Şomajul este o problemă pe care orice piaţă liberă o poate soluţiona

Şomajul este o problemă pe care orice piaţă liberă o poate rezolva, cu condiţia ca statul să nu stea în spinarea creatorilor de locuri de muncă, se arată într-o analiză de marţi publicată de Wall Street Journal (WSJ).

Cu puţin timp înainte de publicarea, luni, a cifrelor privind şomajul în Europa, Comisia Europeană a emis raportul său trimestrial 'Ocuparea forţei de muncă şi situaţia socială', care speculează că ''tranziţia spre o economie mai verde este de aşteptat să aibă un impact semnificativ asupra locurilor de muncă''. Faptul că săptămâna aceasta fabricantul german de panouri solare Q-Cells, cu cei 2.000 de angajaţi ai săi, a intrat in faliment, contrazice afirmaţia.

Cu soluţii precum aceasta, nu este de mirare că rata şomajului în UE este de aşteptat să crească la 11% până la sfârşitul acestui an, de la deja un sumbru 10,2%, care a crescut de la 9,5% cu un an în urmă. Cele mai recente statistici indică o stagnare economică, pe care numai Bruxellesul şi-o putea imagina posibilă de ameliorat cu mori de vânt, panouri solare şi taxa pe dioxidul de carbon, subliniază WSJ.

Diagnosticul instantaneu pus de ''prietenii noştri keynesieni'', notează WSJ, este că nu e nimic în neregulă cu problema şomajului din Europa pe care mai multe cheltuieli guvernamentale nu îl pot remedia. Dar aici este un puzzle, potrivit cotidianului: ţările din UE cu cea mai mică rată a şomajului, Austria (4,2%) şi Olanda (4,9%), s-au remarcat ambele, din 2008, prin împrumuturi şi restricţionarea cheltuielilor.

Ţările care au văzut cele mai rapide reduceri ale şomajului sunt trioul baltic Estonia, Letonia şi Lituania. Toate au fost lovite dur de criza financiară. Dar au redus cheltuielile, au menţinut valoarea monedelor lor, au făcut mai uşor şi mai ieftin pentru companii să angajeze lucrători, au relaxat restricţiile privind orele suplimentare şi au redus şi alte măsuri în mod ''pervers'' catalogate ca fiind 'de protecţie a locurilor de muncă'. Toate trei sunt pe făgaşul redresării.

Prin contrast, cele mai grave cifrele ale şomajului vin din Grecia (21%) şi Spania (23,6%), cu şomajul în rândul tinerilor la un apogeu de 50%. Ambele ţări au văzut, de asemenea, cum pieţele muncii lor se deteriorează cel mai repede. Şomajul din Grecia a fost relativ modest prin comparaţie, anul trecut, de 14,3%. Până foarte recent, ambele au avut unele dintre cele mai favorizate pieţe ale muncii din lume, cu aproape imposibilitatea de a concedia un lucrător pe motivul aproape al imposibilităţii de a găsi un loc de muncă.

Vestea buna este că Madridul, şi într-o măsură mai mică Atena, încearcă în prezent să adopte o abordare ''mai germană'' a bugetele lor şi o abordare ''mai baltică'' a pieţelor forţei de muncă ale lor, deşi confruntate cu proteste, greve şi revolte. Ultima rundă de reduceri de cheltuieli a Greciei include bugetele mai sărace ale sănătăţii şi investiţiilor publice, în timp ce reformele forţei de muncă din Spania vor face mai ieftin şi mai uşor pentru companii să concedieze lucrători şi să reducă salariile lor.

Ambele guverne ar face bine, de asemenea, să ofere reduceri fiscale ample, care să încurajeze spiritul antreprenorial, mic şi mare, indiferent sub ce formă ar veni. Şomajul este o problemă pe care orice piaţă liberă o poate rezolva, cu condiţia ca statul să nu sufoce creatorii de locuri de muncă.

Desigur, există întotdeauna alternativa continuării subvenţiilor guvernamentale şi autorizării de instalaţii eoliene, solare şi de altă natură, odată cunoscute drept 'tehnologiile viitorului'. Potrivit WSJ, zilele acestea auzim lucruri mari despre alge.