Nalba, regina plantelor vindecătoare

Nalba mare (Althaea officinalis) este o plantă ierboasă perenă ce aparţine familiei Malvaceae. În latină, este numită malva, derivat din verbul mollire, capabil de a înmuia, legat de proprietatea sa emolientă. Creşte spontan pe scară largă în majoritatea regiunilor Europei, în locuri umede, livezi, pe terenuri necultivate, pajişti, la marginea drumurilor şi a apelor, atingând o înălţime de 1,5m. Florile sale, mari şi frumoase, sunt caracterizate printr-o corolă regulată, formată din cinci petale în formă de inimă, cu o culoare delicată, ce variază de la roz pal la roz violaceu.

În afară de nalba mare mai sunt întâlnite alte două tipuri, nalba de grădină şi nalba de pădure, toate apreciate pentru efectele benefice asupra sănătăţii, dar şi ca plante ornamentale şi melifere.

În medicina naturistă se folosesc florile, frunzele si rădăcinile. În trecut, nalba era foarte preţuită în medicina tradiţională datorită proprietăţilor terapeutice cu adevărat unice, fiind numită "regina plantelor vindecătoare".

Dacă dorim un remediu natural pentru problemele cauzate de frig şi un sistem imunitar slăbit, nalba poate fi alegerea optimă: ne protejează, ajută la eliminarea toxinelor care se acumulează mai mult ca oricând în perioada de iarnă, ea fiind numită chiar "talismanul lui ianuarie".

Conţinutul bogat de mucilagii îi conferă nalbei proprietăţi emoliente, antiinflamatorii, expectorante, laxative şi calmante, fiind de un real ajutor îndeosebi în afecţiuni ale aparatului respirator, renal şi digestiv. Calmează iritaţiile mucoaselor, tusea şi catarul bronşic, dezinfectează cavitatea bucală, curăţă intestinele, asigurând un tranzit intestinal normal.

Infuzia dintr-o lingură de amestec de flori, rădăcini şi frunze uscate, îndulcită cu miere, nu ar trebui să lipsească de-a lungul acestei perioade. Ideal ar fi să bem trei căni pe zi, dintre care una înainte de culcare, deoarece nalba favorizează somnul liniştit, calm, relaxarea şi pacea interioară.

Infuzia de nalbă este indicată în afecţiuni pulmonare, în caz de tuse şi catar, inflamaţii ale vezicii şi căilor urinare, afecţiuni gastrointestinale, colici, fiind remediul care neutralizează efectele unui prânz exagerat, al meselor festive, excesului de alcool, îndepărtând din intestin toxinele. Pentru afecţiuni ale cavităţii bucale şi ale gâtului, traheite, laringite, este de folos şi gargara cu infuzie, sau câteva rădăcini de nalbă, mestecate şi înghiţite, de 3- 4 ori pe zi, timp de 2-3 zile consecutiv.

Extern, infuzia este folosită pentru a curăţa ochii înainte de culcare şi a preveni conjunctivita, de asemenea, în cosmetica feţei, în special pentru tenul uscat, ridat: regenerează ţesutul cutanat şi îl protejează de efectele îmbătrânirii.

Cu acelaşi efect se poate folosi un extract apos, preparat la rece, obţinut din 3 linguri de rădăcină de nalbă mare (bucăţi de aproximativ 1 cm), peste care se adaugă o cană de apă fiartă şi răcită. Se lasă 6 ore la temperatura camerei apoi se filtrează. Se poate adăuga o linguriţă de miere. Se aplică pe faţă sub formă de comprese.

Decoctul obţinut din 20 grame de rădăcină de nalbă la 100 ml apă poate fi folosit pentru spălături vaginale, iar cataplasmele din frunze, emoliente si calmante, au rolul de a grăbi colectarea furunculelor.

Calităţile nalbei sunt apreciate şi în bucătărie. Adăugând o mână de amestec de frunze şi flori uscate de nalbă la ciorbe, orez, supe, datorită conţinutului ridicat de mucilagiu, vom obţine o mâncare uşor laxativă, care elimină deşeurile şi toxinele depozitate în cilii intestinali şi, în plus, va proteja mucoasa colonului, care are o mare importanţă în prevenirea absorbţiei radicalilor liberi. Frunze şi flori proaspete pot fi puse în ulei sau oţet, oferindu-le un gust intens aromat dar şi calităţi terapeutice.

Anticii ştiau că nalba este, de asemenea, o plantă a energiei feminine. Prin urmare, dacă facem o baie adăugând în cadă 2 litri de infuzie din flori şi frunze, acţiunea sa benefică, emolientă şi anti-inflamatorie, se răspândeşte prin piele, în întreg organismul.