National Endowment for Democracy: China şi Rusia se infiltrează în tăcere în sânul democraţiilor

Pentru a atinge obiectivul influenţării opiniei publice, Beijingul şi Moscova au recurs la o gamă diversă de instrumente, inclusiv schimburi interpersonale, activităţi culturale, programe educaţionale şi dezvoltarea de organizaţii media cu acoperire globală.

Aceste metode au devenit un element cheie al politicii externe a Chinei şi Rusiei, în special în eforturile lor de a proiecta “puterea pătrunzătoare” în străinătate.

Spre deosebire de tacticile “puterii subtile” din perioada Războiului Rece, bazate pe atracţia şi interesul pozitiv al idealurilor politice, sau proiectarea “puterii dure” cu ajutorul forţei militare, “puterea pătrunzătoare” presupune un grad de camuflaj şi se centrează pe distragerea atenţiei şi manipulare.

În ultimul deceniu, de exemplu, China a investit zeci de miliarde de dolari în extinderea unei reţele de Institute Confucius, care sunt incluse în universităţi pentru a preda limba şi cultura chineză în timp ce promovează puncte de vedere comuniste.

În aceeaşi perioadă, Kremlinul a lansat în străinătate o campanie de mai multe miliarde de dolari pentru a-şi îmbunătăţi imaginea prin expansiunea mass mediei ruse de stat, creşterea sprijinului pentru institutele politice afiliate la stat şi formarea capacităţii de a manipula conţinutul online.

Aşa-zisa “putere pătrunzătoare” permite regimurilor autoritare “să lovească în cadrul societăţii şi să alimenteze şi să amplifice diviziunile existente”.

“În noua competiţie care are loc în prezent între statele autocrate şi cele democrate, tehnicile de putere pătrunzătoare ale regimurilor represive ar trebui văzute ca un vârf al pumnalului lor – sau ca o seringă”, se precizează în raportul publicat de National Endowment for Democracy.

Cheia succesului Chinei şi Rusiei a fost abilitatea lor de a-şi închide societăţile în faţa influenţei politice şi culturale externe, în acelaşi timp, profitând de deschiderea democraţiilor lumii. Democraţiile tinere, precum cele din America Latină şi Europa Centrală, sunt în special vulnerabile la infiltrare, ţinând cont că valorile lor democratice nu sunt la fel de adânc înrădăcinate.