O altfel de ţară. Viaţă grea pentru turiştii tatuaţi care merg în Japonia
alte articole
Cea mai mare parte a japonezilor asociază tatuajele cu Yakuza, mafia japoneză ai cărei membri sunt tatuaţi. În aceste condiţii, Agenţia de Turism este preocupată să-şi protejeze sursele de venit.
În 56% din structurile turistice din Japonia există anunţuri cu simbolul interzis
În lumea occidentală tatuajele sunt considerate ca fiind ceva de ultimă modă şi, prin urmare, numărul celor care deţin unul, sau mai multe, continuă să crească vertiginos. Dar, în Japonia această modă începe să devină o problemă serioasă şi, dacă doresc să se viziteze această ţară, persoanele tatuate pot întâmpina unele dificultăţi.
Conform unui studiu realizat în octombrie 2016 de către Agenţia de Turism japoneză, circa 56% din hotelurile şi zonele termale din Japonia interzic intrarea oricărei persoane tatuate, în timp ce 13% au luat măsuri impunând folosirea de autocolante pentru a permite accesul vizitatorilor străini tatuaţi.
Agenţia de Turism japoneză - conştientă de impactul pe care l-ar putea avea această măsură asupra veniturilor sale - a luat o serie de măsuri pentru a limita cazurile în care turiştilor străini cu tatuaje le este interzisă intrarea în „ryokan” - hoteluri tradiţionale japoneze cu băi comune - şi în centrele de tratamente pentru înfrumuseţare şi zonele termale. Măsurile includ, de asemenea, distribuirea sau vânzarea de autocolante pentru a acoperi tatuajele, care ar permite vizitatorilor străini accesul la zonele termale. Potrivit presei japoneze, Agenţia de Turism japoneză va aborda organizaţiile din industria turismului şi alte canale pentru a îndemna structurile interesate să fie mai conciliante cu turiştii, pentru care tatuajele sunt de multe ori o modalitate de a-şi exprima convingerile religioase şi culturale, precum şi o problemă de estetică.
Impactul asupra turismului
Faptul că ryokan şi zonele termale refuză accesul persoanelor tatuate a afectat în mod negativ turiştii străini. Conform membrilor Agenţiei japoneze, măsurile adoptate în prezent pot îmbunătăţi situaţia şi ar putea modifica politica unor structuri care interzic accesul tuturor persoanelor cu tatuaje. Pe lângă autocolante, Agenţia recomandă celor care au tatuaje să acceseze zonele termale doar atunci când acestea sunt mai puţin frecventate de familii şi să închirieze cabine private. De asemenea, va solicita agenţiilor de turism să informeze vizitatorii străini de regulile care sunt uneori impuse în Japonia persoanelor care au tatuaje. Interdicţia se datorează faptului că, în Japonia, de cele mai multe ori tatuajele sunt asociate cu membrii Yakuza, cea mai cunoscută reţea a crimei organizate din ţară.
O tradiţie veche
Japonia are o cultură foarte veche şi foarte complexă a tatuajului, care a însoţit această civilizaţie pe parcursul istoriei sale şi, de-a lungul veacurilor, a experimentat în mod inevitabil schimbări şi s-a îmbogăţit cu multe semnificaţii.
Cultura tatuajului tradiţional japonez are chiar un nume propriu, se numeşte Irezumi. Se prezintă ca o artă foarte complexă, în care sunt create imagini îmbibate cu semnificaţii simbolice, cum ar fi demoni, dragoni, flori, copaci, samurai şi alte creaturi mitice care fac parte din panorama orientală. În general erau foarte mari şi acopereau mari părţi ale corpului, cum ar fi spatele, pieptul, ambele braţe şi, uneori, picioarele. Corpul devine o adevărată pânză, gata să fie completată şi transformată într-un tablou.
Corpul este un templu
Asocierea cu bandele criminale nu este singura motivaţie care discriminează tatuajul. Un al doilea motiv se referă la logica pură japoneză, de onoare şi respect. Corpul unei persoane este de fapt considerat un cadou oferit de părinţii săi, ceva care trebuie protejat şi conservat. Să „murdăreşti” indelebil darul oferit de părinţi este considerată o lipsă de respect pentru ei şi deci o atitudine care trebuie evitată cu orice preţ.
Dacă un rezident din Japonia decide să-şi facă un tatuaj mic, îl face într-un loc în care îl poate acoperi şi ascunde cu uşurinţă de ochii acuzatori ai altor persoane. Tatuajul este întotdeauna ceva privat şi nu ar trebui să devină un obiect de mândrie sau să fie expus.
Dar, practic este aproape imposibil de ascuns, mai ales atunci când se frecventează locurile publice, cum ar fi băi, zone termale şi piscine, sau chiar plaje, locuri în care expunerea tatuajelor nu este întotdeauna binevenită.
Riscul de infecţie: avertismentul UE
Un raport al Comisiei UE din 2016 a estimat că infecţiile apar la circa 3 milioane de europeni. Sub acuzaţie se află substanţele (coloranţi şi aditivi) conţinute în pigmenţi; ca urmare a fost propus un control sever al acestora şi s-au stabilit reguli mai uniforme la nivel european. Raportul Safety of tattoos and permanent make up al Comisiei UE indică cerinţele şi criteriile de evaluare a siguranţei tatuajelor.
Dar numerele vorbesc de la sine. Statisticile arată că 12% dintre europeni (aproximativ 60 milioane) şi 24% dintre cetăţenii americani sunt tatuaţi. Printre substanţele chimice periculoase care au fost găsite pe piaţa europeană se află: hidrocarburile aromatice policiclice (IPA) (43%), aminele aromatice primare (PAA) (14%), metale grele (9%) şi conservanţi (6%).
Raportul indică faptul că „în lipsa colectării sistematice a datelor, prevalenţa reală a complicaţiilor datorate tatuajelor (în principal afecţiunile dermatologice) este în prezent necunoscută. Cele mai multe dintre plângeri sunt tranzitorii şi sunt inerente procesului de vindecare a rănilor, dar în unele cazuri, de până la 5% din persoanele tatuate (circa 3 mil.), pot să apară infecţii bacteriene, în special în mediile neigienice. Alergiile acute şi hipersensibilitatea întârziată reprezintă, de asemenea, cele mai multe complicaţii.
Referinţe: Japan Today, The Japan Times
