Ludwig van Beethoven - Geniul care a creat o nouă eră în muzică

Compozitor german de tranziţie între perioadele clasică - cea a lui Mozart şi Haydn - şi romantică, al cărui părinte este uneori considerat, a lăsat posterităţii opere nemuritoare. În 45 de ani de creaţie, Beethoven a compus: 9 simfonii, 5 concerte pentru pian şi orchestră, 1 concert pentru vioară şi orchestră, 32 sonate de pian, sonate pentru vioară şi pian, 16 cvartete pentru coarde şi Opera Fidello (10 ani a durat această lucrare).

”Muzica este o revelaţie mai înaltă decât orice înţelepciune sau filozofie. Muzica este tărâmul în care spiritul trăieşte, gândeşte şi creează”, afirma Beethoven despre această artă, căreia şi-a dedicat întreaga viaţă.

Prin creaţia sa, a schimbat rolul compozitorului în societate. Anterior, compozitorul era umil şi întreţinut de aristocraţie sau biserică, compunând la comandă, dar noul tip de compozitor, prin prezenţa lui Beethoven, este un artist care compune din dorinţă şi necesitate interioară. Acest lucru a influenţat compozitorii din perioada următoare, care îl recunosc ca fondator al unei noi ere în muzică.

S-a născut la Bonn (16.XII.1770 ), într-o familie în care tatăl era muzician şi, de la o vârstă fragedă a învăţat să cânte la pian şi vioară. În 1779 a intrat în contact cu organistul Christian Gottlob Neefe, care i-a devenit profesor (l-a învăţat şi filozofia), acesta introducându-l mai târziu în atelierul lui Johan Sebastian Bach, muzician căruia Beethoven i-a purtat un devotament profund.

În 1783, la numai 13 ani, Beethoven a lansat prima sa compoziţie, fiind deja privit ca următorul Mozart. Datorită profesorului său Neefe, este angajat ca organist la curtea prinţului de Koln, timp în care învaţă de la cei mai buni muzicieni; descoperă operele lui Mozart, Bach, şi Haydn.

Pleacă pentru a doua oară la Viena în 1792, unde devine elevul lui Joseph Haydn, iar mai târziu şi al lui Antonio Salieri. Aici reuşeşte să câştige favorurile aristocraţiei vieneze prin concerte private, cu această ocazie căpătând faima de virtuos pianist şi de compozitor. Începe să lucreze în particular, compunând piese pe cont propriu pentru diverse persoane, care doreau să-i cumpere opera.

Primele lucrări publicate apar în 1795, când cariera sa a fost lansată oficial. Astfel, în scurt timp a devenit celebru în tot oraşul, fiind căutat pentru talentul său.

În 1800, succesul muzical ia amploare, prezentându-şi prima simfonie la un recital din Viena, câştigând astfel admiraţia societăţii. Dar surditatea ce devenea tot mai pregnantă îl chinuia.

Într-o scrisoare adresată fraţilor săi Carl şi Johann, numită ”Testamentul de la Heiligenstadt” (o zonă din Viena de astăzi), pe 6 octombrie 1802, Beethoven scria:

„O, voi, oameni care mă socotiţi, sau mă faceţi să trec drept un ins închis, nebun sau mizantrop, cât de nedrepţi sunteţi cu mine...Voi nu cunoaşteţi pricina tăinuită a ceea ce vouă vi se pare a fi aşa… De tânăr m-am văzut constrâns să mă despart de semenii mei şi să trăiesc singur... Nu puteam să le spun oamenilor: vorbiţi mai tare fiindcă sunt surd!”

Totuşi, în aceşti ani Beethoven a compus o serie de opere desăvârşite, cum sunt cele trei sonate pentru pian op.31, simfonia III-a „Eroica”, apoi sonata pentru pian op.57 „Appassionata”, concertul pentru vioară şi orchestră, simfoniile a V-a (a „Destinului”) şi a VI-a („Pastorala”). În aceste compoziţii, care diferă de operele compuse în primii ani în Viena, orchestra devine principalul „instrument” al lui Beethoven, chiar şi celelalte opere compuse pentru instrumente soliste au un caracter orchestral.

Viaţa i-a oferit noroc ca muzician, dar a fost nefericit în dragoste şi nu s-a căsătorit. Compoziţiile din ultima perioadă de creaţie devin imnuri (”perioada târzie”), caracterizate prin opere inovatoare şi intense. Spre exemplu, Simfonia a Noua a fost declarată Patrimoniu Mondial de către UNESCO. ”Oda Bucuriei” (1827), o simfonie renumită şi pentru grandiosul final coral pe versurile poetului Friedrich Schiller, a devenit actualul imn oficial al Uniunii Europene. Sergiu Celibidache spunea despre Beethoven, care era surd când a scris simfonia: ”A avut nevoie de o putere mare de spiritualizare pentru a fi sigur de frumuseţea simfoniei lui”.

Boala, suferinţa şi singurătatea l-au marcat, dar a afirmat că ”Muzica este singura alinare care m-a ţinut în viaţă în tot acest timp”.

Deşi acumulase o mare avere, ultimii ani au fost marcaţi de o severă criză economică, ce l-a determinat să-şi petreacă ultimul an cu unul din fraţii săi şi să ceară bani prietenilor. A murit la Viena pe 26 martie 1827. După diverse speculaţii, un studiu recent a descoperit date (după şuviţe de păr) ce au concluzionat că ar fi suferit de otrăvire cu plumb.

Abilităţile pe care le dobândise în compoziţia muzicală ne determină să afirmăm că este un geniu ce a putut invinge această cruntă infirmitate pe care o poate avea un muzician. Boala s-a manifestat după 30 de ani, iar surditatea a aparut la 49 de ani. Capacitatea de a ”auzi” cu ajutorul imaginaţiei sonorităţile dorite devine o calitate excepţională doar la cei geniali. Cea mai prolifică perioadă de creaţie a luat naştere după instalarea bolii, totul fiind posibil deoarece personalitatea compozitorului era deja conturată. O ciroză a ficatului l-a făcut să părăsească lumea pământeană la numai 56 de ani, la 26.03.1827.

La slujbele funerare de la Biserica Sfinta Treime, nu departe de casa sa, au participat între 10.000 şi 30.000 de persoane din toată Viena, printre care şi Franz Schubert, care era foarte timid şi mare admirator al compozitorului. Acesta a murit anul următor, cerând să fie înmormântat lângă Beethoven.

A fost admirat de Franz Schubert, Robert Schumann, Richard Wagner, Felix Mendelssohn Bartholdy şi alţii, care i-au recunoscut aportul în evoluţia muzicii, prin limbajul şi tehnicile abordate, ajutând la apariţia unei noi generaţii de muzicieni şi a unei alte atitudini faţă de creaţiile compozitorilor.

În noiembrie 2019, pianistul britanic Paul Barton, a interpretat simfonia a 6-a, pe care Beethoven a dedicat-o naturii. Concertul a făcut parte din ”Proiectul Pastoral Beethoven”, care este folosit de Secretariatul Mondial al Climei al ONU şi alţi parteneri pentru a promova acţiuni de protecţie a climei.

Beethoven spunea despre sine: "Sunt ca Bachus, care stoarce din struguri minunata licoare hărăzită omenirii. Eu sunt cel care le-a dat oamenilor putinţa să cunoască divina frenezie a spiritului”.