Mijloace noi de a face politică la Bucureşti
În timp ce alte probleme preocupă Europa, puciul derulat cu încetinitorul în România pare, fără îndoială, mărunt şi îndepărtat. Însă disputa constituţională între preşedintele Băsescu, un populist de centru-dreapta pe care parlamentul l-a suspendat la începutul acestei luni, şi premierul socialist Victor Ponta pune la încercare angajamentele ţării faţă de democraţie şi de statul de drept ca nicicând altădată de la căderea comunismului, notează cotidianul Wall Street Journal (WSJ).
Alegătorii români vor merge la urne pe 29 iulie pentru a vota asupra demiterii preşedintelui Băsescu, aşa cum prevede Constituţia. În România, preşedintele deţine în mare parte un rol ceremonial, însă are puterea de a numi primul ministru, o autoritate pe care Traian Băsescu a folosit-o la începutul anului pentru a numi un guvern tehnocrat pe care stânga l-a răsturnat ulterior printr-o moţiune de cenzură legată de tăierile bugetare. Cazul construit de Ponta împotriva lui Băsescu pare a privi abuzul acestuia de puteri prezidenţiale, însă mai aproape de adevăr este explicaţia că primului ministru pur şi simplu nu îi place o coabitare politică care îi obstrucţionează agenda.
Pentru a fi valid, referendumul necesită o participare de cel puţin 50%, o condiţie pe care Ponta a încercat să o eludeze la începutul acestei luni. În iunie, a încercat să ia Curţii Constituţionale puterea de a controla deciziile parlamentului, provocând o luptă pentru putere încă nerezolvată între parlament şi justiţie.
Victor Ponta şi grupul său parlamentar sunt extrem de populari în România. Sondaje de opinie de săptămâna trecută au indicat o largă majoritate în favoarea demiterii lui Traian Băsescu.
Cu toate acestea, e în natura politicii democratice ca vântul favorabil să bată uneori de la stânga, iar alteori de la dreapta. Folosirea unui avantaj de moment pentru a-ţi consolida puterea prin mijloace extra-constituţionale înseamnă o încălcare a contractului pe care toţi alegătorii îl au cu reprezentanţii lor, fie că ei susţin guvernul actual sau nu. Din acest motiv, democraţia majoritară are nevoie să fie temperată prin mecanisme de limitare şi echilibrare a puterii statului.
Este uşor ca aceste piedici structurale în calea absolutismului să fie considerate înţelese de la sine. Însă o mare parte din jumătatea estică a Europei nu s-a îndepărtat foarte mult de dictatură, iar apartenenţa la Uniunea Europeană nu este o garanţie că guvernele se vor comporta întotdeauna democratic. Democraţia funcţionează doar atunci când ambele părţi acceptă că nu poţi câştiga tot timpul, şi sunt amabile la înfrângere şi generoase la victorie. Căderea României în incriminarea diferenţelor politice constituie o erodare periculoasă a principiilor democratice, încheie comentariul publicat de WSJ.
