Paleologu: CCR are un comportament absolut revoltător. Îşi apără interesele de castă în dispreţul total al interesului public
Fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu şi-a exprimat nemulţumirea, într-o intervenţie la Euronews România, faţă de comportamentul "absolut intolerabil" de care dau dovadă judecătorii Curţii Constituţionale, care s-au erijat în adevăraţi "apărători ai inechităţii" în efortul lor de a menţine cu orice preţ privilegiile celor din sistemul judiciar.
Jurnalist: Vorbind în contextul legat de Curtea Constituţională, de pensiile speciale, de beneficiile judecătorilor de la Curtea Constituţională, nu avem pregătirea juridică necesară şi vor fi cu siguranţă voci care vor spune: domnul Paleologu nu poate comenta pentru că nu ştie, nu este din sistem.
Theodor Paleologu: Nu sunt din sistem, dar provin dintr-o familie de jurişti. Sunt primul din familie care n-a făcut Dreptul. Însă de când există barou în ţara românească a fost un Paleologu în barou şi am în minte personalitatea acestor oameni. Străbunicul meu era judecător la Curtea de Casaţie, a fost procuror general al României şi când văd ce oameni au ajuns la Curtea de Casaţie mi se pare o ruşine absolută.
Adică, pentru oameni precum străbunicul meu, pentru magistraţi de această factură, o persoană ca Livia Savonea e ceva de neimaginat, pur şi simplu. Deci nu, nu sunt jurist, nu sunt din sistem, dar am în sufletul meu memoria avocaţilor, procurorilor, judecătorilor din familia mea. Şi este o ruşine halul în care se prezintă unii judecători la Înalta Curte, ce tâmpenii pot să spună. Ne aducem aminte cu toţii de sentinţa absolut scandaloasă, revoltătoare în cazul Ursu, şi mai cu seamă motivarea sentinţei. Cum e posibil ca asemenea inculţi să fie judecători la Înalta Curte?
Jurnalist: Noua coaliţie de guvernare vrea să modifice aceste pensii speciale şi să crească brusc vârsta de pensionare a tuturor magistraţilor la 65 de ani. Proiectul de lege ar urma să fie votat la jumătatea lunii, într-o sesiune extraordinară a Parlamentului. Vom vedea ce şanse de reuşită va avea.
Theodor Paleologu: Este scandalos şi dezastruos pensionarea atât de devreme şi o diferenţă atât de mare între contribuţie şi suma încasată. E inadmisibil aşa ceva. Problema e că e de anticipat ca Curtea Constituţională din nou să blocheze acest lucru, ca act de dreptate. E foarte probabil că din nou Curtea Constituţională să se erijeze în apărător al nedreptăţii, al inechităţii, cum a făcut-o deja în trecut. Dar se joacă cu focul, pentru că este ceva absolut intolerabil. Curtea Constituţională are un comportament absolut revoltător. Îşi apără interesele de castă în dispreţul total al interesului public.
Jurnalist: Aici, la „Vocile care contează”, ministrul Proiectelor Europene spunea că depinde cum este formulat acest proiect de modificare, pentru că acolo sunt nişte hibe şi este aşa un joc în care avem un circuit închis: venim cu un proiect să punctăm, nu ştiu, la impresia artistică, şi acel proiect este respins pentru că se găseşte o chichiţă juridică şi atunci totul este declarat...
Dincolo de acestea, v-aş întreba altceva: cum taxăm aceste tare ale societăţii? Adică dincolo de a vorbi. E foarte important că le spunem, că le semnalăm aici, dar, dincolo de aceste cuvinte, ce rămâne pentru societate, pentru că dacă ne uităm la omul de rând, care va spune: „Nu se schimbă nimic”.
Theodor Paleologu: Da, Curtea Constituţională, într-adevăr, poate să respingă din nou un proiect pe cine ştie ce motiv, numai că lucrurile se adună şi riscul de a ne prăbuşi ca ţară devine real. Am trecut prin tsunami-ul de anul trecut şi din acest an, şi dacă vom continua tot aşa, lucrurile se vor repeta peste cinci ani, poate şi mai rău.
Jurnalist: Am folosit cu foarte multă uşurinţă — şi nu vorbesc despre mine ca jurnalist — ci oameni cu funcţii înalte în stat au vorbit despre România ca „stat eşuat”, şi-au permis să spună acest lucru, că este sau că ar putea deveni.
Theodor Paleologu: Preşedintele Iohannis a spus multe bălării. Să ştiţi că, în general, eu niciodată nu puteam asculta ce spunea, adică trebuia să mă forţez să ascult. Din când în când avea câte o formulă de-asta mai puternică, să zicem, dar pe care nu o explica – ce înseamnă exact „stat eşuat”? – şi cred că în primul rând el a fost un preşedinte eşuat, cu un mandat, două mandate eşuate. Dar cred că asta ar fi trebuit să fie problema lui – faptul că el a fost un preşedinte eşuat şi că mandatele sale au fost un eşec. Era mai potrivit să spună acest lucru.
Pe de altă parte, sigur, statul român e în multe privinţe disfuncţional, ştim cu toţii, e abuziv, dar, comparat cu alte state care cu adevărat sunt eşuate, nu e cazul nici să cădem în extrema pesimismului total, că suntem complet eşuaţi, că suntem ultimii din lume. Nu suntem chiar ultimii din lume, mai sunt şi alţii după noi – în Europa nu prea sunt alţii după noi, dar în restul lumii sigur că da. Să fim optimişti, depinde cu cine ne comparăm şi atunci sigur că putem ridica puţin moralul.
Lăsând gluma la o parte, formula este excesivă. Nu e un stat eşuat, este un stat cu multe disfuncţionalităţi, în mare măsură corupt, da. Corupţia, într-adevăr, cangrenează statul şi ţesutul social în ţara noastră, dar să vorbim de un stat eşuat este excesiv.
