Oficial chinez: nu există planuri pentru oprirea folosirii de organe provenite de la deţinuţi

Wang Haibo, un purtător de cuvânt neoficial asupra politicilor Chinei privind transplanturile de organe, a declarat recent unui renumit jurnalist german că regimul chinez nu are nicio intenţie de a anunţa oprirea programului de prelevare a organelor de la prizonieri executaţi.

“Întrebarea este, ‘Când ar putea China să rezolve problema lipsei donatorilor de organe?’ Aş dori ca noi să o putem rezolva mâine. Dar rezolvarea necesită un proces”, a spus el într-o emisiune radio la ARD, o importantă companie germană de radiodifuziune.

“Multe lucruri sunt dincolo de controlul nostru”, a adăugat el. “Prin urmare, noi nu putem anunţa niciun fel de program”.

Oficial China are un program super-controversat de prelevare de organe de la prizonierii executaţi, care îşi dau "consimţământul liber", în acest sens - deşi liberul consimţământ acordat în închisorile chineze, unele dintre cele mai dure din lume - este de neimaginat.

Mai rău, Epoch Times a descoperit în 2004 o practică macabră de recoltare de organe, cu forţa, pe viu, de la prizonieri de conştiinţă, care nici măcar nu sunt judecaţi - ci doar sechestraţi pentru diverse perioade de timp în lagăre de muncă. Uneori aceştia sunt "tăiaţi" şi organele lor sunt extrase pentru a fi vândute pe piaţa neagră de organe, pentru profituri imense. Victimele sunt aruncate în cuptoare de cremare.

Piaţa de organe de transplant a Chinei este şi ea extrem de ciudată. Chinezii ţin ferm la credinţa conform căreia dacă îţi donezi organele nu te vei putea reîncarna în viitor, căci vei avea un corp incomplet. Acesta este motivul principal pentru care programele de prelevare de organe de la persoane decedate au eşuat complet. Cu toate acestea, după ce lagărele de muncă din China au fost umplute în 1999 ca urmare a unei persecuţii pe scară largă, lansate de fostul preşedinte Jiang Zemin împotriva aderenţilor Falun Gong, numărul de operaţii de transplant la clinicile din China a devenit în scurt timp enorm, mult mai mare decât oriunde pe glob. Anchete independente au verificat această practică inumană.

Jurnalista ARD Ruth Kirchner a spus că Wang a fost de acord cu interviul după o “lungă ezitare, deoarece conectarea donării de organe de pedeapsa cu moarte este o chestiune sensibilă în China.”

Wang, director al Centrului Chinez de Cercetare a Sistemului de Răspuns în cazul Transplanturilor de Organe din cadrul Ministerului Sănătăţii, nu a spus cât de multe organe provin de la deţinuţii executaţi. Unele grupuri din afara Chinei sugerează că au loc 4.000 de execuţii pe an, deşi doar o parte din acestea ar oferi organe viabile pentru transplant.

Una dintre disputele majore pe care grupurile medicale internaţionale le au cu autorităţile chineze este legată de practica regimului comunist de a recolta organe de la prizonieri executaţi.

Atunci când se referă la acest tip de “organe donate”, autorităţile chineze insistă că termenul se referă organele provenite de la criminali ce sunt condamnaţi la moarte şi care sunt recoltate după execuţia acestora. De asemenea, regimul chinez susţine că aceşti deţinuţi sau familiile lor şi-au dat consimţământul pentru cedarea organelor, în schimbul unor compensaţii financiare.

Atât Societatea pentru Transplanturi cât şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii interzic folosirea de organe de la prizonieri executaţi, deoarece ei spun că din partea unui deţinut condamnat la moarte nu poate exista un consimţământ sincer şi adevărat.

În 2006 şi 2007 au fost publicate o serie de rapoarte privind răspândita practică de recoltare de organe de la practicanţi Falun Gong, o disciplină spirituală puternic persecutată de regimul chinez. Gradul în care persistă în prezent această practică de recoltare de organe este necunoscut datorită lipsei de transparenţă în datele furnizate de China şi datorită secretului care învăluie persecuţia.

Remarcile lui Wang reprezintă cel de-al doilea set de comentarii emise de un oficial chinez de vârf în domeniul transplanturilor, care face cunoscut ceea ce pare a fi o nouă poziţie publică oficială asupra folosirii organelor de la prizonieri executaţi.

În martie 2014, fostul viceministru chinez al sănătăţii Huang Jiefu a declarat că spitalele şi autorităţile juridice ar trebui să formeze legături pentru a identifica surse de organe.

Aceste noi remarci reprezintă o abatere de la declaraţiile oficialilor chinezi de acum câţiva ani. În ultimii 6 ani, în special în ultimii 2, statul chinez a promis că va adopta un sistem de donaţie pur voluntară şi a promis în repetate rânduri că va elimina utilizarea de organe provenite de la prizonieri executaţi.

Într-un interviu cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii la sfârşitul anului 2012, Wang însuşi a afirmat această schimbare de politică din partea Chinei. “În timp ce nu putem nega dreptul prizonierilor executaţi de a-şi dona organele, totuşi un sistem de transplantare de organe bazat pe organe provenite de la deţinuţi executaţi nu este etic sau durabil”, a spus el. “Acum există un consens în cadrul comunităţii chineze de transplanturi că noul sistem va înlătura dependenţa de organe provenite de la deţinuţi executaţi.”

Macazul oficial s-a schimbat din nou, în mod evident, spre consternarea oficialilor internaţionali din domeniul transplanturilor, care, timp de ani de zile, au practicat o diplomaţie tăcută cu China într-un efort de a determina regimul comunist să devină mai uman.

O scrisoare compusă de două organizaţii medicale internaţionale majore, incluzând Societatea de Transplanturi, a susţinut că practica chineză de a recolta organe de la prizonieri executaţi este “dispreţuită de comunitatea internaţională.”