Sibiul, loc de pelerinaj pentru calfele călătoare

Sibiul a redevenit loc de pelerinaj pentru calfele călătoare, astfel că până la finalul lunii august, strada Cetăţii, între turnurile Olarilor şi Dulgherilor, este locul de prezentare a numeroase tehnici meşteşugăreşti tradiţionale şi a unui schimb de experienţă între calfele călătoare venite din Germania, Elveţia şi Franţa şi meseriaşii români. În cadrul atelierelor de lucru vor fi prezente calfe de diferite meserii precum pietrari, dulgheri, tâmplari, fierari şi multe altele, care vor putea fi urmăriţi direct la lucru.

Călători prin lume, care practică meserii tradiţionale pentru a-şi câştiga pâinea şi adăpostul, calfele călătoare reprezintă, pe timpul verii, una dintre atracţiile turistice ale oraşului, iar publicaţia locală “Mesagerul de Sibiu” a prezentat un interesant reportaj despre ei.Uşor de recunoscut datorită ţinutelor insolite, reprezentate de pantalonii trapez, cămaşa albă cu veston şi pălăria înaltă, calfele călătoare dau culoare şi o notă de pitoresc oraşului.

După foarte multă vreme, calfele călătoare au revenit la Sibiu în anul 2002. În căutarea unui loc în care să îşi poată petrece noaptea, l-au întâlnit pe prim-preotul Bisericii Evanghelice din oraş. În scurt timp, casa care se află în Piaţa Huet a redevenit căminul calfelor călătoare, exact ca în secolele trecute. Această locuinţă, aflată în turnul scărilor care leagă oraşul de jos cu cel de sus, le-a servit drept adăpost şi în Evul Mediu. De altfel, în Sibiu au fost găsite dovezi care atestă faptul că, cu secole în urmă, aici existau 30 de bresle reprezentând diferite meşteşuguri. Şi astfel, începând cu anul 2002, în oraşul de pe malurile Cibinului au început să vină calfele călătoare. Pentru a-şi câştiga traiul, acestea executau diferite lucrări atât pentru localnici, cât şi pentru casa calfelor sau se implicau în alte proiecte.

Ideea înfiinţării unei asociaţii s-a născut în primăvara anului 2007, când câteva calfe au realizat faptul că trebuie să lucreze pe viitor la renovarea “Casei Calfelor“ şi să clarifice situaţia acesteia împreună cu Biserica Evanghelică. Pentru ca această casă să poată fi folosită şi de generaţiile viitoare, a fost înfiinţată în data de 29 iunie 2007, Asociaţia pentru întreţinerea Casei Calfelor Sibiu - Gesellenherberge Hermannstadt - Maison des Compagnons Sibiu“. Asociaţia se ocupă de restaurarea şi întreţinerea „Casei Calfelor“, dar crează şi o legătură între calfele călătoare şi meşteşugarii români, oferind astfel diverse posibilităţi de colaborare. Astfel, în vara lui 2007 au putut fi organizate ateliere de lucru ale calfelor şi un şantier pentru renovarea „Casei calfelor“ la care au participat aproximativ 60 de calfe de 14 meserii pe o perioadă de o lună.

Sute de tineri pregătiţi în meseriile de dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori sau fierari aleg să pornească la drum timp de trei ani şi o zi, purtând uniforma şi pălăria calfelor, respectând normele impuse de frăţia lor.

Tradiţia calfelor călătoare s-a păstrat în ţări ca Germania, Austria, Elveţia, Franţa, Norvegia sau Suedia. Sute de tineri pregătiţi în meseriile de dulgheri, tâmplari, zidari, pietrari, sculptori sau fierari aleg să pornească la drum timp de trei ani şi o zi, purtând uniforma şi pălăria calfelor, respectând normele impuse de frăţia lor. Pentru a avea voie să poarte uniforma de calfă, tânărul nu are voie să fie căsătorit, să aibă copii, alte obligaţii sau datorii, trebuie să facă faţă cu cinste şi onoare angajamentelor pe care şi le asumă şi trebuie să respecte regulile şi tradiţiile frăţiei din care face parte. Atât prezenţa lor în Sibiu, încă din Evul Mediu, cât şi călătoriile calfelor sibiene au contribuit de-a lungul timpului la întărirea legăturilor cu centrele meşteşugăreşti europene. Din toate punctele de vedere, calfele sunt o punte neconvenţională, dar cu atât mai vie între Sibiu şi Europa.

Prima atestare documentară a breslelor sibiene datează din anul 1367 şi se referă la breasla tăbăcarilor, iar în 9 noiembrie 1376 reprezentanţii celor Şapte Scaune şi ai meşteşugarilor au aprobat primul statut pentru breslele din Sibiu, Sebeş, Sighişoara şi Orăştie. Breslele au dispărut prin decretul din 1872, când ele au fost transformate în cooperative meşteşugăreşti.