Calabria: O mediatoare culturală româncă a luptat şi a învins împotriva unei norme discriminatorii

În Calabria, Carmen Florea, o mediatoare culturală româncă a luptat şi a câştigat bătălia împotriva unei norme discriminatorii din oraşul Corigliano, provincia Cosenza (sudul Italiei). Românii nu puteau obţine codul fiscal fără un certificat de conformitate a locuinţei. Cauza este o ordonanţă din 2009, o normă inclusă în 'pachetul privind siguranţa naţională', semnată de Pasqualina Straface, fostul primar al localităţii şi soră a boss-ului mafiot al 'Ndragheta, informează cotidianul italian La Repubblica.

'Legea naţională consideră că este ilegal să se ceară certificatul de conformitate a locuinţei, dar localitatea Corigliano nu', a declarat Carmen Florea pentru La Repubblica. 'Cel puţin până acum câteva zile, când am recomandat unor doi compatrioţi să ducă la ghişeu o copie a hotărârii Consiliului de Stat. Printre altele, certificatul costă 64 euro, dar în cele din urmă cei doi nu au trebuit să plătească', a precizat ea.

Cei care doresc reşedinţa la Corigliano trebuie să prezinte certificatul de conformitate a locuinţei (un document referitor la un imobil destinat ca locuinţă, eliberat de către municipalitatea pe teritoriul căreia se află imobilul, cu scopul de a declara siguranţa, igiena, salubritatea, economia energetică a clădirilor, n.red). Timp de trei ani a rămas în vigoare o normă care îi penaliza în special pe românii ce închiriau o casă.

Potrivit cotidianului, norma a fost anulată şi datorită luptei acestei mediatoare culturale românce, care a dus o bătălie personală pentru abolirea ei.

Imigranţilor li se refuza eliberarea codului fiscal, cu consecinţa limitării drepturilor lor fundamentale. Totul a început cu ordonanţa din 2009, un act născut în climatul 'urgenţei privind siguranţa'.

'Se asistă la un adevărat fenomen migratoriu în termeni obiectivi', se scrie în document. Românii sosesc în masă la Corigliano şi îşi aduc şi familiile cu ei. Este necesar să fie protejate 'igiena şi sănătatea', dar şi 'ordinea şi securitatea în accepţia cea mai largă a termenului', se mai precizează.

Cu toate acestea, aici nu este vorba de Lombardia, ci de inima Calabriei, subliniază La Repubblica. Paradoxul este că se atribuie imigranţilor şi nu 'Ndranghetei problema siguranţei.

Documentul a fost semnat de Pasqualina Straface, la vremea aceea primar al localităţii din partea partidului ''Alianţa Naţională'', dar şi sora boss-ului mafiot Franco Straface. În iulie 2010, operaţiunea ''Santa Tecla' a dezmembrat clanurile din Corigliano. Un raport de 1.300 de pagini a relatat despre controlul aşa-numitelor 'ndrine (clanuri ale 'Ndragheta) asupra unei economii potenţial înfloritoare - localuri de noapte, plaje, piaţa de peşte, baruri, drogurile de provenienţă albaneză, monopolul construcţiilor - până la delicte cum ar fi cămătăria şi prostituţia.

Primăria localităţii a fost dizolvată pe motiv de mafie, în 2011. Straface nu a fost deferită justiţiei, dar comisia a luat act de faptul că au fost investigaţi numeroşi membri ai familiei sale, printre care şi doi fraţi, dintre care unul a fost condamnat, în primă instanţă, la opt ani de închisoare. Dincolo de aceste înrudiri, a reieşit faptul că campania electorală din 2009 a fost marcată de intervenţii directe ale criminalităţii în obţinerea de voturi, în timpul adunărilor publice şi în afişarea de materiale electorale. Primăria a recurs la Tribunalul administrativ regional din Lazio împotriva dizolvării, dar cererea a fost respinsă.

Comunitatea provenită din Europa de Est a devenit numeroasă în timpul sezonului de recoltare a clementinelor şi ea este esenţială pentru economia locală, scrie La Repubblica. Între decembrie şi ianuarie, muncitorii străini sunt estimaţi la 10.000-15.000. Mulţi dintre ei ar dori să se stabilească aici şi să se integreze. Dar pentru mulţi sosirea în Italia este începutul unui coşmar.

Florea a sugerat cotidianului italian să tasteze 'Oferim locuri de muncă în Italia'. Google România a dat 200.000 de rezultate. Multe anunţuri sunt în mod clar ambigue - hostess, muncă în cluburi, animatoare -, în timp ce altele oferă condiţii fabuloase - salariu de 1.500 de euro, cazare şi masă incluse. În această zonă se poate ajunge cu un pachet all-inclusive oferit de o agenţie, sau prin intermediari, care fac reclamă unui loc de muncă optim şi unei reţele de sprijin.

Maria - numele este fictiv - a povestit: 'Fratele meu cunoştea pe cineva cu multe relaţii în Italia, acesta a organizat totul. În România eram angajată într-o companie de stat, apoi am pierdut locul de muncă. M-am urcat într-un autocar având o singură indicaţie: cobori la staţia respectivă. Acolo eram aşteptaţi şi am fost duşi într-un apartament mic, deteriorat. Eram 18 persoane, atât bărbaţi cât şi femei'. Maria nu a mai vrut să continue. Acum locuieşte şi munceşte într-o familie care a primit-o cu afecţiune. Nu vrea să-şi amintească de oroarea din trecut.

Mulţi români vin să muncească în livezile de citrice şi de multe ori nici măcar nu le este clar unde se află, aşa cum s-a întâmplat cu cei trei muncitori care au murit în noiembrie anul trecut din cauza ciocnirii furgonetei loc cu un tren.

Nimeni nu vorbeşte şi nu este uşor să părăseşti reţeaua de intermediari, care încasează o parte din salariul muncitorului. În agricultură, de exemplu, din aproximativ 20 de euro, 5 euro ajung la aşa-numitul ''caporal'' (recrutator abuziv de mână de lucru). La o plată de 15 euro pe zi, Piana di Sibari este inaccesibilă chiar şi pentru africani. Se câştigă prea puţin. Maghrebienii, care până acum câţiva ani se alăturau muncitorilor din Est, sunt tot mai puţini.

Cererea de conformitate a locuinţei impusă imigranţilor este şi mai absurdă dacă se are în vedere că cea mai mare parte a caselor din zonă sunt deteriorate sau abuzive, relevă ziarul italian.

Contradicţiile locale sunt confirmate de rezultatele proiectului 'Vecini ai casei' - un proiect de mediere imobiliară care îi ajută pe imigranţi să găsească o casa de închiriat. Până în prezent, au prevalat dificultăţile şi aceasta nu doar din cauza suspiciunilor. În mod paradoxal, a închiria unui străin înseamnă a intra pe o cale de legalitate - locuinţă înregistrată în cartea funciară, contract de închiriere în regulă, impozite plătite -, care îi sperie pe italieni.

Pierpaolo Graziadio, manager al proiectului, este însă încrezător. Mulţi rezidenţi străini încep să-şi schimbe atitudinea. 'Cei care îşi înţeleg propriile drepturi îşi iau în mână propria soartă'', spune el.