Opinie: Politica externă a R. Moldova plină de paradoxuri şi contradicţii

Politica externă a RM din ultima perioadă ar fi complicată şi confuză, afirmă Dumitru Spătaru care presupune că acesta ar putea fi rezultatul haotismului şi incompetenţei autorităţilor sau a unei abordări strategice sofisticate de neînţeles.
Ştefan Sârbu
09.07.2017

alte articole

Republica Moldova (facebook.com)
Ştefan Sârbu
09.07.2017

Editorialistul Dumitru Spătaru constată că niciodată în cei aproape 26 de ani de independenţă politică externă a Republicii Moldova nu a fost atât de confuză, plină de paradoxuri, contradicţii, şocuri şi situaţii care cu greu pot fi explicate. Dacă până în 2016 Moldova ştia sigur pe care cale urma sa meargă din punct de vedere al politicii externe, atunci de un an şi ceva se creează impresia că autorităţile de la Chişinău îşi doresc să fie peste tot, dar de fapt nu ar reuşi să fie nicăieri.

”Relaţia cu statele vecine. Până nu demult, aici totul era cât se poate de clar – dacă la putere erau forţe pro-Est, atunci relaţiile cu Kievul erau relativ bune, iar cu Bucureştiul – fie încordate, fie în stare de ostilitate avansată. Şi, invers, dacă la putere erau forţe pro-europene, relaţiile cu Bucureştiul erau călduroase, iar cu Kievul – relativ bune, dar marcate de o anumită suspiciune de ambele părţi pentru că Chişinăul tot timpul a suspectat Kievul de anumite interese faţă de regiunea transnistreană, iar Kievul a suspectat Chişinăul că la un moment dat ar putea face front comun cu Bucureştiul în disputele cu caracter teritorial dintre cele două ţări”, scrie Dumitru Spătaru într-un editorial pentru tribuna.md.

În opinia autorului, acum, relaţia guvernării de la Chişinău cu cea de la Bucureşti (a democraţilor cu social-democraţii români) ar fi mai bună decât orice relaţie care a fost vreodată între guvernările din cele două ţări, dar aceasta nu se reflectă deloc asupra relaţiilor bilaterale. Nu se încearcă nici avansarea pe tema unirii, ambele guvernări fiind reticente în acest sens, nu se valorifică această „prietenie” nici din punctul de vedere al integrării europene a RM, nici din punctul de vedere al proiectelor economice, energetice etc. ”Se creează impresia că liderii guvernărilor de la Chişinău şi Bucureşti au nevoie de această „prietenie” în cu totul alte scopuri decât cele considerate tradiţionale în relaţiile dintre cele două state.”

Cât despre integrarea europeană, Dumitru Spătaru notează că deşi R. Moldova are o guvernare declarată pro-europeană, niciodată relaţiile cu Uniunea Europeană nu au fost mai proaste. Factorii de decizie de la Bruxelles critică deschis R. Moldova, indicând asupra stării dezastruoase din mai multe domenii, şi sprijină deschis forţe de opoziţie din ţară, dar guvernarea oricum declară că e pro-europeană şi că merge spre UE. ”E un fel de dialog al surdului cu mutul – europenii ne critică, iar guvernarea spune că are un dialog eficient şi o susţinere totală din partea Bruxelles-ului”, remarcă editorialistul menţionând că deşi declară că-şi doreşte relaţii bune cu UE şi că va continua să ducă Moldova pe calea integrării europene, guvernarea de la Chişinău lasă impresia că nu prea o interesează opinia partenerilor europeni.

Dumitru Spătaru punctează că şi în relaţiile R. Moldova cu Rusia şi SUA ar exista ontroverse. Astfel, autorul precizează că pe de o parte guvernarea declarată pro-europeană expulzează diplomaţi ruşi, promovează proiecte de legi pentru a combate contrabanda rusească în Moldova, vorbeşte deschis, la nivel internaţional, despre interesele şi implicarea Rusiei în Moldova, iar pe de altă parte întreprinde acţiuni care convin intereselor Rusiei în Moldova. De exemplu, achiziţionează energie electrică de la Cuciurgan. ”Ca să nu mai vorbim de faptul că preşedintele Igor Dodon se străduieşte să „compenseze” Kremlinului fiecare acţiune cu caracter antirusesc a guvernării.”

”Dacă până acum conducerile RM tratau „la pachet” relaţia cu partenerii europeni şi cu cei americani, se pare că actuala guvernare face o distincţie clară între ei, îi separă şi îi abordează pe fiecare în parte. Spre exemplu, în ultimul timp, pe fondul înrăutăţirii relaţiilor guvernării cu UE, asistăm la o îmbunătăţire a relaţiei cu SUA, despre care se vorbeşte chiar în termeni de „parteneriat strategic”.

Evident că SUA are interese în această regiune, inclusiv şi în Republica Moldova, măcar şi din simplul motiv că RM e vecina NATO, dar, totodată, acest joc pe interesele marilor puteri este extrem de riscant şi o ţară mică ca Republica Moldova, dacă face măcar o jumătate de pas greşit, riscă să fie strivită”, a adăugat Spătaru atenţionând că ar fi la fel de riscant ca autorităţile moldoveneşti să încerce să folosească autoritatea şi posibilităţile SUA pentru a echilibra situaţia după deteriorarea relaţiei cu Rusia şi UE. ”Pentru că, în momentul în care va avea certitudinea că sunt folosite, SUA vor da o ripostă pe măsură, iar aceasta poate fi fatală guvernării de la Chişinău.”

Concluzionând cele expuse, Dumitru Spătaru ţine să precizeze că politica externă a Republicii Moldova din ultima perioadă este complicată şi confuză. ”Neştiind dedesubturile acestei politici, nu ne rămâne decât să ne întrebăm ce e aceasta: haotism şi incompetenţă sau o nouă abordare strategică sofisticată, pe care noi, cel puţin la această etapă, nu o putem înţelege? Cred că răspuns la această întrebare îl vom afla în cel mai scurt timp.”

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor