Păpuşarul Băsescu şi jucăria stricată PDL

Candidaţi la şefia PDL. În imagine, Emil Boc, Elena Udrea
Candidaţi la şefia PDL. În imagine, Emil Boc, Elena Udrea (Epoch Times România)

PDL nu seamănă cu partidul din care a plecat Traian Băsescu la Cotroceni, ci este exact acelaşi partid. Tocmai aici este problema: un partid fără identitate proprie, care nu şi-a pregătit lideri credibili, care se complace cu acelaşi leadership vechi şi compromis, pe scurt un instrument al lui Traian Băsescu pe care acesta acum îl reneagă pentru că nu mai are nevoie de el.

” PDL care era când eu am plecat şi o bună parte din perioada în care a fost condus de Boc. Nu mai are valori, nu mai are... Seamănă tot mai mult cu - nu vreau să jignesc PSD-ul, seamănă cu FSN-ul. În interior seamănă cu FSN-ul, şi vreau să ne înţelegem de la bun început: pentru mine PDL nu mai este un instrument politic. Până când îmi termin eu mandatul nu mă mai poate ajuta în atingerea obiectivelor. Dacă mă poate ajuta cineva este chiar Guvernul cu care am semnat un pact, cu premierul, care vizează revizuirea Constituţiei, reorganizarea administrativă şi legea sănătăţii”, a declarat Traian Băsescu aplicându-i o lovitură sub centură ”buldogului” Blaga.

Acest atac conţine însă o mare doză de ipocrizie. PD şi urmaşul său PDL sunt, cum ştie toată lumea, urmaşii FSN-ului lui Roman şi lui Iliescu. Cât despre faptul că PDL a ajuns un instrument care nu-l mai poate ajuta pe preşedinte, este cinic să separi cumva declinul PDL de prăbuşirea încrederii în Traian Băsescu. Deja nu mai este clar cine a ajutat pe cine sau cine a tras pe cine în jos. Băsescu a fost locomotiva care a tractat partidul de la 7% la 15%, cum recunoaşte însuşi renegatul Blaga, dar n-a fost Blaga ”bunul organizator” pe care Băsescu s-a bazat în toate campaniile electorale, care a mobilizat filialele, primăriile şi toată maşinăria de obţinere de voturi a PDL? O fi adevărat că la alegerile parlamentare au existat blaturi cu USL în teritoriu, dar asta nu înseamnă că Blaga nu a lucrat de-a lungul timpului pentru PDL şi pentru Băsescu.

Ceea ce iar nu înseamnă că el este liderul care poate reforma şi salva partidul în acest moment de cumpănă. Nu, nu poate. Blaga a dovedit în campania pentru primăria Capitalei şi cu alte ocazii că nu este un vârf de lance, un lider forte, carismatic, telegenic şi care să poată face faţă atacurilor adversarilor săi. Rămâne un bun organizator, un om influent în partid, dar în rest are multe limite, inclusiv de discurs, de vorbit în public. Dar ce soluţie vrea să impună Băsescu ca alternativă la Blaga în fruntea PDL? Elena Udrea, responsabilă directă pentru pierderea zdrobitoare a alegerilor locale în Bucureşti, care a trebuit să fugă în Roman de ura – nu, nu e un cuvânt prea dur – alegătorilor. Ea s-a remarcat prin ţinute extravagante, prin decolteuri generoase, atacuri la adresa celor care o criticau şi gafe care arată că este slab pregătită profesional – cam atât. Ca arivistă tipică ar putea fi comparată lesne cu Chiriţa în provincie, care tot vrea să mergă la Paris. Elena vrea să se întoarcă la Bucureşti pentru a aduce PDL la cota ei de încredere sub 2%. Faptul că preşedintele îi recomandă să se dea jos de pe tocuri şi să renunţe la poşetele scumpe, măcar aşa dacă tot guvernul Boc predica şi executa doar austeritate, n-o va face mai simpatică publicului.

Prin susţinerea ei făţişă, Băsescu nu face decât să tragă ultimul glonţ într-un partid aflat pe moarte. La fel, referirea la Emil Boc ca un posibil viitor preşedinte al PDL este o glumă proastă. Boc va rămâne preşedintele de partid şi premierul obedient faţă de preşedinte, deci apreciat de Băsescu, dar pretându-se la acest rol este şi el vinovat de declinul actual al PDL, poate mai vinovat decât Blaga care a pierdut două serii de alegeri.

PDL-ul condus astăzi de Blaga este din păcate exact acela condus de Boc. Poate nu mai răspunde atât de promt dorinţelor lui Traian Băsescu, dar are aproape aceiaşi lideri. N-a renunţat la Udrea, Videanu, Falcă, Cezar Preda şi mulţi alţii care sunt fie vectori de imagine negativi, fie sunt mediocri ca pregătire şi personalitate. Aici sunt de acord cu preşedintele care spunea că ”elita din PDL nu depăşeşte mediocritatea politică”. Dar a cui este vina? Şi cu ce este diferită elita de acum de elita din perioada în care Emil Boc conducea partidul? Unde sunt oamenii competenţi şi integri?

Aşteptându-i pe reformişti

PDL-ul condus astăzi de Blaga este din păcate exact acela condus de Boc. Poate nu mai răspunde atât de promt dorinţelor lui Traian Băsescu, dar are aproape aceiaşi lideri. N-a renunţat la Udrea, Videanu, Falcă, Cezar Preda şi mulţi alţii care sunt fie vectori de imagine negativi, fie sunt mediocri ca pregătire şi personalitate.

Aripa reformistă stă în continuare pe tuşă aşteptându-şi rândul care nu mai vine. Dacă tot au vorbit atâta despre reformă iar partidul a ajuns într-un punct de cotitură, de ce nu îşi iau Macovei, Preda şi Voinescu inima în dinţi să candideze la şefia PDL? Ce mai aşteaptă? Să fie aleasă Udrea? să dispară partidul? Dacă nu acum, când?

Le sugeram într-un articol anterior aşa numiţilor intelectuali să iasă din PDL unde nu li se face loc, unde nu pot decide şi nu sunt luaţi în seamă şi să facă un partid nou, împreună cu MRU, Neamţu şi ceilalţi. Da, este greu să începi ceva nou, dar dacă rămân în PDL măcar să aibă curajul să-şi asume marea bătălie. Ce au de pierdut? Să fie scoşi de Blaga sau Udrea de pe listele europarlamentare în caz că ar pierde, pentru că au îndrăznit să candideze? Chiar dacă n-ar avea nicio şansă, cota lor electorală va creşte. Sper că nu gândesc atât de pragmatic – să nu supere pe nimeni pentru ca să rămână cu funcţia la Bruxelles - pentru că atunci nu mai există nicio şansă de reformă.

Şi tot în acest punct, revine întrebarea: De ce i-a mai adus Băsescu în partid pe reformişti dacă acum nu-i susţine? Ca să fie doar politicieni de vitrină, cu o imagine bună care să mai spele din imaginea negativă a celorlalţi? Sau altfel spus: De ce n-o susţine/propune Băsescu acum pe Monica Macovei pentru şefia PDL?

Aş risca un răspuns la această întrebare: pentru că nu-şi doreşte o schimbare, o reformă autentică în PDL. A creat mai multe facţiuni pe care să le poată folosi una împotriva celeilalte, într-un joc pe care să-l controleze permanent. Acum că partidul-jucărie s-a stricat, nu mai are nevoie de el. Mai încearcă să-l lase moştenire pupilei Udrea. Moştenirea este un partid de lider, fără identitate, fără idei, erodat puternic după guvernare şi fără lideri. Aceasta este moştenirea lui Traian Băsescu. El nu şi-a căutat un succesor, nu a pregătit un viitor candidat la prezidenţiale. Iar acum spune că e nevoie de un PDL revitalizat şi de un lider care să tracteze partidul. Adică de un nou Traian Băsescu. A găsit şi soluţia: ”Elena Udrea e ca şi crescută, ca politician, de mine. Poate să îşi creeze un profil de preşedinte de partid, dar ea a crescut enorm şi sunt convins că, după experienţa Roman, va deveni un politician de forţă. Are rezistenţă, este o femeie inteligentă, are ambiţie şi este un om de dreapta. Nu o poţi face de stânga nici dacă o calci în picioare sau îi iei tocurile de la pantofi”. No comment. PDL nu se îndreaptă spre zona marginală a politicii, ci spre dispariţia politică totală. Cu Udrea înainte!