ONG-uri critică decizia ÎCCJ cu privire la gazele de şist: "Ordinul politic a primat în dauna justiţiei"

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Epoch Times România)

La scurtă vreme după ce magistraţii Înaltei Curţi au tranşat lupta în justiţie între Consiliile Locale din Vaslui şi stat, pe tema exploatării gazelor de şist, încadrând "gazele de şist" în noţiunea de "petrol", ceea ce permite statului să facă ce vrea cu ele, Asociaţiile ''România Fără Ei'' şi ''Mişcarea de Rezistenţă de la Pungeşti'' şi-au manifestat îngrijorarea faţă de această decizie.

Potrivit celor două ONG-uri, decizia Înaltei Curţi sfidează orice logică şi demonstrează obedienţa faţă de grupurile de interese politico-corporatiste ilegitime. Mai mult, hotărârea adoptată de magistraţi s-ar putea întoarce împotriva statului căci, dacă în viitor, orice scurgere de gaz sau petrol ce apare în apa potabilă sau terenuri va putea fi imputată statului.

Reamintim că, în contextul în care Chevron a obţinut avize pentru explorarea gazelor de şist în mai multe zone ale judeţului Vaslui, 15 consilii locale din judeţul Vaslui au decis, în 2013, să interzică, pe teritoriul comunelor pe care le reprezintă, explorarea şi exploatarea gazelor de şist. Hotărârile Consiliilor Locale au fost atacate în instanţă de Prefectura Vaslui pe motiv că autorităţilor locale nu au dreptul să decidă asupra bogăţiilor subsolului, pentru că acestea sunt exclusiv proprietate publică a statului.

Cum Tribunalul Vaslui a dat însă soluţii diferite pe cele 15 speţe similare, în zece dintre procese dând câştig Prefecturii Vaslui, pe motiv că statul este singurul abilitat să decidă asupra bogăţiilor subsolului şi nu autorităţile local, iar în alte 5 Consiliilor localele, în temeiul faptului că acest tip de resurse naturale nu a fost declarat de interes naţional în Legea Petrolului.

În consecinţă, problema a ajuns la ICCJ care a dat câştig de stat Prefecturii, stabilind că "gazele de şist", deşi nedefinite şi nereglementate ca atare prin lege, întrunesc caracteristicile gazelor naturale şi pot fi încadrate în noţiunea de "petrol" aşa cum aceasta este definită de lege, întrucât aceste gaze prezintă o anumită compoziţie fizico-chimică (amestec de hidrocarburi naturale) şi o anumită stare de agregare (starea gazoasă) şi sunt localizate şi acumulate în scoarţa terestră.

Astfel, Înalta Curte a explicat că resursele neconvenţionale de gaze naturale de şist intră în categoria mai largă a "resurselor de petrol" ale României, care, potrivit legislaţiei aflate în vigoare, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român. Cu alte cuvinte, comunităţile locale nu se pot opune exploatării acestora, chiar dacă viaţa lor va fi afactată grav. Mai multe informaţii pe acest subiect puteţi accesa aici

Redăm comunicatul celor două ONG-uri, publicat de presalibera.net

"Asociaţia România Fără Ei şi Asociaţia Mişcarea de Rezistenţă de la Pungeşti au primit cu îngrijorare decizia politică a ÎCCJ prin care se încearcă legiferarea faptului că gazele de şist ar cădea sub incidenţa legii petrolului.

Sfidând orice logică, implicit pe cea juridică, judecătorii Secţiilor reunite din ÎCCJ şi-au demonstrat, pentru a câta oară, obedienţa faţă de grupurile de interese politico-corporatiste ilegitime. Încolţiţi în instanţe de “firava” societate civilă activă în zona apărării micilor comunităţi de pericolul explorării şi exploatării barbare prin fracturare hidraulică de mare volum, marile corporaţii geo-politice Chevron şi Gazprom, care şi-au împărţit sferele de influenţă şi perimetrele de exploatare în est şi vest, au cerut politicului şi justiţiei să elimine rezistenţa civilă care le punea în pericol planurile de exploatare sălbatică a gazelor de şist.

Analizând argumentaţia ÎCCJ, a judecătorului raportor, dar şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, constatăm că, Secţiile reunite ale ICCJ au ignorat cu bună ştiinţă cadrul legal pentru a servi interesele ilegitime ale corporaţiilor geo-politice. Deşi nu puteau să nu recunoască faptul că gazele de şist nu se află în descrierea gazului natural din art 1 alin (3) din lege, ei au reuşit prin folosirea unei minciuni imediat verificabile legal, să servească interesele corporatiste în dauna drepturilor fundamentale ale cetăţenilor şi în dauna justiţiei şi dreptăţii.

Raţionamentul este simplu, însă ordinul politic a primat în dauna justiţiei la ÎCCJ. Legea petrolului se referă la resursele de petrol aşa cum sunt ele explicitate în articolul 1 alin (1): “Resursele de petrol situate în subsolul ţării şi al platoului continental românesc al Mării Negre, delimitat conform principiilor dreptului internaţional şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi aparţin statului român.”

Definiţia detaliată data în Art. 2 pct. 34: “resursă geologică de petrol semnifică totalitatea cantităţilor sau volumelor de petrol din acumulările naturale descoperite şi a celor presupuse a fi descoperite prin viitoarele operaţiuni petroliere”, arată că este vorba despre acele hidrocarburi din acumulările naturale. Acumulările naturale se referă la acele “pungi de gaz” sau de petrol cum se numesc în limbajul popular, din punct de vedere ştiinţific fiind vorba de o rocă poros-permeabilă.

Acumularea naturală este definită în art. 3 din Instrucţiunile tehnice privind evaluarea, clasificarea, confirmarea resurselor geologice şi rezervelor de petrol, aprobate prin Ordinul Preşedintelui ANRM nr. 101/1997. În esenţă, aceasta este o rocă poros-permeabilă:

Art. 3. Acumularea naturală de petrol este caracterizată de prezenţa hidrocarburilor în roci colectoare, în condiţiile existenţei unor capcane de natură structurală, tectonică, stratigrafică, litologică sau combinată.

Colectorul reprezintă o rocă poros-permeabilă, capabilă să acumuleze şi să cedeze fluide, mediul poros-permeabil fiind constituit din matricea rocii, din fisuri sau combinat, şi se caracterizează printr-o litologie mai mult sau mai puţin omogenă.

Capcana este partea dintr-un colector sau acesta în întregime, care, datorită unor factori geologici şi hidrodinamici, este capabilă să asigure acumularea şi protejarea petrolului.

Urmărind definiţiile legale date de ANRM în organizarea executării legii petrolului prin Ordinul ANRM nr. 101/1997 şi neacceptând bazaconiile postate recent de ANRM pe o pagina mincinoasă de pe internet, este evident că gazele de şist nu respectă cea de-a treia caracteristică obligatorie a resurselor de petrol, NU formează acumulări şi deci nu reprezintă un zăcământ.

În decizia ÎCCJ se minte în mod grosolan că gazele de şist formează un zăcământ. Chiar şi cu acest abuz, ANRM şi Guvernul nu pot acorda licenţe de explorare-exploatare pentru gaze de şist pentru că toate actele normative subsecvente folosesc noţiunile de “acumulare” şi “zăcământ”. Ori pentru gaze de şist acestea nu există.

Interpretarea cum că gazele de şist reprezintă o resursă de petrol în sensul legii petrolului, aruncă în aer întreaga lege, demonstrând că aceasta era neconstituţională datorită caracterului său imprevizibil care creează situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice. (jurisprudenţa CCR).

Acest aspect va crea situaţii imprevizibile în care orice scurgere de gaz sau petrol ce apare în apa potabilă sau terenuri va putea fi imputată statului. Prin această prevedere este necesară schimbarea completă a actelor normative ce organizează executarea legii."

Dacă v-a plăcut acest articol, vă invităm să vă alăturaţi, cu un Like, comunităţii de cititori de pe pagina noastră de Facebook.