O naţiune, o voce: controlul presei şi propaganda în Rusia lui Putin

Deşi politica externă a Rusiei poate readuce un conflict în Europa, un război al cuvintelor şi al ideilor se desfăşoară deja în Rusia. Războiul pare să-i mărească popularitatea lui Vladimir Putin şi, implicit, să reducă popularitatea Vestului.

Evident că asta este o cauză de îngrijorare semnalată de Uniunea Europeană, care a decis să-l includă pe lista sa de sancţiuni, creată în urma anexării Crimeei la Rusia, şi pe prezentatorul Kremlinului, Dmitri Kiselyov.

UE nu este singura care a înţeles că Moscova şi-a sporit activitatea de propagandă în mod semnificativ de la reîntoarcerea lui Putin în funcţia de preşedinte din 2012. Campaniile de propagandă au slujit rareori opoziţia; astfel că mass media din Rusia a sporit măsurile represive, măsuri ce au determinat în martie 2014 o scrisoare a Comitetului pentru Protecţia Jurnaliştilor către Putin, în care este se expune represiunea şi se cere reversarea ei.

Motivele pentru propagandă

Aşa cum ar susţine mulţi cinici, astfel de campanii mari de propagandă au fost stârnite de nevoia lui Putin de a câştiga susţinerea publicului. O astfel de propagandă trebuia să ia amploare cu mult înainte ca anexarea Crimeei să fie simţită, atât politic cât şi economic, de oamenii obişnuiţi. Crimeea a fost întodeauna susţinută financiar de Ucraina, iar acum Rusia va trebui să preia această greutate.

Problemele economice ale Ucrainei sunt binecunoscute, iar dacă alte regiuni vor fi anexate de Rusia, ruşii de rând vor trebui să plătească şi aceste facturi. Sancţiunile Occidentului au ţintit de obicei spre elita politică şi spre acoliţii lui Putin, însă efectele cu adevărat apăsătoare încă n-au apărut. Aşa că următoarea mişcare logică a Kremlinului ar fi să găsească încă de pe acum un ţap ispăşitor, astfel încât să poată arunca vina pe el mult mai convingător când va fi cazul.

Pragmatic vorbind, campania de propagandă poate fi văzută ca o parte din tentativa de a uni ţara. Discursul lui Putin la Vladai Club în 2013 a subliniat că formarea unei identităţi este o prioritate pentru Rusia.

”Este evident”, spunea Putin. ”Este imposibil să mergi înainte fără auto-determinare spirituală, culturală şi naţională. Fără asta nu vom fi capabili să îndurăm provocările interne şi externe, nici nu vom putea să reuşim în competiţia globală”.

Campaniile de agitaţie preconizate, ca şi cele ale revoluţionarilor ruşi tradiţionali Plekhanov şi Lenin, au apărut atât înaintea cât şi în urma acestui discurs. Astfel, acţiunile Vestului sunt demonizate, campaniile de dezinformare sunt vaste, iar fricile şi nemulţumirile oamenilor obişnuiţi sunt exploatate pentru a se obţine un efect politic.

Se face totul pentru ca progresul viitor al Rusiei să nu poată fi ameninţat nici de o politică internă proastă, nici de eşecul de a reforma ţara economic [...]

Avalanşa de propagandă s-a dezvoltat, închizând până la urmă canalele de informaţie care ofereau o perspectivă diferită a Kremlinului. S-a anunţat că în decembrie 2013, de exemplu, RIA Novosti va fi dezmembrată şi înlocuită de Russia Today iar propagandistul favorit al Kremlinului, Kiselyov, a fost pus la conducerea acesteia.

Jurnaliştii de la RT se transformă pe zi ce trece în agitatori, cu sau fără voie; recent unul din prezentatorii de ştiri americane, Liz Wahl, şi-a dat demisia în timpul unei emisii live, citând ”provocările morale şi etice” la care a fost supusă în munca de zi de zi de la RT.

Deşi consolidarea fost recomandată ca o măsură care sporeşte eficienţa, ea are efectul, bineînţeles, de a crea o singură voce din trei existente şi, în mod crucial, de a diminua celelalte voci care nu se conformează liniei "de partid şi de stat".

În primul său discurs de la numirea în funcţie, Kiselyov a insinuat că RIA Novosti şi-a pierdut scopul din vedere.

”Întrebarea este cum te poziţionezi ca o agenţie de ştiri a statului. De obicei, sub un slogan de obiectivitate, noi distorsionăm imaginea şi ne uităm la propria ţară de parcă ar fi una străină. Cred că această perioadă de jurnalism înstrăinat şi distilat s-a terminat”, spunea Kiselyov.

Cu aceeaşi ocazie, liderul propagandei a explicat linia politică viitoare a jurnalismului rus, amestecând regimul de la Kremlin cu patria, aşa cum făcea odinioară Partidul.[...]

Ce păţesc cei care sunt consideraţi că s-ar că implica în activităţi subversive este deja mult prea clar. Dozhd, un canal de televiziune independent, se află sub presiune de mai multe luni. Luat la ţintă deoarece a expus corupţia oficialilor de la Kremlin, a dezbătut momente cheie din istoria Rusiei şi a efectuat rapoarte live de la Kiev cât şi de pe Maidan, Dozhd a fost părăsită treptat de către firmele majore de televiziune şi de către furnizorii de servicii prin satelit şi şi-a pierdut serviciile de publicitate. Este improbabil să supravieţuiască mai mult timp în aceste condiţii.

Descrisă ca ”un simbol al mass mediei post-sovietice din Rusia”, Ekho Muscovy, o staţie de radio independentă, a căzut lovită de către Agenţia de Supervizare Federală pentru Tehnologii de Informare şi Comunicaţii (Roskomnadzor) iar website-ul său a fost blocat fără avertizare în luna martie. Cu o lună înainte, o serie de schimbări l-au atins şi pe directorul independent, Yuri Fedutinov. Acesta a fost schimbat cu un personaj public al mass-mediei de stat în persoana Yekaterinei Pavlova, soţia unui adjunct pentru Relaţii Publice de la Kremlinul, conform Moscow Times.

Internetul nu se poate pune cu populariatea televiziunii

Internetul a revoluţionat modul în care o mulţime de persoane îşi primesc ştirile, iar ascensiunea platformelor sociale împlică faptul că mulţi oameni obişnuiţi în multe state pot accesa o gamă mult mai largă de puncte de vedere şi informaţii, decât era posibil în mod tradiţional.

Ca urmare, ratele de penetrare a internetului sunt indicatori importanţi ale metodelor de combatere a agitaţiei şi propagandei de stat. În cazul Rusiei, majoritatea surselor sunt de acord că aproximativ 45% din populaţie foloseşte internetul în mod regulat. Una din faţetele acestei situaţii arată că există totuşi speranţa ca mass media controlată de stat să aibă parte de provocări.

Însă Kremlinul a rezolvat această provocare aşa cum a făcut şi cu celelalte mijloace media.

Chiar dacă e mai greu să controlezi internetul, furnizorii de servicii din Rusia s-au confruntat cu o cenzură dură. Au fost aprobate legislaţii care fac cenzurarea site-urilor foarte uşoară, iar statul deţine o multitudine de unelte la dispoziţie. Sub Sistemul pentru Activităţi Operativ Investigative (SORM), nu mai puţin de şapte agenţii au dreptul să intercepteze informaţia. În plus, încă din 2012, Roskomnadzor are puterea să interzică website-uri şi ordoneze furnizorilor de internet blocarea site-urilor întregi. Conform Agenţiei de Informare Legală Rusească, Roskomnadzor a avut un succes enorm, blocând peste 14.000 de resurse online în primii săi ani de existenţă.

Asemenea încercării de cenzură din SUA - legea împotriva pirateriei online (SOPA) - a fost condamnată pe larg.

Kremlinul este asigurat de faptul că, aşa cum arată un sondaj din 2010-2011, majoritatea ruşilor încă îşi primesc majoritatea informaţilor cu privire la restul lumii din partea televiziunii controlate de stat. Disidenţa este vie şi bine-mersi în Rusia, însă raza de bătaie a bloggerilor independenţi şi a Twitter-ului este minusculă în comparaţie cu cea a statului.

O nouă cortină peste Europa

Chiar şi în perioadele de stabilitate relativă, lumea avea destule motive să deplângă gradul negativ de libertate a mass mediei ruse. Însă aşa cum Organizaţia Naţiunilor Unite, Alianţa Tratatului Nord-Atlantic şi Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) continuă să dezbată care vor fi efectele pentru vecini dacă politica externă a Rusiei va continua aşa în viitor, creşterea cenzurii presei este chiar mai îngruijorătoare.

În prezent, retorica anti-vest se dezvoltă în Rusia. Dacă asta va prinde la majoritatea populaţiei ruse, se va crea o nouă cortină între Est şi Vest; mult mai departe spre est, este adevărat, însă cel puţin la fel de destabilizatoare şi tristă.

Maxine David nu lucrează, primeşte, dă consultaţii către, deţine acţiuni la şi nici nu primeşte fonduri de la vreo companie sau organizaţie care ar putea beneficia de pe urma acestui articol.