Marea Britanie: costul real al scăderii numărului de imigranţi

Declinul masiv al celor care aleg ca destinaţie Marea Britanie pentru a studia face ca mediul de afaceri britanic să piardă câteva sute de milioane de lire sterline pe an, relatează vineri cotidianul britanic The Guardian.

Cele mai recente cifre privind imigraţia indică o nouă scădere a imigraţiei nete, de la 247.000 de persoane la 163.000 de persoane. Aparent, avem de-a face cu veste bună: o migraţie controlată eficient prin graniţe sigure este în interesul tuturor, cetăţeni şi imigranţi deopotrivă.

Pe de altă parte, avertizează publicaţia, în graba de a aplauda orice reducere a numărului de imigranţi, există riscul de a ignora unele consecinţe economice foarte reale, în condiţiile în care jumătate din diminuarea numărului de imigranţi provine din scăderea drastică a numărului de studenţi internaţionali care aleg Marea Britanie ca destinaţie pentru studii. Astfel, dacă în anul precedent numărul acestor studenţi internaţionali era de 239.000, cele mai recente cifre indică că în prezent numărul acestora a ajuns la 197.000, în scădere cu 42.000 de persoane. Or, aceşti studenţi contribuie cu o sumă masivă la economia britanică atât prin taxele de şcolarizare, cât şi prin cheltuielile cotidiene din această ţară. Indirect, cheltuielile lor - adesea concentrate în anumite zone din jurul instituţiei lor de învăţământ - ajută afacerile locale, în condiţiile în care acestea sunt în măsură să folosească banii pentru a extinde şi a-şi angaja mai mult personal. Într-un moment în care Marea Britanie se confruntă cu provocări economice tot mai mari, cheltuielile studenţilor internaţionali au fost rareori la fel de importante.

În trecut, era dificil de cuantificat impactul financiar al scăderii numărului de studenţi internaţionali în cifrele care privind migraţia netă, deoarece acestea nu indicau tipul de instituţie la care învăţau respectivii studenţi - un factor major în nivelul de cheltuieli al fiecărui student. Totuşi, o analiză furnizată de către Migration Matters Trust, pe baza informaţiilor suplimentare publicate joi de către Ministerul de Interne (Home Office) cu privire la tipurile de vize eliberate cetăţenilor non-UE oferă o estimare a costului financiar al scăderii numărului de studenţi internaţionali.

Informaţiile furnizate de Home Office ne arată că reducerea numărului de studenţi internaţionali nu este axată pe universităţi, ci mai degrabă că studenţii aleg să meargă la alte instituţii de învăţământ superior, cum ar fi şcolile postliceale (further education colleges) sau şcolile independente (independent schools). Or, temerile lansate de organizaţii cum ar fi Migration Watch tind să atribuie orice scădere a numărului de studenţi acestor tipuri de colegii non-universitare în condiţiile în care studenţii fictivi nu mai sunt acceptaţi. Acest lucru este periculos de greşit, este de părere The Guardian.

În 2010, Agenţia pentru frontiere a Regatului Unit (UKBA) estima că proporţia medie a studenţilor din instituţiile non-universitare care şi-au depăşit termenul indicat de viză a fost de 14%. Aceste cifre au fost furnizate înainte de măsurile recente ale guvernului de a îmbunătăţi integritatea sistemului. De altfel, la acel moment, estimarea respectivă a fost considerată ca maxima posibilă. Pe această bază extrem de conservatoare, putem adapta scăderea de azi a numărului pentru studenţii care ar fi fost fictivi. Potrivit datelor UKBA, 86% dintre aceştia - sau 36.000 - ar fi fost studenţi reali.

Un raport recent al Ministerului britanic pentru Afaceri, Inovare şi Competenţe estima că sunt aproximativ patru studenţi internaţionali în şcolile postliceale la fiecare student internaţional dintr-o şcoală independentă. De asemenea, potrivit aceluiaşi minister, cheltuielile anuale pentru şcolarizare şi trai pe cap de student ajung la 13.040 pe lire în şcolile postliceale şi la 22.240 de lire în şcolile independente. Asumând că aceste colegii şi şcoli au fost în principal afectate de scăderea de azi a numărului de studenţi internaţionali, putem aplica cifrele furnizate de raportul ministerului amintit pentru a calcula costul pentru economia britanică: 368 de milioane de lire în cazul şcolilor postliceale şi 175 de milioane de lire în cazul şcolilor independente, adică un total de 543 de milioane de lire.