Marele salt al navei spaţiale Voyager 2 în spaţiul interstelar

Voyager 2 a ieşit din bula protectoare constituită din particule şi câmpuri magnetice create de Soare, care, ca o “burtă” enormă, învăluie Sistemul Solar. După 42 de ani de călătorie - a fost lansată de pe Pământ în 1977 -, sonda de la NASA a intrat în ţinutul îngheţat numit „spaţiu interstelar”. A trecut graniţa bulei acum un an, după ce a călătorit 18 miliarde de kilometri şi a traversat o graniţă îndepărtată de 120 de ori distanţa care separă Pământul de Soare. Şi astăzi, în sfârşit, a „scris” acasă povestind ce a văzut. Rapoartele de călătorie sunt publicate într-o colecţie de articole în Nature Astronomy (Cosmic ray measurements from Voyager 2 as it crossed into interstellar space).

Pentru a vorbi cu noi, Voyager îşi foloseşte ultimele câteva picături de plutoniu disponibile. Pentru a rămâne orientată spre noi, uneori, oamenii de ştiinţă de la NASA comandă mici focuri de rachetă pentru a roti sonda. Vocea sa are nevoie de 16 ore pentru a ajunge pe Pământ, şi devine de un miliard de miliarde de ori mai slabă decât atunci când a pornit. Pentru a o captura, NASA are nevoie de un disc cu diametrul de 70 de metri. Oamenii de ştiinţă estimează că Voyager 2 mai poate vorbi o perioadă de cinci ani. Apoi îşi va continua călătoria în tăcere. În opinia unora însă, nava va putea trăi chiar mai mult decât Pământul. La început, NASA stabilise doar o durată de cinci ani de viaţă de la momentul lansării, dar în acest caz previziunile nu s-au îndeplinit.

Geamăna Voyager 1, care a traversat această graniţă în 2012, nu a rezistat pe deplin turbulenţelor. Ciocnirea dintre particulele încărcate electric lansate de Soare cu o viteză de 500 de kilometri pe secundă şi cele care provin din spaţiul exterior au deteriorat instrumentele de comunicare. Ce a văzut (şi încă vede) în afara Sistemului Solar, nu vom şti niciodată.

În cazul navei spaţiale Voyager 2 senzorii cu plasmă ne spun că acum se află cu siguranţă în „afară”. „Ne gândim la vremea de la noi, atunci când o masă de aer rece ne invadează din nord”, explică Don Gurnett, care predă fizică la Universitatea din Iowa. Voyager a abandonat "plasma fierbinte emanată de Soare şi a întâlnit-o pe cea rece a spaţiului interstelar, cu multe zeci de grade sub zero. Între cele două există o graniţă foarte clară". Aceasta este numită heliopauză. Sonda a traversat-o în mai puţin de o zi, pe 5 noiembrie 2018, în mod fulgerător.

În golul cosmic, Voyager a întâlnit, de asemenea, o cantitate mare de raze cosmice: particule încărcate cu o energie puternică, care străbat universul, generată de cine ştie câte cataclisme în jurul cosmosului (probabil explozii de supernove). Aproximativ o treime din aceste particule au energia necesară pentru a traversa „bula” sistemului solar şi a ajunge chiar şi pe Pământ.

Cu toate acestea, sonda nu a găsit încă pe nimeni acolo afară în măsură să citească „discul de aur” pe care îl transportă la bord cele două nave Voyager. Pe acestea există gravuri sonore şi imagini emblematice ale planetei şi umanităţii noastre: de la fotografia unei mame care alăptează până la sonatele lui Bach. Şi, de asemenea, coordonate pentru a indica drumul spre Pământ. „Doar o civilizaţie extrem de avansată ar putea citi “discul de aur”, a explicat creatorul său, celebrul om de ştiinţă de la NASA, Carl Sagan.

Mai multe informaţii: NASA: Voyager 2 Illuminates Boundary of Interstellar Space