O altă bulă a Chinei: datoriile corporaţiilor

Nu înseamnă că Beijingul va face ceva în această privinţă, dar guvernatorul băncii centrale, Zhou Xiaochuan, tocmai s-a declarat îngrijorat de faptul că împrumuturile corporaţiilor Chinei sunt mari.

Declaraţia este de fapt o minimalizare sau muşamalizare a situaţiei, deoarece datoria corporativă este mai mare de 160% din PIB, mai mare decât în orice altă ţară, conform Bank of Internaţional Settlements.

În plus, nici emiterea de obligaţiuni nu pare să se oprească curând. Corporaţiile chineze au emis obligaţiuni în valoare de aproximativ 5 trilioane de yuani (770 miliarde de dolari) în primele două luni ale acestui an, în condiţiile în care anul trecut această valoare s-a ridicat la 8 trilioane de yuani. Stocul total la sfârşitul anului 2015 a fost de 21,6% din PIB, conform băncii de investiţii Societe Generale.

Dar, în condiţiile în care China încearcă să jongleze cu diversele sale datorii, obligaţiunile corporative se află sub o presiune tot mai mare.

“Piaţa obligaţiunilor corporative devine tot mai vulnerabilă. Pe lângă riscul ofertei, mai există alţi doi factori ce ar putea declanşa probleme pe piaţa internă a creditelor, cu implicaţii neplăcute pentru bănci”, a scris Societe Generale într-o notă adresată clienţilor săi.

Unul dintre factori este considerat a fi, de fapt, o veste bună. Deoarece acţiunile s-au stabilizat şi preţurile pe piaţa imobiliară sunt în creştere, investitorii chinezi în comerţul cu amănuntul şi-ar putea reduce investiţiile în obligaţiuni şi ar putea din nou să investească bani în acţiuni şi în imobiliare.

Celălalt factor este numărul tot mai mare al corporaţiilor ce intră în incapacitate de plată, un fenomen nou pentru investitorii chinezi. Înainte de 2014, companiile chineze pur şi simplu nu intrau în faliment, pentru că erau sprijinite la nesfârşit. Acum o fac şi, chiar dacă numărul lor este mic, acest lucru s-ar putea schimba relativ rapid.

“La un moment dat, reacţia pieţei la evenimentele legate de credite ar putea deveni negativă”, a scris Societe Generale, în special în condiţiile în care multe companii emit noi obligaţiuni doar pentru a-şi acoperi obligaţiile existente.

Un semn că piaţa ia mult mai în serios riscul pentru default este creşterea relativă a randamentului popularelor produse de “wealth management”, care deseori sunt obligaţiuni corporative sau împrumuturi bancare reambalate.

Randamentul lor a crescut în 2015, semnalând un risc ridicat. Cu toate acestea randamentul titlurilor de valoare cu rate mai ridicate a scăzut de fapt. Putem spune că produsele de wealth management conţin cele mai riscante obligaţiuni şi, prin urmare, ar trebui să reacţioneze primele la riscuri, aşa cum stă cazul pe piaţa de obligaţiuni junk din SUA.