Milioane de oameni nu şi-au recăpătat simţul mirosului şi al gustului după COVID. Ce soluţii găsesc doctorii
Dintre cei 36 de milioane de americani care au contractat în 2021 virusul care provoacă boala COVID-19, se estimează că 800 de mii de persoane nu şi-au recăpătat simţul mirosului, iar 540 de mii nu şi-au recăpătat simţul gustului, după ce s-au recuperat în urma infecţiei, potrivit unui studiu recent publicat în The Laryngoscope.
Datele studiului sugerează, de asemenea, că 5,2 milioane şi respectiv 4,2 milioane de persoane au experimentat doar o îmbunătăţire parţială a gustului sau a mirosului după infecţie.
"Pierderea simţului olfactiv sau gustativ nu este atât de inofensivă pe cât aţi putea crede. Poate duce la scăderea plăcerii de a mânca şi, în cazuri mai extreme, poate duce la depresie şi la pierderea în greutate", a declarat într-un comunicat de presă Dr. Neil Bhattacharya, profesor de otorinolaringologie la Mass Eye and Ear şi autorul principal al studiului.
Simţul mirosului este strâns legat de emoţii şi amintiri, oferind indivizilor un sentiment de siguranţă. El permite detectarea alimentelor vechi, a fumului şi a altor substanţe chimice din mediul înconjurător. În plus, simţurile mirosului şi gustului joacă un rol crucial în plăcerea de a mânca.
Deşi majoritatea persoanelor îşi recapătă simţul olfactiv după recuperare în urma COVID-19, unele pot prezenta simptome persistente. În mod notabil, chiar şi persoane vaccinate au raportat simptome persistente după vaccinarea împotriva COVID-19.
Pierderea mirosului şi a gustului: COVID-19 de lungă durată versus leziunile provocate de vaccinuri
Rapoartele au indicat anosmie (pierderea mirosului) şi ageuzie (pierderea gustului) după vaccinarea împotriva COVID-19. Sistemul federal de raportare a evenimentelor adverse la vaccinuri (The Vaccine Adverse Event Reporting System / VAERS) a înregistrat peste 5.000 de cazuri de anosmie şi peste 6.000 de cazuri de ageuzie (pdf).
De asemenea, au fost raportate numeroase cazuri de parosmie (distorsionarea simţului olfactiv) şi tulburări de gust după vaccinare.
Deşi simptomele pot părea similare, mecanismele care stau la baza acestora ar putea fi diferite, potrivit Dr. Jeffrey Nordella, medic de familie.
La pacienţii cu COVID de lungă durată, afectarea mirosului şi a gustului este frecvent asociată cu leziuni ale celulelor responsabile de detectarea mirosurilor care apar în timpul stadiului acut al COVID-19.
Vaccinurile COVID-19, care utilizează tehnologia ARN mesager (ARNm), eliberează nanoparticule lipidice în muşchiul braţului şi în fluxul sanguin. Aceste nanoparticule acoperite cu lipide pot pătrunde în celule mai eficient decât virusul COVID-19. Odată ajunse în interiorul celulelor, moleculele de ARNm instruiesc celulele să producă proteinele spike. Proteinele spike eliberate pot declanşa procese inflamatorii şi oxidative în celulele şi ţesuturile din apropiere
De ce îşi pierd unii pacienţi simţul mirosului şi al gustului?
Pierderea mirosului şi a gustului din cauza COVID-19 nu este de obicei totală, ci se manifestă ca o experienţă senzorială atenuată sau distorsionată.
Pacienţii pot dezvolta, de asemenea, parosmia, care poate face ca aromele atrăgătoare să devină urât mirositoare, şi hiposmia, un simţ al mirosului atenuat.
Celule şi nervi senzoriali afectaţi
Cauza principală a pierderii mirosului şi a gustului la pacienţii cu COVID-19 poate fi atribuită impactului direct al virusului asupra celulelor şi ţesuturilor responsabile pentru aceste simţuri. Virusul SARS-cov-2 poate invada şi afecta epiteliul olfactiv, care conţine celulele specializate responsabile de detectarea mirosurilor. Această afectare poate perturba procesul de semnalizare şi poate duce la pierderea sau alterarea percepţiei mirosului şi a gustului.
Legătura dintre miros şi gust este puternică, deoarece ambele simţuri sunt procesate împreună în creier. Afectarea acestor simţuri este asociată cu preponderenţă cu probleme ale sistemului olfactiv, deoarece aproximativ 80 la sută din experienţa gustativă este influenţată de miros.
Nordella a observat cazuri în care numai gustul sau numai mirosul pacientului a fost afectat, celălalt simţ fiind neafectat.
"Am avut pacienţi care nu pot mirosi, dar pot gusta, şi invers. Nu este o [situaţie] de tipul 'totul sau nimic'. Nervii pot fi angrenaţi ... astfel încât ar putea avea un gust diminuat, dar pot gusta lucruri", a spus Nordella.
Inflamaţia cronică
Inflamaţia cavităţilor nazale şi orale a fost asociată cu potenţiale deficienţe în ceea ce priveşte percepţia mirosului şi a gustului, şi se ştie că atât virusul COVID-19, cât şi proteinele sale spike pot induce răspunsuri inflamatorii.
În timpul infecţiei virale acute, există riscul eliberării excesive de citokine, cunoscute sub numele de furtuni de citokine, care pot avea consecinţe grave. În plus, studiile au indicat că proteinele spike pot activa căile oxidative şi pot induce potenţial stres celular.
Formarea cheagurilor de sânge
Unele cercetări sugerează o potenţială asociere între proteinele spike - fie că provin de la virusul COVID-19 sau de la vaccin - şi formarea cheagurilor de sânge, ceea ce duce la afectarea sau blocarea căilor mirosului şi gustului.
Receptorii ACE-2 (Enzima de conversie a angiotensinei 2) pe care proteinele spike îi folosesc pentru a infecta şi deteriora celulele, sunt comuni celulelor endoteliale care căptuşesc vasele de sânge interioare. Studiile au arătat că numai proteinele spike pot deteriora şi afecta funcţia endotelială, provocând inflamaţii la nivelul mucoasei interioare, cunoscute şi sub numele de endotelită. Alte studii au sugerat că endotelita favorizează formarea cheagurilor de sânge.
În timp ce microcoagularea este observată şi în alte afecţiuni cronice, cum ar fi diabetul şi boala Parkinson, cheagurile generate de aceste proteine spike tind să fie mai mari şi mai rezistente la descompunere, potrivit lui Etheresia Pretorius, om de ştiinţă şi profesor de ştiinţe fiziologice la Universitatea Stellenbosch, Africa de Sud.
Microcheagurile pot bloca fluxul sanguin către nervii responsabili de detectarea mirosului şi a gustului, ceea ce ar putea duce la deteriorări sau disfuncţii. Aceste cheaguri care se dezvoltă în apropierea sistemelor olfactiv şi gustativ pot afecta negativ simţurile pacienţilor.
Opţiuni de tratament pentru redobândirea simţului mirosului şi al gustului
Medicamentul antiparazitar Ivermectina
Ivermectina a apărut ca un tratament de primă necesitate proeminent atât pentru simptomele legate COVID-ul lung, cât şi pentru cele legate de vaccinuri, demonstrându-şi eficacitatea în practica clinică.
Dr. Pierre Kory, specialist în terapie pulmomară critică, a observat îmbunătăţiri notabile la aproximativ 70-80% dintre pacienţii săi după administrarea de ivermectină. Unii pacienţi experimentează o îmbunătăţire a simţurilor mirosului şi gustului, în ciuda faptului că medicamentul nu a fost prescris în mod explicit pentru aceste simptome.
Ivermectina suprimă căile proinflamatorii, împiedicând producţia de substanţe inflamatorii, şi modulează sistemul imunitar pentru a restabili un raport echilibrat între agenţii inflamatori şi antiinflamatori.
O analiză cuprinzătoare, în 2022, a demonstrat că ivermectina îndeplineşte cel puţin 20 de roluri în prevenirea infecţiei cu COVID-19 şi în atenuarea leziunilor virale. Ivermectina prezintă potenţialul de a se lega de proteinele spike şi de virusul ce provoacă COVID-19, ajutând la eliminarea acestora. De asemenea, contribuie la bunăstarea celulară prin facilitarea producţiei de energie, chiar şi în circumstanţe dificile.
Naltrexonă în doze mici
Naltrexona este un medicament prescris în mod obişnuit pacienţilor care au suferit de dependenţă de opioide şi dependenţă de alcool etilic. Cu toate acestea, atunci când este administrată în doze mai mici, de obicei cuprinse între 1 şi 5 miligrame pe pastilă, naltrexona prezintă proprietăţi antiinflamatorii şi imunomodulatoare.
A fost teoretizat faptul că naltrexona în doze mici modulează echilibrul dintre celulele şi procesele inflamatorii şi antiinflamatorii. Medicamentul stimulează procesele antiinflamatorii în stările foarte inflamatorii, suprimând în acelaşi timp căile inflamatorii.
Înainte de aplicarea naltrexonei în doze mici în cazul leziunilor provocate de un COVID-lung şi de vaccinuri, clinicienii au folosit-o off label pentru a trata fibromialgia, boala Crohn şi scleroza multiplă.
În contextul gestionării leziunilor legate de COVID-lung şi de vaccinuri, medici precum Dr. Keith Berkowitz, medic internist certificat, şi Dr. Diane Counce, neurolog, au descoperit că naltrexona este promiţătoare în tratarea neuroinflamării şi a neuropatiilor, care pot fi asociate cu probleme legate de miros şi gust.
S-a constatat că naltrexona diminuează eliberarea de substanţe inflamatorii întâlnite în mod obişnuit în cazurile severe şi prelungite de COVID, ajutând astfel la ameliorarea acestor simptome specifice.
Acizi graşi Omega-3
Dr. Diane Counce şi asistentul medical Scott Marsland din Alabama, au raportat rezultate de succes în restabilirea simţurilor olfactive şi gustative ale pacienţilor prin utilizarea acizilor graşi Omega-3, ca abordare terapeutică.
Marsland, care împarte un cabinet privat cu Kory la Leading Edge Clinic, urmează o abordare graduală, începând iniţial cu o doză săptămânală de 1 gram de acizi graşi Omega-3 administrată pacienţilor, crescând-o treptat pe parcursul săptămânilor până la 4 grame pe zi. Potrivit observaţiilor sale, acest protocol a contribuit la îmbunătăţirea mirosului şi gustului pacienţilor săi.
Acizii graşi Omega-3 sunt componente esenţiale ale membranelor celulare şi au proprietăţi antiinflamatorii, facilitând implicarea organismului în căile antiinflamatorii. În special, aceştia au un efect protector asupra neuronilor şi ajută la prevenirea deteriorării vaselor de sânge.
Studiile timpurii privind cazurile acute de COVID-19 au arătat că pacienţii care au prezentat simptome mai severe au avut tendinţa de a prezenta niveluri mai scăzute de acizi graşi Omega-3, sugerând că un aport adecvat al acestor acizi ar putea oferi protecţie împotriva intensificării simptomelor.
În ciuda beneficiilor sale, Marsland avertizează că dozele mari de suplimente de acizi graşi Omega-3 pot duce la apariţia simptomelor cardiace. Studiile au asociat suplimentarea cu Omega-3 cu fibrilaţia atrială.
Terapii anti-coagulare
Mulţi dintre pacienţii lui Counce au raportat îmbunătăţiri ale simţurilor mirosului şi gustului după ce au început o triplă terapie pentru reducerea coagulării sângelui.
Această terapie include de obicei anticoagulantul Apixaban, care ajută la prevenirea formării cheagurilor de sânge, împreună cu medicamente antiplachetare precum Clopidogrel şi Aspirina. Clopidogrelul şi Aspirina acţionează prin inhibarea agregării plachetare, reducând astfel riscul formării cheagurilor.
În unele cazuri, Counce poate lua în considerare şi prescrierea de suplimente alimentare precum Nattokinaza, o enzimă derivată din extractul fermentat de boabe de soia, şi Serrapeptaza, o enzimă derivată dintr-o bacterie care se gaseste in viermele de mătase.
În afară de proprietăţile sale anticoagulante, Nattokinaza a fost investigată într-un studiu japonez pentru potenţialul său de a degrada proteinele Spike. Deoarece proteinele Spike sunt implicate în dezvoltarea cheagurilor de sânge anormale asociate cu leziuni cauzate de COVID lung şi de vaccinuri, efectul suplimentar al Nattokinazei poate explica de ce aceasta este uneori percepută ca fiind benefică în abordarea problemelor de coagulare.
Marsland prescrie în mod intenţionat o doză mai mare de Nattokinază de două ori pe zi pacienţilor care se confruntă cu pierderea mirosului şi a gustului. Acest supliment poate ajuta în mod eficient la descompunerea potenţialelor cheaguri de sânge care ar putea împiedica nervii să primească oxigen şi nutrienţi adecvaţi.
Cu toate acestea, nu toţi pacienţii tolerează Nattokinaza. Pacienţii cu probleme subiacente legate de mastocite, alergii la soia şi alte hipersensibilităţi pot raporta intoleranţă, a afirmat Marsland.
Alte terapii de luat în considerare
Reeducarea olfactivă este o terapie frecvent utilizată pentru pacienţii cu tulburări de miros şi gust. Counce a împărtăşit un exemplu care implică un pacient care şi-a recăpătat cu succes simţul olfactiv prin utilizarea unor truse de uleiuri esenţiale pentru antrenamentul nazal.
În cazurile în care simptomele legate de miros şi gust sunt mai uşoare, suplimentele pot oferi unele beneficii. Counce sugerează să se ia în considerare suplimentele de vitamina D şi B12, deoarece deficienţele acestor vitamine sunt relativ frecvente, iar corectarea acestor deficienţe poate rezolva potenţial problemele senzoriale.
Atât Nordella, cât şi Counce au recomandat, de asemenea, zincul ca supliment de bază pentru tratament.
În timpul unei infecţii, depozitele de zinc din organism se epuizează, iar această deficienţă este adesea asociată cu pierderea mirosului şi a gustului. Mecanismul exact din spatele modului în care deficienţa de zinc afectează simţul mirosului sau al gustului rămâne necunoscut.
Berkowitz consideră că pierderea mirosului şi a gustului ar putea fi legată de nivelurile excesive de histamine rezultate din activarea mastocitelor. Histaminele au potenţialul de a provoca neuroinflamaţie şi leziuni neuronale.
Studiile au arătat că histamina poate activa celulele microgliale, care acţionează ca celule imunitare inflamatorii şi pot afecta neuronii.
Având în vedere posibilitatea apariţiei unor probleme subiacente privind histamina la mulţi dintre pacienţii săi, Berkowitz le administrează adesea o combinaţie de antihistaminice şi alte medicamente. În timp ce unii pacienţi raportează îmbunătăţiri ale simţului mirosului şi al gustului, rămâne incert dacă efectul poate fi atribuit în primul rând antihistaminicelor sau altor medicamente, cum ar fi naltrexona în doze mici.
Cercetările sugerează că antihistaminicele pot îmbunătăţi anosmia şi ageuzia. Pacienţii cu sinusuri congestionate şi sinuzită ar putea experimenta o ameliorare a simptomelor prin utilizarea antihistaminicelor.
Injectarea de anestezic local
Un blocaj al ganglionului stelat este o opţiune de tratament mai invazivă pentru leziunile provocate de COVIDul lung şi vaccinuri.
Aceasta implică injectarea unui anestezic cu acţiune rapidă în ganglionii stelaţi, grupuri de nervi situaţi de fiecare parte a gâtului. Această procedură calmează temporar sistemul nervos simpatic hiperactiv asociat cu disautonomia, caracterizată prin hiperactivare cronică.
"Blocăm nervii de la nivelul gâtului care controlează acel răspuns de luptă sau fugi", a declarat pentru The Epoch Times Joshua Dunlap, certificat în managementul durerii la Republic Pain Specialists, o clinică care a tratat peste 1.700 de pacienţi care suferă de simptome post-COVID.
"Multe dintre aceste simptome se ameliorează, iar unele dispar complet", a adăugat el.
În timp ce mulţi pacienţi au raportat îmbunătăţiri imediate ale simptomelor, cum ar fi oboseala, dificultăţi de respiraţie şi pierderea gustului şi a mirosului, dovezile care susţin eficacitatea blocării ganglionului stelat sunt în principal anecdotice. Diferite clinici pot utiliza tipuri diferite de anestezice, ceea ce ar putea avea un impact asupra ratei de succes.
Un studiu publicat în mai 2023 a examinat impactul blocării ganglionului stelat asupra a 195 de pacienţi la clinica lui Dunlap, care au avut COVID-lung. Autorii au constatat că 87,4 % dintre participanţi au raportat un simţ al mirosului îmbunătăţit după ce au primit injecţia.
Dunlap a observat două tipuri de pacienţi cu tulburări de gust şi miros. Unii prezintă un răspuns imediat la tratament, în timp ce alţii experimentează o recuperare treptată.
La unii pacienţi pot să reapară simptomele adesea asociate cu niveluri ridicate de stres şi traume. Pentru a preveni reactivarea, este benefică antrenarea organismului pentru a dezvolta rezistenţa la stres.
Activităţi precum duşurile reci şi practicarea respiraţiei Wim Hof - inspiraţia completă prin burtă, apoi prin piept şi apoi eliberarea neforţată - s-a dovedit clinic că reduc stresul.
Nu toate persoanele sunt candidaţi potriviţi pentru această terapie. Alergiile la anestezice sau sarcina pot afecta eficacitatea acesteia sau pot fi contraindicate, printre altele.
