Olăritul tradiţional se întoarce la Luncaviţa

Până la începutul anilor '80 Luncaviţa a fost un puternic centru de olărit, printre cele mai mari din ţară, alături de Târgu Lăpuş în Maramureş, Horezu în Vâlcea, sau Rădăuţi în Suceava. Aluviunile aduse de Dunăre, de canalul Ciulineţ în punctul 'Ciup-Vărsătura' ofereau o frumuseţe aparte ceramicii luncăviţene, de culori maronii - roşiatice, cu decoruri care stilizau flora şi fauna locală.
Un olar face o strachină într-un atelier în Horerzu (DANIEL MIHAILESCU / AFP / Getty Images)
Gina Zaragiu
07.06.2014

Până la începutul anilor '80 Luncaviţa a fost un puternic centru de olărit, printre cele mai mari din ţară, alături de Târgu Lăpuş în Maramureş, Horezu în Vâlcea, sau Rădăuţi în Suceava. Aluviunile aduse de Dunăre, de canalul Ciulineţ în punctul 'Ciup-Vărsătura' ofereau o frumuseţe aparte ceramicii luncăviţene, de culori maronii - roşiatice, cu decoruri care stilizau flora şi fauna locală. Tradiţia istorică contribuia la rându-i la desăvârşirea acestei îndeletniciri, deoarece încă din neolitic aceste teritorii au fost populate de meşteri olari, cultura Gumeltina "pornind roata" încă de acum 5000 de ani în urmă!

Apariţia vaselor de porţelan şi orientarea către alte meserii mai 'la modă', a făcut ca olăritul să dispară relativ repede din Luncaviţa, astfel, la începutul anilor '90 nu se mai practica acest meşteşug atât de frumos, iar fii olarilor erau aproape toţi vaporeni sau mecanici.

"Depărtarea de meşteşugul tradiţional nu a priit însă, deoarece, dorindu-ne un modernism exagerat, am pierdut între timp şi vapoarele şi mecanica noilor Dacii 1300 ! Putem spune că am traversat o perioadă de 'involuţie' în dauna a ce ne-a caracterizat mii de ani. Abia mai târziu am descoperit că întreaga societate europeană, şi nu numai, doreşte să îmbrăţişeze arta curată, ecologicul, originalul (...) Totuşi sentimentul că aici a existat ceva atât de frumos, a continuat să fie viu şi începând din 2004 atât la primărie cât şi la şcoală a început să se adune un bogat inventar ceramic, iar dorinţa de a reînvia tradiţia a început să crească. Mai întâi am început cu împletiturile din papură, am văzut că se poate aplicând programe europene şi locale, iar apoi ne-am îndreptat către olărit, afirmă Ştefan Ilie, primarul comunei Luncaviţa din judeţul Tulcea.

Am traversat o perioadă de "involuţie" în dauna a ce ne-a caracterizat mii de ani. Abia mai târziu am descoperit că întreaga societate europeană, şi nu numai, doreşte să îmbrăţişeze arta curată, ecologicul, originalul

Comuna Luncaviţa va înfiinta un centru dotat pentru olăritul tradiţional (cuptor, unelte, materiale), va achiziţiona o rulotă de prezentare a meşteşugurilor şi a tradiţiilor locale la evenimente şi sărbători tradiţionale, va organiza un' târg meşteşugit', şi va forma peste 60 persoane în meseria de meşteşugar popular. Cei interesaţi de cursuri sunt aşteptaţi să-i contacteze pe luncaviţeni.

România are nevoie de o presă neaservită politic şi integră, care să-i asigure viitorul. Vă invităm să ne sprijiniţi prin donaţii: folosind PayPal
sau prin transfer bancar direct în contul (lei) RO56 BTRL RONC RT03 0493 9101 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
sau prin transfer bancar direct în contul (euro) RO06 BTRL EURC RT03 0493 9101, SWIFT CODE BTRLRO22 deschis la Banca Transilvania pe numele Asociația Timpuri Epocale
O presă independentă nu poate exista fără sprijinul cititorilor