Noul îngheţ în relaţia SUA-Rusia: De ce a eşuat resetarea
alte articole
Anularea summitului ruso-american de la Moscova de către preşedintele american Barack Obama nu poate fi explicată doar prin decizia Rusiei de a-i acorda azil lui Edward Snowden pentru un an. Aceasta a fost doar pretextul. Cauza mai profundă este că întreaga politică de resetare a relaţiei cu Rusia promovată de Obama şi-a arătat limitele în privinţa problemelor-cheie precum Iranul, Afganistanul, Siria sau dezarmarea nucleară. Experţii anunţă acum o contra-resetare, ba chiar avertizează că Moscova ar putea deveni irelevantă pentru Washington.
SUA ia o pauză în dialogul cu Rusia în privinţa problemelor-cheie, a anunţat Obama. Americanii au anulat summitul Putin-Obama, susţinând că n-au ce să discute cu ruşii pentru că nu s-au făcut progrese în niciuna dintre chestiunile importante, şi au dat semnalul că se îndoiesc că acest dialog mai poate da rezultate.
Până la revenirea lui Putin în funcţia de preşedinte, politica americană de resetare a relaţiei cu Rusia părea un succes surprinzător, replicat apoi şi de partenerii europeni ai Americii, care se întreceau care mai de care să-şi îmbunătăţească relaţia cu Rusia. Polonia a fost unul dintre cele mai notabile exemple în acest sens, chiar în ciuda accidentului suspect de la Smolensk.
Obama a lăudat cooperarea cu preşedintele rus de la acea vreme Dmitri Medvedev şi interesele ambelor părţi păreau avansate de această conlucrare. Cele două părţi au realizat un cadru pentru noul tratat START (Tratatul pentru Reducerea Armelor Nucleare Strategice). Moscova a dat undă verde transporturilor logistice, de muniţii şi alimente americane pe teritoriul său spre Afganistan şi chiar a permis avioanelor de luptă americane să survoleze spaţiul său aerian. Mai mult, în dosarul iranian, Kremlinul a părut să susţină eforturile americane de a impune noi sancţiuni Teheranului, fiind de acord cu o rezoluţie a Consiliului de Securitate al ONU, care impunea un embargo privind vânzarea de armament către Iran.
Moscova a părut să câştige din resetare. Americanii şi-au redus arsenalul nuclear şi au susţinut primirea Rusiei în Organizaţia Mondială a Comerţului. După întoarcerea lui Putin la Kremlin însă, americanii şi-au dat seama că au fost păcăliţi şi că Rusia nu are de gând să îi ajute în niciuna dintre aceste probleme-cheie.
Rusia nu s-a schimbat, nu s-a modernizat aşa cum au sperat americanii, şi cum a tot repetat Medvedev. Imediat ce a revenit la preşedinţie, Putin a început să reprime opoziţia pentru a-şi asigura dominaţia totală în stat. Popularitatea sa este însă în scădere, ca urmare a deteriorării situaţiei economice, dar tocmai din acest motiv confruntarea cu SUA nu face decât să-l ajute pe preşedintele rus. Acesta se poate folosi iar de cartea antiamericanismului pentru a distrage de la problemele grave economice ale Rusiei. Putin va încerca să-şi mobilizeze din nou susţinătorii, majoritatea conservatoare, împotriva opoziţiei liberale, pe care o va prezenta ca supusă şi vândută Occidentului.
”No gain” pentru americani
De partea americană, Obama a fost criticat acasă pentru poziţia să prea ”soft” în relaţia cu Rusia, care nu avansează interesele SUA. Ca urmare, nu mai poate fi vorba de concesii majore, precum cele pe care i le promitea preşedintele american lui Medvedev în privinţa scutului anti-rachetă din Europa. Mai ales că în toate problemele de interes pentru americani, ruşii adoptă o atitudine de blocaj.
Nimeni nu se aşteaptă la Washington ca Moscova să fie de acord cu presiuni şi mai mari asupra Iranului în privinţa programului său nuclear. Nemaivorbind de Siria, unde Rusia blochează deliberat orice soluţie politică, trage de timp, sub pretextul unei conferinţe de pace, pentru ca regimul Assad să fie scutit de o intervenţie externă şi să-i extermine în voie pe rebeli, şi continua să furnizeze armament regimului criminal de la Damasc. O sfidare mai clară de atât nu mai poate nici Obama să înghită, după ce a cerut explicit ruşilor să nu ofere azil fostului angajat al CIA, Edward Snowden, iar aceştia au făcut exact invers.
Preşedintele american a devenit conştient că nu obţine nimic din cooperarea cu Rusia, ba mai mult riscă să legitimeze un regim tot mai represiv, fiind el însuşi tot mai criticat în ţară şi în străinătate. În plus, este discutabil dacă SUA are nevoie mai mare de Rusia sau invers. În ceea ce priveşte Afganistanul de exemplu, situaţia se schimbă pentru că până la sfârşitul lui 2014 numărul de trupe SUA şi NATO va fi redus considerabil. Ajutorul rusesc manifestat prin garantarea rutelor de tranzit logistic va fi deci mai puţin vital decât în 2009. Preşedintele Obama are deci mai puţină nevoie de Rusia în această problemă.
Rusia nu s-a schimbat, nu s-a modernizat aşa cum au sperat americanii, şi cum a tot repetat Medvedev. Imediat ce a revenit la preşedinţie, Putin a început să reprime opoziţia pentru a-şi asigura dominaţia totală în stat. Popularitatea sa este însă în scădere, ca urmare a deteriorării situaţiei economice, dar tocmai din acest motiv confruntarea cu SUA nu face decât să-l ajute pe preşedintele rus. Acesta se poate folosi iar de cartea antiamericanismului pentru a distrage de la problemele economice
Şi totuşi rămân nerezolvate chestiuni importante precum reducerea arsenalelor nucleare strategice şi tactice, cât şi soluţionarea divergenţelor legate de apărarea anti-rachetă în Europa. Chiar şi cu tratatul New START, Rusia şi SUA au rămas fiecare cu 1.550 focoase nucleare strategice desfăşurate şi nu s-a ieşit încă din gândirea de tip Război Rece. Obama a propus reducerea numărului de focoase nucleare cu încă o treime, dar Putin se opune. Ca urmare, preşedintele rus are prea puţin de oferit lui Obama, iar Rusia ar putea să devină mai puţin relevantă pentru SUA.
Şeful biroului din Moscova al think-tank-ului Carnegie Endowment for Internaţional Peace, Dmitri Trenin, prognozează că decizia fără precedent de a anula summitul „nu va duce la o criză iminentă între Rusia şi SUA, dar relaţia nu va mai fi productivă pentru ceva vreme”. Mai mult, americanii ar putea trece, în opinia sa, de la resetare la o politică de contra-resetare, menită să pună mai multă presiune pe Rusia. Deja sunt voci importante la Washington care-i cer lui Obama boicotarea totală sau parţială a Jocurilor Olimpice de Iarnă din 2014 de la Soci, proiectul de suflet, de soft power, al lui Putin.
În acest scenariu, Obama şi alţi lideri occidentali ar urma sa refuze să participe la eveniment. Mai mult, ei ar putea să blocheze găzduirea de către Rusia a summitului G8 din 2014. De asemenea, lista oficialilor ruşi cărora le este interzis să intre pe teritoriul SUA, cunoscută ca “Magnitsky list” ar putea fi extinsă cu oficiali de rang mai înalt, scrie Trenin. Chiar dacă aceste sancţiuni sunt simbolice, ele arată că relaţia dintre Rusia şi Occident se deteriorează, pe măsură ce dispar iluziile.
Daniel Treisman, profesor de ştiinţe politice la University of California, arată însă într-o analiză publicată de revista Foreign Affairs, că pedepsirea lui Putin prin anularea summitului de către SUA este greşită, ba chiar îi conferă acestuia scuze şi legitimitate pe plan intern. În opinia sa, Putin se luptă pentru supravieţuirea sa politică, iar Occidentul îi dă astfel fără să vrea o mână de ajutor. Preşedintele rus a pierdut susţinerea elitei intelectuale şi culturale ruse, cât şi a unei mari părţi a comunităţii de afaceri. El se teme că regiunile, elita intelectuală şi oamenii simpli se vor alia împotriva lui cerându-i socoteală pentru degradarea economiei şi pentru corupţia endemică la toate nivelurile. Ca urmare, Putin are nevoie de ţapi ispăşitori şi de diversiuni. El mizează pe legi represive, intimidări şi retorică anti-americană pentru a-şi ţine în frâu suporterii şi pentru a crea o prăpastie între opoziţia liberală din Moscova şi Petersburg, pe de o parte, şi provinciile tradiţionale şi conservatoare de cealaltă parte.
Treisman consideră că singura cale eficientă de a face presiuni asupra regimului Putin este ca Occidentul, şi mai ales SUA, să pună accent pe problemele la care populaţia rusă e sensibilă şi unde Putin poate fi vulnerabil(izat). În opinia sa, guvernele europene şi cel american ar trebui să vorbească mai mult despre sistemul de justiţie rusesc nedrept şi politizat, în relaţie cu care ruşii simpli se simt vulnerabili la abuzurile judecătorilor corupţi care încalcă legile. În plus, ar trebui dezvăluite neregulile şi fraudele electorale la toate alegerile, o altă temă la care oamenii sunt sensibili.
Oficialii aleşi prin fraudă ar putea fi apoi excluşi din delegaţiile invitate la evenimente în Occident şi ar putea fi creată o listă Magnitsky şi pentru Europa. Astfel ruşii simpli ar fi convinşi că Occidentul le susţine preocupările concrete legate de o mai bună guvernare. Susţinerea pentru Putin ar scădea, iar Rusia s-ar democratiza încet-încet.
Din păcate, nu cred că este atât de uşor. Cu ONG-urile străine puse să se înregistreze, pentru a fi diabolizate, ca agenţi străini, cu presa în mare parte controlată, şansele de difuzare a acestor mesaje către populaţie sunt reduse. În plus, democratizarea şi modernizarea Rusiei a fost o iluzie din care au trebuit să se trezească şi Germania, care a realizat că nu are pârghiile necesare de a-i influenţa pe ruşi, şi SUA, care s-a amăgit cu resetarea, iar acum constată că nu mai obţine nimic de la Moscova.
