Moştenirea complexă a lui George Orwell
George Orwell, unul dintre cei mai influenţi scriitori politici ai secolului al XX-lea, este cunoscut pentru criticile sale dure la adresa regimurilor totalitare în romanele Ferma animalelor şi 1984.
Portretul controlului de stat, al propagandei şi al manipulării adevărului făcut de Orwell a rezonat cu cititorii din întregul spectru politic. Cu toate acestea, ideologia politică personală a lui Orwell şi criticile sale la adresa totalitarismului sunt mult mai complexe decât se recunoaşte adesea. În loc să fie un observator pasiv sau un simplu oponent al dictaturii, Orwell a fost profund implicat în mişcările socialiste ale vremii sale, alăturându-se - accidental sau intenţionat - cercurilor troţkiste. Orwell a fost o voce puternică a stângii, în ciuda faptului că a fost o ţintă în războiul dintre facţiunile socialiste, scrie Allen Gindler via The Mises Institute.
Ideologia politică a lui Orwell şi alinierea la troţkism
Deşi Orwell este amintit cel mai bine pentru critica sa la adresa autoritarismului şi totalitarismului, este esenţial să înţelegem că el a fost, în primul rând, un socialist convins.
Deşi nu a aderat niciodată în mod oficial la un partid politic, Orwell a fost un participant activ şi vocal la mişcarea socialistă. Acest lucru îi poate surprinde pe cei care îl asociază pe Orwell doar cu criticile sale la adresa tiraniei de stat. Într-adevăr, dispreţul lui Orwell pentru dictatura de stânga nu s-a extins la toate formele de socialism, iar scrierile sale politice reflectă adesea o critică internă a regimurilor socialiste, mai degrabă decât o respingere totală a principiilor socialiste.
Critica lui Orwell la adresa totalitarismului stalinist este înţeleasă cel mai bine ca parte a unei lupte ideologice mai ample în cadrul mişcării socialiste. Mai exact, criticile lui Orwell se fac ecoul opiniilor lui Leon Troţki, o figură-cheie a istoriei sovietice timpurii şi unul dintre cei mai proeminenţi critici ai lui Stalin. Troţki a fost un marxist revoluţionar care a jucat un rol crucial în Revoluţia Rusă din 1917 şi în războiul civil care a urmat. El a jucat un rol esenţial în înfiinţarea Armatei Roşii, care a asigurat victoria bolşevicilor asupra Armatei Albe anticomuniste în timpul Războiului Civil Rus. Cu toate acestea, teoria lui Troţki a „revoluţiei permanente” l-a pus în contradicţie cu Stalin, care favoriza consolidarea socialismului într-o singură ţară - şi anume Uniunea Sovietică - înainte de a urmări revoluţia globală. Insistenţa lui Troţki ca socialismul să fie răspândit la nivel mondial l-a făcut indezirabil în cadrul ierarhiei sovietice. La începutul anilor 1920, Stalin şi-a consolidat puterea, ceea ce a condus la exilul lui Troţki în 1929. În ciuda acestui fapt, Troţki a continuat să se opună politicilor lui Stalin din străinătate, în special prin scrierile sale.
Critica lui Troţki la adresa stalinismului a inclus acuzaţii potrivit cărora Stalin a trădat obiectivele iniţiale ale Revoluţiei Ruse. Potrivit lui Troţki, Stalin instaurase o dictatură birocratică, mai degrabă decât o dictatură a proletariatului, aşa cum prevedea teoria marxistă. El a susţinut că regimul lui Stalin nu reprezenta dominaţia clasei muncitoare, ci ascensiunea unei elite birocratice privilegiate, o „nomenklatură”, care domina societatea sovietică. În plus, Troţki l-a acuzat pe Stalin de promovarea unui cult al personalităţii, de suprimarea opoziţiei politice şi de trădarea principiilor internaţionaliste ale socialismului.
Orwell şi războiul civil spaniol
În 1936, când a izbucnit războiul civil spaniol, Orwell a luat decizia fatală de a se alătura taberei republicane, luptând împotriva forţelor naţionaliste ale lui Francisco Franco. Ceea ce face implicarea lui Orwell deosebit de semnificativă este alegerea facţiunii sale. În loc să se alăture Brigăzilor Internaţionale, Orwell s-a alăturat Partidului Muncitoresc al Unificării Marxiste (POUM), o facţiune marxistă puternic influenţată de ideile troţkiste. Decizia lui Orwell de a lupta cu POUM spune multe despre înclinaţiile sale politice din această perioadă.
Războiul civil spaniol nu a fost doar o luptă între republicani şi naţionalişti; a fost, de asemenea, un câmp de luptă ideologic pentru diferite facţiuni ale stângii internaţionale. Partea republicană a fost o coaliţie a diferitelor grupuri socialiste, comuniste şi anarhiste. POUM, alături de care a luptat Orwell, era aliniat cu facţiunile troţkiste şi antistaliniste, în timp ce Partidul Comunist din Spania, susţinut de Stalin, a adoptat o linie dură împotriva oricăror grupuri de stânga care nu aderau la politicile Moscovei. Aşa cum Orwell avea să scrie mai târziu în Omagiu Cataloniei, experienţa sa directă în Spania i-a influenţat profund înţelegerea dinamicii brutale a puterii în cadrul stângii. Această dinamică reflectă ceea ce biologii numesc „lupta intraspecifică”, în care membrii aceleiaşi specii (sau ai aceleiaşi mişcări politice, în acest caz) concurează cel mai agresiv între ei pentru dominaţie.
În timp ce Orwell lupta pe front împotriva naţionaliştilor lui Franco, agenţii lui Stalin puneau în aplicare o epurare a facţiunilor troţkiste şi anarhiste din spatele liniilor. NKVD, poliţia secretă a lui Stalin, a fost trimisă în Spania pentru a suprima toate elementele de stânga non-bolşevice din cadrul forţelor republicane. Printre acestea se numără şi POUM, care a fost în cele din urmă scos în afara legii de conducerea republicană susţinută de stalinism. Agenţii NKVD l-au răpit şi ucis pe şeful POUM, Andreu Nin. Orwell însuşi a scăpat cu greu de asasinarea de către NKVD şi a fugit sub acoperire în Anglia. Aceste experienţe i-au adâncit deziluzia faţă de stalinism şi i-au întărit convingerea că regimul sovietic trădase idealurile iniţiale ale socialismului.
Răspunsul literar al lui Orwell: "Ferma animalelor" şi "1984"
Experienţele lui Orwell în Spania şi înţelegerea conflictelor interne din cadrul socialismului şi-au găsit cea mai puternică expresie în operele sale literare. Ferma animalelor, publicată în 1945, este înţeleasă în general ca o alegorie a Revoluţiei Ruse şi a ascensiunii stalinismului. Din această cauză, Orwell s-a luptat să găsească un editor dispus să accepte cartea, deoarece mulţi se temeau de consecinţele politice ale criticii lui Stalin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În nuvelă, Orwell descrie trădarea idealurilor revoluţionare prin povestea unui grup de animale de fermă care îşi răstoarnă stăpânul uman, doar pentru a vedea cum noii lor conducători - porcii - devin la fel de opresivi ca oamenii pe care i-au înlocuit. Porcul Napoleon, care îl reprezintă pe Stalin, manipulează celelalte animale, consolidând treptat puterea şi rescriind istoria revoluţiei pentru a-şi justifica dictatura.
Ceea ce este adesea trecut cu vederea în discuţiile despre Ferma animalelor este rolul ideilor lui Troţki în modelarea naraţiunii lui Orwell. Personajul Snowball - care este expulzat de la fermă de Napoleon - îl reprezintă pe Troţki. Snowball, ca şi Troţki, este descris ca un personaj idealist, dar în cele din urmă lipsit de putere, care este demonizat de regimul aflat la putere. Descrierea de către Orwell a exilului lui Snowball şi demonizarea ulterioară a moştenirii sale reflectă expulzarea şi asasinarea lui Troţki în viaţa reală de către agenţii lui Stalin în 1940.
În acest sens, Ferma animalelor poate fi citită ca o redare artistică a cărţii lui Troţki Revoluţia trădată (o critică a stalinismului de stânga), Orwell folosind fabula pentru a ilustra trădarea mai largă a idealurilor socialiste de către regimul lui Stalin. Cu toate acestea, Orwell nu a putut înţelege că, dacă Troţki ar fi fost la conducerea Uniunii Sovietice, regimul său ar fi putut fi chiar mai nemilos decât cel construit de Stalin. Dictatura proletariatului nu este mai bună decât dictatura partidului.
Ultimul roman al lui Orwell, 1984, îşi extinde critica totalitarismului dincolo de stalinism pentru a aborda implicaţiile mai largi ale controlului de stat, ale supravegherii şi ale manipulării adevărului. Deşi 1984 nu se concentrează în mod explicit pe ideologia socialistă, portretul său al unei lumi distopice conduse de un singur partid - în care disidenţa este suprimată brutal şi istoria este rescrisă în mod constant - se bazează în mare măsură pe înţelegerea lui Orwell a regimului stalinist. Faimoasa frază „Big Brother te urmăreşte” a devenit de atunci sinonimă cu supravegherea de stat şi autoritarismul, însă, în contextul traiectoriei politice a lui Orwell, ea serveşte şi ca un avertisment mai larg cu privire la pericolele puterii necontrolate, indiferent de orientarea ideologică.
Dilema lui Orwell: limitele criticii socialiste
În ciuda criticii sale dure la adresa stalinismului, Orwell a rămas socialist până la sfârşitul vieţii sale. Deziluzia sa faţă de Uniunea Sovietică nu s-a extins la socialism în ansamblu. De fapt, Orwell credea că socialismul poate oferi în continuare o soluţie la problemele sociale şi economice cu care se confrunta lumea, cu condiţia să nu cadă în capcanele autoritarismului şi birocraţiei. Acest lucru prezintă un paradox fundamental în gândirea lui Orwell: deşi era foarte conştient de pericolele totalitarismului produs de diferite curente ale socialismului, el a continuat să pledeze pentru o utopie generală care, în practică, a condus adesea la abuzurile de putere pe care le critica.
Orwell nu a putut înţelege că, indiferent de aroma specifică a socialismului - fie că este troţkist, stalinist sau de altă natură -, dacă ar exista suficient timp, acesta ar conduce inevitabil la acelaşi rezultat: stagnare economică, decadenţă morală şi represiune. Credinţa sa profundă în potenţialul socialismului, în special în forma sa democratică, l-a orbit faţă de tendinţele autoritare inerente din cadrul mişcărilor socialiste.
Moştenirea lui Orwell
Moştenirea lui George Orwell ca scriitor şi gânditor politic este marcată de angajamentul său faţă de idealurile socialiste şi de opoziţia sa fermă faţă de totalitarism. Angajamentul său faţă de ideile troţkiste, experienţele sale în Războiul Civil Spaniol şi răspunsurile sale literare la stalinism dezvăluie o înţelegere nuanţată a complexităţilor din cadrul mişcării socialiste. În timp ce criticile lui Orwell la adresa tiraniei politice rămân profund relevante astăzi, credinţa sa continuă în socialism - chiar şi după ce a fost martorul eşecurilor acestuia - subliniază complexitatea gândirii sale. Prin urmare, este oarecum ciudat să ne bazăm pe critica unui socialist la adresa regimurilor pe care socialismul le produce în mod constant.
