Manuel Valls renunţă la valorile stângii de dragul voturilor
alte articole
Ascensiunea imparabilă a ministrului francez de interne, Manuel Valls, sau a 'tovarăşului Valls', cum îi spun sarcastic colegii de partid, intervine într-un context social, politic şi mediatic otrăvit, manipulat în favoarea sa de 'primul jandarm al Franţei', un politician care a urcat în sondaje şi care aproape că nu îşi mai disimulează ambiţiile prezidenţiale, notează luni ziarul El Pais.
În urmă cu două săptămâni, un sondaj de opinie dezvăluia că Frontul Naţional se plasează în fruntea intenţiilor de vot pentru alegerile europene din mai 2014, cu 24%. Partidul Socialist (PS) era creditat cu 19%, în condiţiile în care sondajele pentru alegerile municipale din martie arată acelaşi sprijin popular fragil.
Este moment în care Valls decide să preia conducerea, anunţă că trebuie frânată extrema-dreaptă, pleacă în turneu prin ţară, ţine mitinguri în locuri sensibile şi copiază discursul duşmanului extremist. Amestecând merele cu perele, Valls scoate în furculiţă trei elemente diferite: face dintr-un pumn de ţigani - jumătate dintre ei copii - principala problemă a ţării, avertizează că Franţa se va opune prin veto aderării României şi a Bulgariei la spaţiul Schengen şi adaugă că Parisul va permite cetăţenilor acestor ţări să circule liber doar cu 'avionul'.
Strategia beneficiază de bunăvoinţa preşedintelui Francois Hollande, care este conştient că politica lui economică, la fel de ineficientă ca şi a predecesorului său, Nicolas Sarkozy, nu mai este o miză electorală. Ministrul Valls pregăteşte de câteva luni această mişcare. Înainte de a scoate din mânecă ' problema romilor', el a trimis, la 11 martie, o circulară prefecţilor cerându-le să expulzeze cât 'mai rapid' din ţară 'persoanele ale căror cereri de azil au fost 'respinse definitiv'. Acesta este şi cazul Leonardei Dibrani şi a familiei sale, care încearcă de cinci ani să-şi reglementeze situaţia, invocând că sunt persecutaţi în ţara lor de origine, Kosovo, când de fapt ei au fugit din Italia. Cetăţenii străini, inclusiv cei cu familie sau cu copii şcolarizaţi, trebuie să părăsească teritoriul atunci când le expiră dreptul de şedere.
Problema este că poliţa de frontieră din Doubs (estul ţării) a ascultat prea zelos de ordinele lui Valls şi a arestat-o pe Leonarda în timpul unei excursii şcolare. Profesorii săi au denunţat cazul pe blogul Reţelei Educaţie fără Frontiere (RESF), iar după câteva zile scandalul a izbucnit în mass-media. Scena pe care unii socialişti au comparat-o cu raziile şi deportările regimului de la Vichy fracturează guvernul şi partidul. Distinşi membri ai PS, precum primul secretar Harlem Désir sau candidata la primăria Parisului, Anne Hidalgo, cer reîntoarcerea imediată a familiei Dibrani, iar preşedintele Adunării Naţionale, Claude Bartolone, îl acuză pe Valls de 'trădarea valorilor stângii'.
Prim-ministrul convine cu Hollande o reacţie care să calmeze nervii partidului lansând o anchetă şi asigurând că nu s-a încălcat nicio lege prin expulzarea familiei Dibrani. Apoi pleacă în vizită în Antile, dar puternicul şi tentacularul său birou de presă lucrează cu febrilitate. Presa apropiată îl defăimează pe tatăl Leonardei arătând ca a minţit autorităţile şi îl descriu ca pe un om violent care îşi bate copiii în timp ce le încasează alocaţiile sociale. Rezultatul investigaţiei prezentat sâmbătă arată că expulzarea Leonardei a fost 'conformă regulamentului' şi nu a fost încălcată nicio lege.
Cu un singur detaliu: poliţia s-a făcut vinovată de 'lipsă de discernământ' prin faptul că a reţinut fata în timpul unei activităţi şcolare. S-au dat asigurări prin urmare că acest lucru nu se va mai întâmpla. După o reuniune la Palatul Elysee, Hollande comunică decizia reîntoarcerii Leonardei - la cerere şi fără familie - lucru pe care Leonarda Dibrani, cum era de aşteptat, îl respinge.
Între timp, Valls pregăteşte lovitura de graţie. Salută 'generozitatea preşedintelui' şi cere mass-mediei să înceteze să se mai 'folosească' de Leonarda. Iar sondajele de opinie îl declară învingător detaşat. Puţin contează că la Paris o mână de studenţi îi asociază numele cu cel al Franco sau că sloganul Republicii şi-a pierdut mai multe cuvinte pe drum. Manuel Valls a fost atacat cu afirmaţii indecente, spune presa apropiată, dar a câştigat. 'Nu trebuie să ne lăsăm cuprinşi de emoţie. Imigraţia trebuie controlată. Nimic nu mă va abate de la obiectivul meu', a avertizat el.
