Liiceanu: Mi-am pus întrebarea dacă eu sunt "omul lui Nicuşor Dan", aducându-mi aminte de eticheta "omul lui Băsescu"

Filozoful Gabriel Liiceanu a opinat, la emisiunea „În faţa ta” de la Digi24, că alegerea lui Nicuşor Dan în funcţia de preşedinte ridică întrebarea fundamentală despre relaţia dintre cetăţeni şi liderii aleşi. Reflectând asupra etichetei de „om al preşedintelui” care i-a fost atribuită pe vremea lui Traian Băsescu, Liiceanu subliniază că într-o democraţie autentică, preşedintele ar trebui să fie „omul cetăţenilor”, nu invers.

Jurnalist: S-au terminat alegerile, domnule Liiceanu. Primele zile ale mandatului preşedintelui Nicuşor Dan cum vi se pare că arată?

Gabriel Liiceanu: Vreţi să vă spun ce gând am avut, a doua zi, după aflarea rezultatului? Mi-am zis aşa, acum că avem un nou preşedinte, trebuie să-mi pun întrebarea, pentru că l-am ales pe Nicuşor Dan, dacă eu sunt omul lui Nicuşor Dan, aducându-mi aminte de eticheta care mi-a fost pusă timp de 10 ani, cred, „omul lui Băsescu” şi „intelectualii lui Băsescu”.

Şi să lămurim un lucru. Există intelectuali sau cetăţeni care sunt oamenii unui preşedinte sau ai altuia, sau, mai degrabă, lucrurile se petrec invers? Şi am răspuns de la început că, dacă trebuie să lămurim povestea cu suntem sau nu oamenii unui preşedinte, am să vă spun că Băsescu a fost omul meu. Şi că, în mod normal, orice preşedinte nou ales trebuie să fie omul fiecărui cetăţean care a mers la alegeri sau nu a mers la alegeri, care face parte din poporul român, cum se spune când includem toată suflarea în alegerea noastră. Acum, după ce criteriu alege un preşedinte şi ce i-a făcut pe oameni să spună omul cutare?

Eu cred că e vorba de a te uita la agenda preşedintelui şi la agenda ta. Agenda lui Traian Băsescu avea trei puncte: axa Londra-Washington; condamnarea comunismului şi, trei, deconspirarea Arhivelor Securităţii. Exact asta era şi agenda mea. Asta aşteptam de la un preşedinte al unei democraţii tinere care nu reuşise să regleze aceste trei puncte cardinale începând cu anul 1990. În clipa în care agenda aceasta a fost prezentată de Traian Băsescu ca programul lui prezidenţial, mi-am spus, iată, acesta este omul meu. Băsescu a fost omul meu aşa cum a fost omul tuturor celor din România. El şi-a făcut mandatul slujindu-ne pe noi cu aceste trei puncte, nu noi pe el.

Niciun cetăţean într-o democraţie nu slujeşte un preşedinte. E exact pe dos. Preşedintele îi slujeşte pe ei, nu noi îl iubim, ci ei trebuie să ne iubească. Opusul a fost Iohannis, opusul absolut. El n-a iubit pe nimeni. El n-a slujit pe nimeni decât pe oamenii din coaliţie. Era stupid să spui „eu sunt omul lui Iohannis”. N-am avut cu el nimic comun, totul împotrivă. A distrus reforma fundamentală a României, anunţând-o cu surle şi trâmbiţe, România Educată. În schimb a slujit coaliţia. A fost omul coaliţiei.

Aşa încât e bine să ştim cum ne situăm faţă de preşedintele nou ales, cel puţin din punctul meu de vedere, şi să credem că Nicuşor Dan va lucra din iubire pentru noi, pentru interesele noastre, şi nu pentru ale lui şi ale coaliţiei. Şi din acest punct de vedere îi dau credit. Dar nu înseamnă că devin omul lui. Omul unui preşedinte sunt numai cei din jurul lui, stafful, consilierii, echipa, ăia sunt oamenii lui, dar nu populaţia unei ţări. Şi atunci, aşa sunt lucrurile şi am terminat.

Mi se pare un act elementar de înfăptuire a dreptăţii. Dreptatea este revenirea la o ordine pierdută, ca mârşăvia, pe care a făcut-o Parlamentul atunci, care a fost de fapt un gest de răzbunare al sistemului la adresa unui preşedinte care nu i-a slujit. I-au retras baza la care are dreptul un preşedinte când primeşte mandatul, lucru extrem de grav, pentru că îl expune urilor postume mandatului. I-au retras locuinţa de serviciu, i-au retras, nu ştiu, pensia. Toate astea s-au petrecut printr-o lege dată cu dedicaţie.

Jurnalist: Ceea ce nu s-a întâmplat cu ceilalţi.

Gabriel Liiceanu: Exact. Şi atunci, dacă aş îndrăzni să-i sugerez lui Nicuşor Dan, în măsura în care vrea să fie şi omul meu, să înceapă cu un act de mare frumuseţe: să repare această porcărie.