Orientul Mijlociu: oamenii joacă şahul, sau şahul joacă oamenii? Israelul profită pentru a-şi consolida interesele

Premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, a anunţat duminică că Israelul va spori prezenţa militară pe termen lung în Cisiordania, justificând mişcarea prin necesitatea de a proteja Tel Avivul de un posibil avans brutal al grupării islamiste extremiste Statul Islamic din Irak şi Levant, conform Associated Press.

Poziţia lui Netanyahu a reprezentat unul din cele mai detaliate răspunsuri a unui lider mondial faţă de câştigurile teritoriale rapide obţinute în ultimele săptămâni de către extremiştii suniţi în Irak, accentuând impactul avut de acest eveniment într-un Orient Mijlociu tot mai prins în conflict.

Netanyahu a sugerat că avansurile teritoriale făcute luna aceasta de grupul extremist inspirat de Al-Qaeda, Statul Islamic din Irak şi Levant (ISIL) ar putea ameninţa statul vecin, Iordania. Tel Avivul şi Amanul au încheiat un acord de pace considerat vital pentru securitatea regiunii.

ISIL a capturat recent mari teritorii din Irak, inclusiv oraşele Mosul şi Tikrit cât şi mai multe graniţe cu Siria, iar duminică a declarat în mod formal crearea unui califat, denumirea străveche a unui regat cu legi islamice stricte, pe teritoriile ocupate din Irak şi Siria.

Ofensiva militanţilor ISIL ”poate fi îndreptată către Iordania în cel mai scurt timp”, a avertizat Netanyahu. Fără să precizeze direct că monarhia pro-Occidentală a Iordaniei ar putea cădea, premierul israelian a mai sugerat că noile trenduri din regiune determină Israelul să ţină strâns de graniţa dintre Iordania şi Cisiordania, de-a lungul râului Iordan, considerată un punct vital în apărarea capitalei.

”Trebuie să oprim terorismul şi fundamentalismul care ne poate ajunge dinspre est la graniţa Iordaniei, şi nu când ajunge la suburbiile din Tel Aviv”, a declarat acesta, sugerând că, din Iordania, ISIL ar putea avansa uşor prin Cisiordania, care are graniţele la 30 de kilometri de Tel Aviv. Metropola cu 2 milioane de de locuitori este centrul cultural şi de afaceri al Israelului, şi motorul prosperităţii sale.

Poziţia liderului israelian privitor la Cisiordania a atras opiniile negative ale liderilor internaţionali. Criticii consideră că Israelul foloseşte evenimentele violente din regiune pentru a-şi avansa mai departe ambiţiile teritoriale, existând un consens global asupra caracterului ilegal al ocupării, timp de 47 de ani, a Cisiordaniei de către Israel.

”Netanyahu găseşte orice pretext, orice scuză, pentru a obţine noi baze ideologice cu care să justifice anexarea Cisiordaniei sau menţinerea unui control militar israelian asupra întregii Palestine, inclusiv a Cisiordaniei, iar orice nou eveniment în regiune sau în Palestina este exploatat pentru a justifica acest lucru”, a declarat Hanan Ashrawi, un oficial al Organizaţiei de Eliberare a Palestinei.

În Iordania, odată cu îngrijorările provocate de ISIL, au existat şi discuţii care sugerau că ameninţările aduse de gruparea teroristă sunt amplificate de Israel astfel încât fi folosite în propriile scopuri.

”Nu cred că militanţii (ISIL) vor invada Iordania”, a declarat expertul militar iordanian Mamoun Abo Nowar, un general retras al forţelor aeriene. ”Israelul profită de ameninţările (ISIL, n.r.)... jucând acest joc pentru a afecta negativ cauza palestiniană şi pentru a priva palestinienii de obţinerea unui stat independent”.

Palestinienii vor întreaga Cisiordanie, capturată de Israel în războiul din Orientul Mijlociu în 1967, pentru a-l transforma în teritoriul principal al unui viitor stat independent – o poziţie susţinută în mare parte de comunitatea internaţională. Teritoriul este învecinat la vest cu Israel şi cu Iordania în est.

Dar retorica lui Netanyahu a atins un punct sensibil în Israel, unde există o istorie sângeroasă şi traumatizantă plină de conflicte cu militanţii islamici de la graniţele ţări: Hezbollahul din Liban în nord, grupul militant palestinian Hamas controlează Fâşia Gaza de-a lungul graniţei vestice, iar extremiştii din Sinai au atacat teritoriile sudice în ultimii ani. Posibilitatea ca o grupare radicală nouă să pătrundă din est prin Iordania şi apoi prin Autoritatea Palestiniană din Cisiordania a devenit un coşmar veritabil chiar şi pentru israelienii moderaţi care se opun ocupaţiei.

Susţinând că într-o zi ar putea exista un acord de pace privind crearea unui stat palestinian independent, Netanyahu a argumentat că Israelul nu-şi poate refuza nevoile de securitate nici pentru palestinieni şi nici pentru forţele internaţionale.

Forţele palestiniene ”nu sunt capabile să asigure securitatea graniţei, iar forţele străine se vor retrage la un moment dat”, a adăugat acesta.

”De aceea trebuie să înţelegem că în viitorul acord cu palestinienii, Israelul va trebui să continue să controleze securitatea din teritoriile ce se întind până la graniţa cu Iordania un timp foarte înlungat”, a adăugat acesta.

Avansul extremiştilor suniţi inspiraţi de Al-Qaeda, cât şi a forţelor şiite susţinute de Iran, a creat oportunitatea pentru o ”mai bună cooperare regională”, a argumentat Netanyahu, făcând referire la o posibilă alianţă cu Iordania şi Kurdistan.

Mai mult, recent, premierul israelian i-a îndemnat pe kurzi să-şi ceară independenţa. Kurzii au de mai mult timp astfel de aspiraţii, însă liderii lor din nordul Irakului spun că obţinerea unei naţiuni independente nu este o opţiune realistă pentru moment.

În acelaşi timp, pagubele produse de violenţele sectare din ultima perioadă au întărit vocile care susţin că graniţele post-coloniale din Orientul Mijlociu, care au fost stabilite de puteri externe după Război, nu pot fi menţinute la nesfârşit, deoarece ignoră distincţiile etnice şi tensiunile formate în urma acestor situaţii.