NASA confirmă că planeta Saturn îşi pierde inelele [video]
alte articole
Saturn îşi pierde inelele emblematice. Şi o face foarte repede, la o velocitate maximă care a fost estimată pornind de la observaţiile pe care navele Voyager 1 şi 2 - singurele două artefacte umane care au părăsit Sistemul Solar - le-au efectuat cu decenii în urmă. Noile cercetări ale NASA confirmă că inelele vor dispărea în 100 de milioane de ani, atrase de gravitaţia planetei sub forma unei ploi fine de particule de gheaţă.
„Această «ploaie de inele» poartă o cantitate de apă, care ar putea umple un bazin de dimensiuni olimpice într-o jumătate de oră”, afirmă James O'Donoghue de la Goddard Space Flight Center (GSFC) de la NASA, Maryland (SUA). Doar în urma acestei constatări rezultă că întregul sistem de inele va dispărea în 300 de milioane de ani, dar se pare că materialul care cade la ecuatorul planetei este în cantitate chiar mai mare, potrivit datelor furnizate de sonda Cassini, astfel încât oamenii de ştiinţă cred că, într-adevăr, inelelor le-au rămas mai puţin de 100 de milioane de ani. Deşi poate părea o perioadă lungă de timp, de fapt, este un timp relativ scurt dacă se ia în considerare faptul că Saturn are peste 4.000 de milioane de ani.
De mult timp, cercetătorii se întreabă dacă Saturn s-a format cu inelele "puse" sau dacă planeta le-a achiziţionat mai târziu.
Noul studiu, publicat în revista Icarus (Observations of the chemical and thermal response of ‘ring rain’ on Saturn’s ionosphere) favorizează al doilea scenariu, indicând faptul că este puţin probabil ca acestea să aibă mai mult de 100 de milioane de ani, văzând că inelul C ar avea nevoie chiar de acest timp pentru a deveni ceea ce este astăzi, şi presupunând că în trecut a fost la fel de dens ca inelul B.
„Suntem norocoşi să observăm sistemul inelar al lui Saturn la mijlocul vieţii sale. Cu toate acestea, dacă inelele sunt temporare, probabil că am ratat sistemele gigantice ale lui Jupiter, Uranus şi Neptun, care astăzi au doar câteva bucle subţiri!”, adaugă O'Donoghue.
Majoritatea inelelor lui Saturn sunt formate din bucăţi de gheaţă care variază de la granule microscopice până la bolovani de câţiva metri lăţime.
Particulele inelelor rămân prinse într-un act de echilibru între atracţia gravitaţională a planetei şi viteza sa orbitală, care tinde să le lanseze în spaţiu. Cercetătorii cred că cantitatea de ploaie generată de inele se potriveşte destul de bine cu valorile surprinzător de ridicate obţinute cu mai mult de trei decenii în urmă într-o regiune din sud care primeşte cea mai mare parte a precipitaţiilor.
Efectul satelitului Enceladus
Echipa a descoperit, de asemenea, o bandă luminoasă, la o latitudine mai mare, în emisfera sudică. Acesta este locul unde câmpul magnetic al lui Saturn se intersectează cu orbita lui Enceladus (un satelit al planetei Saturn, al şaselea ca mărime), o lună activă geologic care lansează gheizere de gheaţă în spaţiu, indicând faptul că unele dintre aceste particule cad sub formă de ploaie deasupra lui Saturn.
Se crede că gheizerele, observate pentru prima dată de instrumentele sondei spaţiale Cassini în 2005, provin dintr-un ocean de apă lichidă aflat sub suprafaţa îngheţată a micii luni. Activitatea sa geologică şi oceanul acvatic fac din Enceladus unul dintre locurile cele mai promiţătoare pentru a căuta viaţă extraterestră.
Echipa lucrează pentru a vedea evoluţia ploii inelelor lui Saturn. Pe măsură ce planeta avansează pe orbita sa de 29,4 ani, inelele se expun la Soare în grade diferite. Deoarece razele solare ultraviolete încarcă granulele de gheaţă şi le face să răspundă la câmpul magnetic al lui Saturn, expunerea variabilă la lumina soarelui ar trebui să schimbe cantitatea de ploaie de inele.
Mai multe informaţii: NASA Research Reveals Saturn is Losing Its Rings at "Worst-Case-Scenario" Rate
