ONU şi Forumul Economic Mondial se află în spatele "războiului global împotriva fermierilor", spun experţi

Escaladarea atacului asupra producătorilor agricoli, din Olanda şi Statele Unite până în Sri Lanka şi nu numai, este strâns legată de obiectivele de dezvoltare durabilă ale "Agendei 2030" a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi de partenerii ONU de la Forumul Economic Mondial (WEF), au declarat numeroşi experţi pentru The Epoch Times.

Într-adevăr, câteva dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) ale ONU sunt direct implicate în politicile care afectează fermierii, crescătorii de animale şi aprovizionarea cu alimente din întreaga lume.

Membrii de nivel înalt ai Partidului Comunist Chinez (PCC) din cadrul sistemului ONU au contribuit la crearea ODD-urilor şi în prezent ajută la conducerea implementării planului global de ONU, a documentat anterior The Epoch Times.

Dacă nu vor fi controlate, au declarat mai mulţi experţi, politicile de sustenabilitate promovate de ONU în domeniul agriculturii şi al producţiei de alimente vor duce la devastare economică, penurie de bunuri esenţiale, foamete pe scară largă şi o pierdere dramatică a libertăţilor individuale.

Deja, milioane de oameni din întreaga lume se confruntă cu penurii alimentare periculoase, iar oficiali din întreaga lume spun că acestea se vor înrăutăţi pe măsură ce ne apropiem de sfârşitul anului.

Există o agendă în spatele a tot ce se întâmplă, au declarat experţi pentru The Epoch Times.

Chiar şi deţinerea de proprietăţi şi terenuri private este în vizor, pe măsură ce producţia globală de alimente şi economia mondială sunt transformate pentru a îndeplini obiectivele globale de sustenabilitate, arată documentele ONU analizate de publicaţia The Epoch Times.

După cum explică ONU pe site-ul său SDG, obiectivele adoptate în 2015 “se bazează pe zeci de ani de muncă depusă de ţări şi de ONU”.

Una dintre primele reuniuni care au definit agenda “sustenabilităţii” a fost Conferinţa ONU privind aşezările umane, cunoscută sub numele de Habitat I, care a adoptat Declaraţia de la Vancouver.

Acordul susţine că “pământul nu poate fi tratat ca un activ obişnuit controlat de persoane fizice” şi că proprietatea privată asupra terenurilor este “un instrument principal de acumulare şi concentrare a bogăţiei, contribuind astfel la nedreptatea socială”.

"Controlul public al utilizării terenurilor este, prin urmare, indispensabil", se arată în declaraţia ONU, un preludiu la “predicţia” de acum infamă a Forumului Economic Mondial, conform căreia, până în 2030, “nu veţi mai deţine nimic”.

De atunci, numeroase agenţii şi diverşi oficiali ai ONU şi-au expus viziunea asupra "sustenabilităţii", lansând inclusiv apeluri pentru restricţii drastice privind energia, consumul de carne, călătoriile, spaţiul de locuit şi prosperitatea materială.

Experţii intervievaţi de The Epoch Times susţin că unii dintre cei mai bogaţi şi mai puternici lideri corporatişti din lume colaborează cu comuniştii din China şi din alte părţi în efortul de a centraliza controlul asupra producţiei de alimente şi de a zdrobi fermierii şi crescătorii de animale independenţi.

Forumul Economic Mondial (WEF), o reţea de mari companii multinaţionale care colaborează îndeaproape cu Partidul Comunist Chinez, este un “partener strategic” al ONU în ceea ce priveşte aşa-zisa Agendă 2030.

Reglementarea din ce în ce mai mare a producţiei de alimente şi chiar eforturile de a închide multe ferme vin în contextul în care oficiali din întreaga lume, precum preşedintele american Joe Biden şi şeful Programului alimentar mondial al ONU, David Beasley, avertizează asupra penuriei de alimente care se anunţă la nivel mondial.

Dar, în loc să relaxeze restricţiile şi să încurajeze creşterea producţiei, guvernele occidentale şi multe guverne care depind de ajutor iau măsuri şi mai dure.

Fermierii olandezi, care au ajuns deja la limită, au reacţionat în această vară prin proteste masive la nivel naţional. Acestea au urmat tulburărilor violente din Sri Lanka, legate de penuria de alimente cauzată de politica guvernamentală.

Guvernele şi organizaţiile internaţionale au invocat diverse pretexte pentru aceste politici, de la creşterea “sustenabilităţii” şi protejarea diverselor specii de floră şi faună, până la promovarea “justiţiei economice” şi chiar returnarea terenurilor către popoarele aborigene.

Totuşi, potrivit criticilor acestor politici, scopul nu este deloc conservarea mediului sau combaterea schimbărilor climatice. În schimb, experţii avertizează că povestea "sustenabilităţii" şi celelalte justificări sunt un instrument pentru a obţine controlul asupra alimentelor, agriculturii şi oamenilor.

“Scopul final al acestor eforturi este de a reduce suveranitatea atât a naţiunilor individuale, cât şi a oamenilor”, a declarat Craig Rucker, preşedinte al Comitetului pentru un Viitor Constructiv (CFACT), o organizaţie de politici publice specializate în probleme de mediu şi dezvoltare.

“Intenţia celor care promovează această agendă nu este de a salva planeta, aşa cum pretind, ci de a spori controlul asupra oamenilor”, a declarat el pentru The Epoch Times, adăugând că scopul este de a centraliza puterea la nivel naţional şi chiar internaţional.

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU - Agenda 2030

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă ale ONU, adesea denumite “Agenda 2030”, au fost adoptate în 2015 de către organizaţie şi statele sale membre ca un ghid pentru “transformarea lumii noastre”. Salutate drept un “plan general pentru umanitate” şi o “declaraţie de interdependenţă” globală de către înalt oficiali ai ONU, cele 17 obiective includ 169 de ţinte care implică fiecare aspect al economiei şi al vieţii.

“Toate ţările şi toate părţile interesate, acţionând în parteneriat de colaborare, vor pune în aplicare acest plan”, se afirmă în preambulul documentului, menţionând în mod repetat că “nimeni nu va fi lăsat în urmă”.

Printre altele, planul ONU solicită redistribuirea bogăţiei la nivel naţional şi internaţional, în Obiectivul 10, precum şi “schimbări fundamentale în modul în care societăţile noastre produc şi consumă bunuri şi servicii”.

Folosirea guvernului pentru a transforma toate activităţile economice este o parte esenţială a ODD, obiectivul 12 cerând “modele de consum şi de producţie durabile”.

Printre ţintele specifice prezentate în Obiectivul 12 se numără câteva direct legate de politicile agricole care subminează producţia de alimente. Printre acestea se numără “gestionarea durabilă şi utilizarea eficientă a resurselor naturale”.

Poate şi mai important, documentul cere “gestionarea ecologică a substanţelor chimice şi a tuturor deşeurilor pe tot parcursul ciclului lor de viaţă, în conformitate cu cadrele internaţionale convenite”.

Prin urmare, oamenii şi, în special, fermierii trebuie “să reducă în mod semnificativ emisiile acestora în aer, apă şi sol pentru a minimiza impactul lor negativ asupra sănătăţii umane şi a mediului”.

Alte ODD-uri care sunt direct legate de ceea ce criticii au numit “războiul împotriva fermierilor” includ obiectivul 14, care se referă la “poluarea marină de toate tipurile, în special cea provenită din activităţi terestre, inclusiv ... poluarea cu nutrienţi”. ONU descrie în mod regulat agricultura şi producţia de alimente ca fiind o ameninţare pentru ocean.

Organizaţia ONU pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), condusă de fostul viceministru al Agriculturii şi Afacerilor Rurale al Partidului Comunist Chinez, Qu Dongyu, contribuie la această acţiune.

În raportul său din 2014, “Construirea unei viziuni comune pentru o alimentaţie şi o agricultură durabile: Principii şi abordări", agenţia ONU solicită restricţii drastice în ceea ce priveşte utilizarea îngrăşămintelor, a pesticidelor, a emisiilor şi a apei în sectorul agricol.

Ca un exemplu despre cum trebuie reformată agricultura pentru a fi considerată sustenabilă de către ONU, raportul FAO declară că “utilizarea excesivă a îngrăşămintelor cu azot este o cauză majoră a poluării apei şi a emisiilor de gaze cu efect de seră”.

FAO, cu sediul la Roma, nu a răspuns la o solicitare de comentarii.

Un alt obiectiv dintre cele 17 ODD-uri cu impact direct asupra agriculturii şi producţiei alimentare este Obiectivul 2, cu apelurile sale la “agricultură durabilă” şi “producţie alimentară durabilă”.

Între timp, Obiectivul 6 solicită “gestionarea durabilă a apei”, care include diverse ţinte care implică utilizarea şi scurgerea apei în agricultură.

Deoarece liderii ONU consideră că agricultura şi producţia de alimente contribuie în mod esenţial la ceea ce ei numesc schimbările climatice provocate de om, Obiectivul 13 este, de asemenea, important. Acesta solicită guvernelor să “integreze măsurile privind schimbările climatice în politicile, strategiile şi planificarea de nivel naţional”.

Obiectivul 15, care se referă la utilizarea durabilă a ecosistemelor terestre, are, de asemenea, mai multe ţinte care afectează agricultura şi producţia alimentară.

Peste tot în lume, guvernele naţionale şi regionale colaborează cu agenţiile ONU pentru a pune în aplicare aceste obiective de durabilitate în agricultură şi în alte sectoare.

De exemplu, ca răspuns la acordurile ONU privind biodiversitatea, Uniunea Europeană a adoptat diverse programe de biodiversitate susţinute de ONU, cum ar fi Natura 2000 şi Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care au fost citate de guvernul olandez şi de alţii în politicile lor agricole.

De asemenea, ONU se laudă în mod public cu rolul său în impunerea ODD-urilor în Sri Lanka şi în alte naţiuni care suferă de o penurie de alimente şi calamităţi economice legate de aceleaşi programe globale de sustenabilitate.

În întreaga lume, aproape fiecare guvern naţional spune că încorporează ODD-uri în propriile legi şi reglementări.

“Parteneriatul” cu Forumul Economic Mondial (WEF)

Alături de ONU se află diverse “părţi interesate” care sunt esenţiale pentru punerea în aplicare a politicilor de dezvoltare durabilă prin “parteneriate public-private”.

În centrul acestui efort se află WEF, care, începând din 2020, promovează o transformare totală a societăţii cunoscute sub numele de “Marea Resetare”. În 2019, WEF a semnat un “parteneriat strategic” cu ONU pentru a promova Agenda 2030 în cadrul comunităţii mondiale de afaceri.

Acordul oficial a definit “domeniile de cooperare pentru a aprofunda angajamentul instituţional şi pentru a accelera în comun punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă”.

Mulţi dintre oficialii cheie din spatele Agendei 2030, inclusiv lideri de top ai ONU, precum actualul secretar general Antonio Guterres - un socialist autoproclamat - colaborează, de asemenea, cu WEF de zeci de ani.

Între timp, WEF a fost explicit în ceea ce priveşte obiectivele sale. Organizaţia a lansat recent o “Alianţă pentru acţiune în domeniul alimentaţiei” (FAA), care recunoaşte, pe site-ul său, că Agenda 2030 “informează în legătură cu ambiţia FAA de a oferi o platformă durabilă şi pe termen lung pentru o acţiune a mai multor părţi interesate privind sistemele alimentare în vederea îndeplinirii ODD-urilor”.

În paralel cu “Summitul privind sistemele alimentare” al ONU din septembrie 2021, FAA a publicat un raport care prezintă propria sa “agendă privind colaborarea între mai multe părţi interesate în vederea transformării sistemelor alimentare”.

Printre alte elemente, documentul rezumă perspectivele FAA cu privire la “sprijinirea parteneriatelor transformatoare ale sistemului alimentar şi propunerea sa ce merge dincolo de Summitul ONU privind sistemele alimentare din 2021, în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă ale ONU”.

Preocuparea publică a FAA pentru transformarea agriculturii şi a aprovizionării cu alimente datează de peste un deceniu, cel puţin.

În parteneriat cu diverse companii, WEF a publicat un raport din 2010 care prezintă o “nouă viziune pentru agricultură”, care include o “foaie de parcurs pentru părţile interesate”. Sunt implicate multe dintre cele mai mari companii alimentare din lume, care domină piaţa şi deţin nenumărate mărci populare.

Site-ul WEF este plin de informaţii care pretind să justifice o transformare totală a aprovizionării cu alimente de către “părţile interesate”".

“Pe măsură ce sistemele alimentare globale devin din ce în ce mai interconectate, va fi necesară o coordonare eficientă între un set divers de părţi interesate”, susţine WEF pe platforma sa “Strategic Intelligence”, citând frecvent ca sursă FAO.

“Potenţialul de a elabora noi abordări sistemice ale sistemelor alimentare care să includă o gamă diversă de părţi interesate prezintă oportunităţi pentru a contribui la hrănirea durabilă a lumii în viitor”.

“Părţile interesate” des menţionate de organizaţie se referă la guverne, companii şi aşa-numitele organizaţii neguvernamentale care sunt adesea finanţate de aceleaşi companii şi guverne. Toate acestea lucrează împreună la această problemă.

De exemplu, WEF se laudă că a adus giganţi corporativi precum Coca-Cola şi Unilever în rândul celor care se ocupă de promovarea unui “viitor mai durabil”.

Fundaţia Rockefeller, care a publicat recent un raport privind modul în care trebuie “resetată situaţia” şi “transformat sistemul alimentar din SUA”, este, de asemenea, un jucător cheie.

“Centrele de Inovare Alimentară” ale WEF din întreaga lume vor fi o parte importantă a acestei transformări globale.

Anul trecut, în cadrul Săptămânii Agendei de la Davos (o întâlnire majoră a Forumului Economic Mondial), prim-ministrul olandez Mark Rutte, discutând despre “transformarea sistemelor alimentare şi a utilizării terenurilor”, a anunţat că Olanda va găzdui “Secretariatul de coordonare globală a centrelor de inovare alimentară din cadrul Forumului Economic Mondial”.

Secretariatul, a spus el la acea vreme, “va conecta toate celelalte Centre de Inovare Alimentară” pentru a facilita crearea “parteneriatelor de care avem nevoie”.

Nici WEF, nici Fundaţia Rockefeller nu au răspuns la solicitările de comentarii cu privire la rolul lor în Agenda 2030 şi la politicile agricole aplicate în întreaga lume.

Printre alte organizaţii şi entităţi implicate în această campanie se numără fundaţii puternice scutite de taxe, precum Gates Foundation, guverne regionale de tip UE care se înmulţesc în întreaga lume şi diverse grupuri finanţate de acestea.

Presarea fermierilor şi a aprovizionării cu alimente

Pe tot globul, politicile guvernamentale aliniate la ODD-urile ONU îi presează pe agricultori - în special pe producătorii mai mici şi independenţi, care nu pot absorbi costurile suplimentare ale reglementărilor şi controalelor suplimentare.

Referindu-se la ideile de sustenabilitate ale ONU, preşedintele recent destituit al Sri Lanka, Gotabaya Rajapaksa, a anunţat la summitul ONU privind clima COP26 din 2021 că guvernul său interzice îngrăşămintele chimice şi pesticidele.

“Sri Lanka a restricţionat recent importurile de îngrăşăminte chimice, pesticide şi ierbicide din cauza preocupărilor legate de sănătatea publică, contaminarea apei, degradarea solului şi impactul asupra biodiversităţii”, a susţinut Rajapaksa în faţa liderilor mondiali, în aplauzele generale.

“Deşi a existat o opoziţie din partea lobby-urilor înrădăcinate, acest lucru a creat oportunităţi pentru inovare şi investiţii în agricultura ecologică, care va fi mai sănătoasă şi mai durabilă în viitor”, a continuat el.

În realitate, chiar dacă au fost retrase cu promptitudine, politicile au produs penurii alimentare catastrofale, foamete pe scară largă şi, în cele din urmă, o revoltă populară care l-a înlăturat de la putere pe preşedinte şi guvernul său.

În 2019, guvernul socialist din Sri Lanka a încheiat, de asemenea, un parteneriat cu Programul de Mediu al ONU pentru a înfiinţa campania globală a ONU privind azotul (U.N. Global Nitrogen Campaign), care promovează politicile privind azotul susţinute de ONU ce se răspândesc în prezent în întreaga lume.

În Olanda, unde se află sediul Secretariatul de coordonare globală a Centrelor de Inovare Alimentară din cadrul Forumului Economic Mondial, autorităţile impun politici privind azotul care se aşteaptă să decimeze sectorul agricol extrem de productiv al naţiunii. Planurile includ, de asemenea, exproprierea pe scară largă a fermelor.

“Planurile de expropriere ale Cabinetului [olandez – n.r.] sunt o declaraţie de război directă împotriva sectorului agricol”, a declarat deputatul olandez Gideon van Meijeren, din partea partidului Forumul pentru Democraţie, citat de publicaţia De Dagelijkse Standaard.

“Sub pretexte false, fermierii sunt jefuiţi de pământurile lor, ferme vechi de secole sunt demolate, iar familiile fermierilor sunt distruse în totalitate”, a adăugat el.

Experţii au avertizat cu privire la consecinţele periculoase care decurg din astfel de politici de sustenabilitate, printre care se numără penuria de alimente, creşterea preţurilor, tulburări sociale şi multe altele.

“Puteţi întrevedea viitorul verde şi sustenabil dacă priviţi Olanda şi Sri Lanka acum”, a declarat, pentru The Epoch Times, Bonner Cohen, cercetător senior la Centrul Naţional pentru Cercetare în Politici Publice.

Şi totuşi, agenda se răspândeşte rapid. Săptămâna trecută, autorităţile federale canadiene au anunţat restricţii similare privind îngrăşămintele şi azotul, după ce au fost instituite restricţii privind producţia de energie, stârnind indignarea oficialilor provinciali şi a fermierilor.

În Irlanda, Regatul Unit şi în alte naţiuni europene, diverse entităţi guvernamentale lucrează, de asemenea, la reducerea producţiei agricole în cadrul unor programe de sustenabilitate.

Între timp, pe lângă continuarea politicilor care îi plătesc pe agricultori pentru a nu cultiva alimente, administraţia Biden încearcă să impună companiilor, prin intermediul Comisiei americane pentru valori mobiliare şi burse de valori (U.S. Securities and Exchange Commission), indicatori şi rapoarte privind “Mediul, socialul şi guvernanţa”, care sunt susţinute de WEF.

Asociaţiile agricole şi peste 100 de membri ai Congresului susţin că planul ar duce la falimentul proprietarilor de ferme mici şi mijlocii care nu pot respecta cerinţele de raportare climatică pentru a face afaceri cu firme publice, chiar dacă lumea se îndreaptă spre o penurie alimentară generalizată.

În parte, experţii spun că insistenţa asupra acestor tipuri de politici se datorează faptului că cei care le impun sunt în mare parte protejaţi de daunele pe care le provoacă.

“Elitele globale din guverne, organizaţiile transnaţionale, consiliile de administraţie ale corporaţiilor - bine reprezentate în cadrul WEF - sunt atât de prinse în semnalul lor climatic, din care mulţi speră să beneficieze financiar prin investiţii în energie verde, încât întârzie să observe că sunt complet detaşate de realitate”, a declarat Cohen, de la National Center for Public Policy Research, specializat în probleme de mediu.

“Puţini dintre cei care impun reglementări agricultorilor au pus vreodată piciorul într-o fermă. În virtutea puterii şi a bogăţiei pe care aceşti oameni o au deja, ei sunt protejaţi de consecinţele politicilor greşite pe care le impun restului lumii. Această povară este suportată de oamenii obişnuiţi din întreaga lume, despre care mulţimea de la Davos şi partenerii nu ştiu nimic”.

Fermele mici şi independente sunt în pericol, spun experţi

Dezastrul din Sri Lanka oferă o avanpremieră a ceea ce se va întâmpla în Statele Unite şi în Europa dacă factorii de decizie politică vor continua să urmeze agenda ONU pentru dezvoltare durabilă, potrivit lui Sterling Burnett, care deţine un doctorat în etica mediului şi conduce Arthur B. Robinson Center on Climate and Environmental Policy din cadrul Institutului non-profit Heartland.

“Nu este un război împotriva agriculturii; este un război împotriva agricultorilor mici şi a fermierilor independenţi”, a declarat acesta pentru The Epoch Times. “Este un război în sprijinul industriilor agricole elitiste, care activează la scară mare”.

Chiar dacă ODD-urile ONU vorbesc despre sprijinirea “micilor producători de alimente”, Burnett a afirmat că fermele independente sunt în vizorul ONU pentru a contribui la consolidarea controlului asupra aprovizionării cu alimente.

Factorii de decizie politică sunt “în buzunarul” marilor interese corporatiste, inclusiv Conagra, BlackRock, State Street, Vanguard şi altele, a adăugat el.

“În scurt timp toţi micii lor concurenţi ar fi scoşi din afaceri”, a mai precizat el, reiterând îngrijorările exprimate de numeroşi alţi experţi.

Directorul general al BlackRock, Larry Fink, a cărui firmă administrează mai mulţi bani decât orice altă companie din lume, “vrea să îşi impună valorile asupra companiilor care folosesc banii altora”, a spus Burnett.

Fink, care face parte din Consiliul de administraţie al puternicului Council on Foreign Relations şi lucrează îndeaproape cu WEF, este un arhitect cheie al campaniei de impunere a indicatorilor de “mediu, sociali şi de guvernanţă” asupra companiilor americane.

“Este vorba despre super-bogaţii care îşi impun valorile asupra noastră, restul”, a adăugat Burnett, arătând spre cei despre care spune că sunt fericiţi să lucreze cu comuniştii în acest efort.

“În ceea ce priveşte Forumul Economic Mondial, nu poţi avea o Mare Resetare dacă nu resetezi aprovizionarea cu alimente, pentru că alimentele sunt necesare pentru toată lumea. Stalin a recunoscut acest lucru: Cine controlează mâncarea controlează poporul. La fel şi cu energia”, a mai declarat el.

Pe măsură ce preţurile vor creşte şi fermierii vor da faliment, marile corporaţii, în colaborare cu guvernele şi organizaţiile internaţionale, vor strânge toate foloasele.

Între timp, aşa cum s-a văzut recent în Sri Lanka, oamenii înfometaţi, împinşi la limită, vor reacţiona.

“Oamenii nu mureau de foame pe 6 ianuarie”, a spus Burnett, referindu-se la protestele violente din 6 ianuarie 2021 de la Capitoliul SUA. “Criza lanţului de aprovizionare are loc, rafturile sunt deja goale, iar când oamenii sunt înfometaţi, nu vor sta degeaba fără să facă nimic”.

Fondatorul şi preşedintele American Policy Center, Tom DeWeese, expert şi critic al noţiunilor de sustenabilitate ale ONU, a avertizat că războiul împotriva fermierilor face parte dintr-o agendă mai largă de a lipsi oamenii de libertate.

“Întotdeauna, în trecut, când forţele tiranice au vrut să conducă lumea, au construit armate şi au invadat, au distrus lucruri, au ucis oameni şi au forţat subjugarea”, a declarat DeWeese pentru The Epoch Times. “Acum avem de-a face cu o forţă diabolică care a găsit o modalitate de a ne face să renunţăm voluntar la libertăţile noastre şi să îi ajutăm să ne subjuge”.

“Ce ar putea fi un instrument atât de puternic? Ameninţarea Armagedon-ului de mediu”, a continuat el, dând ca exemplu principal naraţiunea privind schimbările climatice.

Citând numeroşi oficiali şi documente ale ONU, DeWeese spune că agenda nu este de a salva clima, ci de a transforma planeta şi de a centraliza controlul asupra populaţiei.

În afară de ONU şi WEF, companii importante precum Vanguard şi BlackRock lucrează pentru a prelua şi controla aprovizionarea cu alimente, a adăugat DeWeese.

Deja, câteva companii - printre care aceste două firme de investiţii sunt acţionari principali - domină industria mondială a alimentelor şi băuturilor. Prin preluarea agriculturii, acestea vor controla totul.

“Scopul este de a deţine controlul total asupra producţiei de alimente”, a spus el, menţionând că aceste companii caută să deţină toate seminţele şi chiar să producă în fabrici carne sintetică, care sunt deja susţinute financiar de Bill Gates şi de alţi miliardari.

Culturile modificate genetic sunt, de asemenea, pe ordinea de zi.

De asemenea, ONU, WEF şi alţii fac progrese în promovarea insectelor şi a buruienilor ca hrană. În întreaga lume occidentală, apar rapid centre de producţie de proteine din insecte.

Dar situaţia devine şi mai sumbră, spune DeWeese.

“Dacă oamenii mor de foame, sunt mult mai uşor de subjugat”, a afirmat el, adăugând că depopularea şi controlul umanităţii se află pe agenda elitelor globale de zeci de ani.

“Războiul împotriva fermierilor” vine, de asemenea, pe fondul a ceea ce criticii au descris ca fiind un “război împotriva energiei” susţinut de guverne, care afectează agricultura şi practic orice alt sector.

Aceasta include limitarea explorării energiei, închiderea centralelor electrice, perceperea de taxe şi impozite speciale şi alte politici care au dus la creşterea rapidă a costurilor în întreaga lume occidentală, dar nu şi în locuri precum China.

Experţii intervievaţi de The Epoch Times i-au îndemnat pe americani să se opună războiului împotriva fermierilor şi politicilor de sustenabilitate susţinute de ONU folosind o varietate de mijloace. Printre acestea se numără implicarea politică, adoptarea unor obiceiuri de cumpărături diferite, găsirea unor surse alternative de hrană, cum ar fi fermierii locali, şi alte măsuri.

Oficialii de la ONU nu au răspuns la solicitările de comentarii.