Maramureş: Izvoare de ape minerale, scoase la licitaţie

Societatea Naţională a Apelor Minerale (SNAM) a anunţat că intenţionează să scoată la licitaţie sursa de apă minerală de la Târgu Lăpuş, în judeţul Maramureş, pentru o investiţie privată într-o fabrică de îmbuteliere.

Directorul economic al SNAM, Dan Dumitru Georgescu, a declarat, joi, pentru AGERPRES că, în momentul obţinerii licenţei de exploatare din partea Agenţiei Naţionale a Resurselor Minerale, intenţionează să concesioneze spre folosinţă izvoarele minerale de la Târgu Lăpuş.

În oraşul Târgu Lăpuş există una dintre cele şase surse de apă minerală pe care SNAM le are în explorare.

Izvoarele aflate sub supravegherea SNAM sunt situate în satul aparţinător Borcut, denumit astfel după cuvântul maghiar "Borkut" - "Fântâna Vinului", aflat la nord de Târgu Lăpuş, la o distanţă aproximativa de patru kilometri. Sursa de apă minerală din zona Lăpuşului este natural carbogazoasă, zăcământul aflându-se de mai mult timp în explorare.

SNAM a reînnoit înregistrarea denumirii Borcut - Târgu Lăpuş. Pe lista denumirilor de ape minerale din Maramureş înregistrate de SNAM figurează şi Borşa - Valea Vinişorului, acea sursă de apă minerală fiind deja în stadiu de exploatare.

Piaţa apei minerale din România este estimată în prezent la 300-350 de milioane de euro, iar SNAM deţine 90% dintre zăcămintele de interes naţional valorificate pentru consum alimentar.

În afară de cele din satul Borcut, în zona Târgu Lăpuş mai exista izvoare de apă minerală natural carbogazoase, cele mai cunoscute fiind cele de la Stoiceni, acolo unde exploatarea a fost întreruptă în anul 1998. Apele din Stoiceni sunt bogate în minerale (clor, sodiu şi bicarbonat) fiind utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale şi a bolilor digestive.

Calitatea apelor din zonă au devenit cunoscute, după ce, în 1818, dr. Belteki Zsigmond publica la Viena un "Conspect sistematic asupra apelor minerale", în care semnala şi proprietăţile acestora. Izvorul a fost exploatat încă din anul 1834, primul proprietar fiind contele Esterhazi Ioan.

După ce contele a murit pe front, în 1917, băile de la Stoiceni au fost moştenite de cumnata acestuia, Hrancesec Elisabeta. Apoi, rând pe rând, au devenit proprietari o societate clujeană condusă de Hirs Dezideriu, dar aceasta a dat faliment în 1923, iar băile au ajuns în proprietatea Băncii Lăpuşeana, care la rândul ei a intrat în faliment, ultimul proprietar fiind Teleki Samoilă, un evreu din Gherla. După deportarea lui Teleki, băile de la Stoiceni au fost exploatate de ginerele său, un avocat bucureştean, Săvinescu. Apoi familia Teleki a cedat gratuit dreptul de proprietate autorităţilor locale, iar, în timpul regimului comunist, complexul a fost gestionat de întreprinderea băimăreană "Olga Bancic", care l-a lăsat în paragină. În 1990, s-a construit o nouă staţie de îmbuteliere, care a funcţionat între 1995-1998, după care activitatea a fost din nou abandonată.