Egipt, Iordania şi, poate, Siria. Atacul preventiv asupra Iranului ar fi atunci o demonstraţie de forţă, prealabilă unor negocieri cu noii protagonişti din Orientul Mijlociu.
