Lucruri uimitoare pe care copiii le-au spus despre vieţile lor anterioare

Mulţi copii par mult mai înţelepţi decât ne-am aştepta să fie la vârsta lor, uneori par nişte “suflete bătrâne”, dar unii dintre ei au spus lucruri care par într-adevăr aduse din vieţile lor anterioare.

Părinţii lor au istorisit poveştile acestora prin intermediul reţelelor de socializare. Mulţi afirmă că odraslele lor au vorbit despre morţi tragice urmate de vieţi mai fericite de această dată.

1. Când fiul meu era în vârstă de 3 ani, îmi spunea că îi place cu adevărat de acest nou tătic al lui, că este cu adevărat foarte drăguţ. Dar soţul meu este unicul lui tătic. Atunci l-am întrebat pe fiul meu: “Cum aşa?”

El mi-a răspuns: “Vechiul meu tată era cu adevărat rău. M-a înjunghiat în spate, iar eu am murit. Dar îmi place cu adevărat noul meu tată, el nu mi-ar face niciodată una ca asta”.

2. Scoţând-o pe fiica mea în vârstă de 2 ani şi jumătate din baie într-o seară, eu şi soţia mea îi vorbeam despre importanţa igienei părţilor intime ale corpului. Ea ne-a răspuns: “Oh, nimeni nu mă atinge acolo. Au încercat într-o noapte. Au spart uşa, au intrat şi au încercat, dar eu m-am opus. Am murit şi acum sunt aici”. Ea ne povestea asta de ca şi cum nu ar fi însemnat nimic.

3. “Înainte să mă fi născut aici am avut o surioară, nu-i aşa? Ea şi mama mea sunt atât de bătrâne acum. Erau tefere atunci când maşina a luat foc, dar eu cu siguranţă nu.” Avea 5 sau 6 ani. Am rămas înmărmurită.

4. Când sora mea mai tânără era mică, obişnuia să meargă în jurul casei cu un tablou în mână, care îl înfăţişa pe bunicul meu. Ea plângea şi spunea: “Mi-e dor de tine Harvey”.

Harvey murise înainte ca eu să mă nasc. Mai mult decât atât, mama îmi povestea că sora mea spunea constant lucruri pe care bunica mea Lucy obişnuia să le spună.

5. Când sora mea mai mică a început să vorbească pentru prima dată, obişnuia să spună lucruri de-a dreptul şocante. Ne povestea cum vechea ei familie punea lucruri în corpul său şi o făcea să plângă, iar tatăl ei, în cele din urmă ar fi ars-o, astfel încât ea a reuşit să ne găsească pe noi, noua ei familie.

Istorisea astfel de lucruri de la 2 ani până în jurul vârstei de 4 ani. Era mult prea tânără să fi fost expusă la informaţii cu conţinut de acest fel, astfel că familia mea a considerat tot timpul că toate acele lucruri nu erau decât amintiri ale ei dintr-o viaţă anterioară.

6. Fiul meu, de la 2 ani până când avea 6 ani, îmi spunea aceeaşi poveste despre cum m-a ales să îi fiu mamă.

Îmi spunea ceva despre cum el era împreună cu un bărbat îmbrăcat în costum şi şi-a ales o mamă care să îl ajute să îşi îndeplinească misiunea de suflet… Noi nu am discutat vreodată despre spiritualitate…şi nici nu a fost crescut în vreun mediu religios.

Copilul descria acea scenă ca şi cum s-ar fi aflat într-un magazin la cumpărături, într-o cameră luminoasă cu oameni aliniaţi precum păpuşile pe raft, şi el m-a ales pe mine. Bărbatul în costum l-a întrebat dacă era sigur de alegerea sa. El a răspuns că este, şi atunci s-a născut.

Fiul meu de mic era fascinat de avioanele din timpul celui de-al doilea Război Mondial. Putea identifica nu doar modelul lor, ba chiar şi componentele acestora, în ce regiune au fost folosite, etc. Nici acum nu pricep de unde obţinuse toate acele informaţii. Eu sunt cercetător ştiinţific, iar tatăl său este matematician.

Îl chemam mereu “Bunicul”, pentru că avea mereu o atitudine paşnică şi prudentă. Copilul acesta cu adevărat are un suflet bătrân.

7. Nepotul meu când a început cu adevărat să vorbească în fraze, îi spunea surorii mele şi soţului ei că este fericit “că i-a ales”. Continua apoi să povestească cum se afla într-o cameră luminoasă unde a văzut o mulţime de oameni, iar el “a ales-o pe mama sa pentru că ea avea o faţă frumoasă”.

8. Sora mea mai mare s-a născut în anul în care bunica mea din partea tatălui murise. Potrivit spuselor tatălui meu, imediat ce sora mea era suficient de mare să poată rosti cuvinte, ea i-a spus “Eu sunt mama ta”.

9. După spusele mamei mele, când eram foarte mic, îi povesteam cum murisem într-un incendiu cu mult timp în urmă. Personal nu îmi amintesc asta, dar una dintre cele mai mari spaime ale mele este că îmi ia foc casa. Suficient să mă aflu în apropierea unui foc deschis, căci asta mă sperie.