'Luna de miere' politică a lui Mario Monti s-a încheiat

Chiar dacă premierul italian Mario Monti a revenit dintr-o vizită încurajatoare de refacere a credibilităţii Italiei, în Asia, guvernul său tehnocrat recunoaşte că ''luna de miere'' s-a încheiat acasă iar cea mai dură provocare politică a sa este pe cale sa înceapă, notează Financial Times (FT) în ediţia de marţi.

Proiectul controversat al lui Monti de reformă a muncii, căruia i se opun sindicatele de stânga şi Partidul Democrat (PD) de centru-stânga, este de aşteptat să fie finalizat miercuri, pentru prezentarea în Parlament, unde supravieţuirea guvernului său neales depinde de sprijinul mai multor partide.

'Am avut 100 de zile incredibile de lună de miere', a declarat un oficial de rang înalt, care a solicitat anonimatul. 'Oamenii au fost atât de bucuroşi să scape de Silvio Berlusconi şi să vadă refăcută încrederea în Italia. Dar această etapă s-a încheiat'', a subliniat el.

Efectul deplin al pachetului de austeritate de 30 de miliarde de euro al lui Monti, adoptat în decembrie, începe să fie resimţit în contextul creşterii impozitelor, fiind exacerbat şi de creşterea preţurilor la petrol şi creşteri bruşte ale facturilor la energie ale familiilor. Ratingurile guvernului în sondajele de opinie au scăzut. Previziunile executivului privind o scădere de numai 0,4% a PIB-ului în acest an par nerealist de optimiste, potrivit FT.

La fel de îngrijorător pentru Monti, spun oficiali şi analişti de credit, este că investitorii străini nu revin pentru a cumpăra obligaţiuni de stat italiene. Scăderea bruscă a producţiei în acest an, spun ei, se datorează achiziţiilor de către bănci italiene, care folosesc împrumuturi ieftine de la Banca Centrală Europeană (BCE). Acest efect este de natură să se dovedească tranzitoriu, în timp ce Roma se află la doar aproximativ un sfert din drumul privind nevoile de finanţare din acest an, de aproximativ 450 miliarde de euro.

Aşa cum a avertizat Monti luna trecută, se menţine pericolul 'contaminării' din Spania, unde guvernul lui Mariano Rajoy nu a reuşit să răspundă aşteptărilor investitorilor , chiar dacă Italia i-a depăşit.

Confindustria, principalul lobby al angajatorilor, şi susţinătorii săi pro-piaţă i-au cerut lui Monti, marţi, ''să-şi arate fermitatea' şi să nu se plece în faţa presiunii stângii pentru a dilua modificările propuse la articolul 18 din Statutul lucrătorilor - schimbări care vor face mai uşor pentru companii să-i concedieze pe angajaţi.

Aşa cum au dovedit discuţiile lui Monti cu oficiali din Asia, cea mai mare îngrijorare în rândul investitorilor care evaluează criza datoriilor din zona euro este focalizată mai mult asupra pericolului instabilităţii politice pe termen scurt din Italia, mai degrabă decât pe faptul dacă premierul va impune reforme decisive pentru piaţa fortei de muncă cu o influenţă pe termen mai lung. Acest lucru i-ar putea oferi lui Monti o marjă de manevră pentru a ajunge la un compromis privind articolul 18, mai degraba decât să rişte o ruptură cu PD, al doilea partid ca mărime, fapt ce ar distruge sprijinul larg în Parlament.

Pier Luigi Bersani, liderul PD, şi-a alternat poziţia privind această problemă, exprimându-şi opoziţia faţă de propuneri, dar insistând şi că PD nu va fi ostaticul CGIL, cea mai mare şi mai de stânga federaţie sindicală, care ameninţă cu o grevă naţională legată de articolul 18.

Unele persoane din interiorul guvernului spun că focalizarea lui Monti pe reforma pieţei muncii s-ar putea dovedi o eroare strategică, având în vedere că problema devine mai mult un câmp de luptă politică decât o dezbatere reală asupra valorii sale economice. Partidul Poporul Libertăţii (PdL) al lui Silvio Berlusconi, cea mai mare forţă în Parlament, dar stagnând în sondajele de opinie înainte de alegerile locale de luna viitoare, vrea ca Monti să rămână ferm pe poziţii - şi să-i divizeze pe democraţi în acest proces.

Dacă se va întâmpla acest lucru, scenariul de vis al investitorilor străini şi al unui număr tot mai mare de politicieni italieni, că Monti va rămâne cumva şeful unei ample coaliţii după alegerile programate în termen de un an, va fi compromis.

'Cel mai bun lucru pe care Italia l-ar putea face este să-l menţină pe Monti şi guvernul său', spune economistul american Nouriel Roubini, care a petrecut o mare parte din copilăria sa în Italia. La forumul financiar Ambrosetti de la Cernobbio, din weekend-ul trecut, a declarat pentru Financial Times: 'Realitatea este ca niciun investitor nu vrea ca el să plece acum sau chiar şi după următoarele alegeri'.