Opinie: R. Moldova - penitenciar care ţine toţi cetăţenii în arest la domiciliu

În contextul multiplelor reţineri şi arestări la domiciliu a demnitarilor, funcţionarilor, dar şi a unor oameni de afaceri cunoscuţi din Republica Moldova, Dumitru Spătaru constată că acest fapt ar indica situaţia că toată ţara se află în arest la domiciliu. Din această perspectivă, autorul editorialului observă că moldovenii nu mai ies la proteste, nu-i mai interesează nimic altceva decât propria soartă şi se gândesc doar cum să plece din R. Moldova.

“Primarul Capitalei, Dorin Chirtoacă e în arest la domiciliu, viceprimarul capitalei, Nistor Grozavu e în arest la domiciliu, şeful de Direcţie, Igor Gamreţchi e în arest la domiciliu, fostul ministru al Agriculturii şi Industriei Alimentare, Eduard Gramă e în arest la domiciliu, primarul de Orhei, Ilan Şor e în arest la domiciliu, mai mulţi funcţionari, agenţi economici, oameni cunoscuţi din R. Moldova – toţi sunt în arest la domiciliu”, menţionează Dumitru Spătaru într-un editorial pentru tribuna.md.

În opinia autorului editorialului această situaţie este neobişnuită şi nemaiîntâlnită până acum. Dacă unii fac glume pe seama a ceea ce se întâmplă, iar alţii spun cu răutate „aşa le trebuie”, sunt şi dintre aceia care privesc lucrurile mult mai larg şi se întreabă cum de a ajuns Moldova o ţară în care cuvinte ca „arest la domiciliu”, „arest preventiv”, „condamnare” să fie noţiuni mai des folosite în contextul numelor persoanelor cu funcţii de răspundere decât cuvintele obişnuite în astfel de cazuri – „reuşite”, „probleme soluţionate”, „proiecte implementate”, „nivel de viaţă mai înalt” etc.

În context, Dumitru Spătaru atenţionează că dacă e să privim lucrurile un pic mai larg în prezent se poate vorbi nu doar despre funcţionari în arest la domiciliu, ci despre o ţară întreagă în postura respectivă. “Oamenii nu mai ies la proteste, de parcă ar avea o interdicţie neoficială de a părăsi domiciliul; pe oamenii nu-i mai interesează nimic altceva decât propria soartă (exact ca şi pe funcţionarii ce se află acum în arest la domiciliu); oamenii se gândesc cum să scape din situaţia creată şi să plece pentru totdeauna undeva departe, iar Moldova să rămână în urmă ca un vis urât (exact aşa cum îşi doresc şi majoritatea celor aflaţi acum în arest la domiciliu) etc”, punctează autorul afirmând că dacă lucrurile se privesc din acest punct de vedere, indiscutabil ajungi la concluzia că toată Moldova e într-un fel de arest la domiciliu, iar celui ce va risca să părăsească domiciliul şi să facă măcar un pas în afara propriei curţi, i se va activa o pedeapsă cruntă – privaţiune de libertate.

Dumitru Spătaru susţine că din acest motiv, oamenii ar sta în propriile curţi şi ar da impresia că nimic nu-i mai interesează. “Ei înţeleg că sunt în arest la domiciliu, chiar dacă acest arest e unul neoficial, dar nu stabilit de o instanţă de judecată, şi ar fi gata să încalce condiţiile de detenţie doar pentru a fugi pentru totdeauna din închisoarea cu numele frumos – Republica Moldova.”

Autorul articolului atrage atenţia că a evada din Moldova nu e chiar atât de simplu, iar cei ce reuşesc să facă acest lucru sunt priviţi cu un fel de invidie şi admiraţie, totodată, de către acei ce continuă să rămână în arest la domiciliu. De fapt, concluzionează Spătaru, arestul la domiciliu ar fi unicul lucru care mai ţine moldovenii în ţară. “Altfel, nu ar mai rămânea nici un cetăţean pe aici. Poate doar acei ce vor sta la hotare şi vor număra banii din importuri, bani din care de facto mai şi supravieţuieşte cel mai mare penitenciar din lume – Republica Moldova.”

Menţionăm că în contextul ultimelor evoluţii de pe scena politică şi economică a Republicii Moldova, fostul premier al R. Moldova, Ion Struza, a declarat recent într-un interviu pentru pentru Radio Europa Liberă că oamenii de afaceri moldoveni nu vor să investească în ţara lor, deoarece ar avea o nesiguranţă, apatie, dezamăgire totală faţă de tot ce se întâmplă, dar şi o frică generalizată, legată de instabilitatea politică, economică şi nu în ultimul rând, şi de represaliile care se întâmplă la Chişinău. “Oamenii văd cât de selectivă este justiţia, văd aceste represalii foarte selectiv orientate împotriva oponenţilor din spectrul politic, din societatea civilă, din domeniul de afaceri. Nimeni nu are nici o siguranţă”.