"Sunt bolnav sau sunt infractor?" - Andrei Şoşa, patronul clubului "Expirat", explică de ce avea atâtea somnifere în casă

Andrei Şoşa, patronul cunoscutului club „Expirat” din Bucureşti, aflat în arest preventiv după ce a fost reţinut marţi, 17 iunie 2025, de DIICOT pentru „trafic intern şi internaţional de droguri de risc”, a publicat marţi pe Facebook varianta sa privind situaţia în care se află.

Potrivit anchetatorilor, au fost descoperit aproximativ 300 de comprimate ce conţin substanţa activă Zolpidem, atât în locuinţa, cât şi în autoturismul omului de afaceri.

Într-un mesaj transmis prin intermediul avocatului său şi publicat de soţie, Şoşa afirmă că suferă de insomnie şi că pentru a se putea odihni are nevoie de respectivul somnifer, de care a devenit dependent în ultimii 5 ani.

El explică faptul că Zolpidem nu are efecte halucinogene şi nici vreo stare aparte, ci doar induce starea de somn.

„Am devenit foarte uşor dependent de Zolpidem pentru ca acesta este motivul principal pentru care am aflat că e pe lista specială: dă dependenţă repede şi creşte toleranţa. Nu are efecte halucinogene, nu te face să te simţi mai bine sau mai rău, doar te trimite la somn. Eu ajunsesem să iau până la 5 pastile când, după o zi stresantă, nu-mi doream altceva decât să pot să dorm. Astfel am ajuns să consum lejer 100 de pastile pe lună, dacă eraţi curioşi ce făceam cu sutele de pastile găsite de poliţişti”, afirmă el în postare.

În plus, patronul clubului „Expirat” explică de ce avea o cantitate mare de pastile din respectivul medicament.

„[...] Panica cea mai mare a unui dependent este să nu rămână fără, am comandat recent un necesar pentru toată vara ce avea să înceapă, asta pentru că vara, ştiţi cu toţii că mă mutam la mare. […] Am comandat fără să mă gândesc vreo clipă că făceam ceva ilegal. E prima dată în viaţă când am de-a face cu codul penal. De fapt, avocatul îmi spune că nu e din codul penal, ci din lege specială. Nu fac vreo diferenţă, aşa cum nu ştiam că somniferele pe care le luam sunt considerate a fi în aceeaşi categorie cu drogurile”, mai declară Andrei Şoşa.

Iată mesajul său de pe platforma de socializare:

„Sunt bolnav sau sunt infractor?

După cum cunoaşteţi, eu sunt la puşcărie. De fapt, se cheamă centru de reţinere şi arestare preventivă, dar e tot puşcărie.

Sunt deja în a opta zi. Sunt arestat preventiv pentru că mi-am cumpărat somnifere de pe un site din Anglia. De aproximativ 5 ani sunt dependent de aceste somnifere. Sunt bolnav. Acuzaţiile le cunoaşteţi. Povestea mea nu.

Aşa că, asta este povestea mea: stilul de viaţă al unui cârciumar este dificil. Foarte mult stres, muncă de noapte, practic eşti pe alt fus orar decât lumea normală. Din astfel de sol fertil, era imposibil să nu răsară insomnia. E o boală. În perioada pandemiei, am cerut sprijin medical şi astfel am descoperit Zolpidem, medicamentul care mi-a fost prescris în mod legal de către un medic. Miraculos, pentru prima dată după mult timp, puteam să dorm.

După ce am terminat tratamentul prescris, am revenit la insomnii, dar nu m-am mai dus la medic. O greşeală care mă costă. Timpul a trecut şi am căutat soluţii alternative, astfel am găsit un site din Anglia, care vindea Zolpidem la liber. Am comandat fără să mă gândesc vreo clipă că făceam ceva ilegal. E prima dată în viaţă când am de-a face cu codul penal. De fapt, avocatul îmi spune că nu e din codul penal, ci din lege specială. Nu fac vreo diferenţă, aşa cum nu ştiam că somniferele pe care le luam sunt considerate a fi în aceeaşi categorie cu drogurile.

Am devenit foarte uşor dependent de Zolpidem pentru ca acesta este motivul principal pentru care am aflat că e pe lista specială: dă dependenţă repede şi creşte toleranţa. Nu are efecte halucinogene, nu te face să te simţi mai bine sau mai rău, doar te trimite la somn. Eu ajunsesem să iau până la 5 pastile când, după o zi stresantă, nu-mi doream altceva decât să pot să dorm. Astfel am ajuns să consum lejer 100 de pastile pe lună, dacă eraţi curioşi ce făceam cu sutele de pastile găsite de poliţişti.

Şi cum panica cea mai mare a unui dependent este să nu rămână fără, am comandat recent un necesar pentru toată vara ce avea să înceapă, asta pentru că vara, ştiţi cu toţii că mă mutam la mare.

Nu am făcut rău nimănui şi, în prostia mea, nici nu ştiam că fac ceva ilegal, deşi eram convins că, pe termen lung, ce bag în mine, îmi poate afecta creierul.

Sunt acuzat că aş fi făcut trafic cu Zolpidem şi că aş fi deţinut pastilele în vederea vânzării. Care ar fi logica? Veniturile mele, toate absolut legale, sunt mai mult decât suficiente pentru nevoile mele.

Cum aş fi putut să cumpăr din Anglia la un preţ de 100 de ori mai mare decât cel pe care îl plătisem la o farmacie în România şi să le deţin în vederea vânzării? Undeva e o fractură logică în acuzaţie.

Sunt bolnav, nu infractor. Nu daţi cu piatra, toţi suntem dependenţi de tot felul de chestii, cel mai banal fiind telefonul. Apropo, după 8 zile de când mi-a fost luat, încă îl mai caut instinctiv prin buzunare.

După ce voi putea, îmi doresc să mă implic activ, prin toate mijloacele, inclusiv prin donaţii, în această problemă a dependenţelor. Vrând-nevrând, am ajuns expert. Cele 8 zile petrecute aici sunt ca o terapie şoc. Am decis să nu iau niciun fel de tratament, ceea ce eu sper că mă va ajuta, pe termen lung, să scap de ele.

La început a fost cumplit. În primele 48 de ore, nu am dormit deloc, dar m-am aşezat cât de cât. Mâncare corectă, sport cât mai mult şi lipsa stimulilor (pentru că tot de aia mă caut prin buzunare) m-au ajutat să fiu funcţional. A, şi cărţile, am citit zilele astea cât n-am citit în ultimul an.

Mâine la 9:00 am proces, de la care sper că voi obţine eliberarea din arest preventiv şi plasarea în arest la domiciliu. Ar fi ideal pentru a urma un tratament corect.

Sunt convins că voi avea nevoie de întâlniri dese cu un psiholog. Şi îmi promit mie că nu voi renunţa la sport şi citit. Ştiu ce am de făcut.

Nu mă plâng de condiţiile din arest, doar de vecinii mei de pat, celebrele ploşniţe cu care sunt infestate toate puşcăriile. Credeam că sunt poveşti din cărţi şi filme. Nu sunt.

Am fost sincer cu anchetatorii încă de la început. Nu am ascuns şi nu voi ascunde nimic, nici nu am ce. Voi merge pe calea recunoaşterii vinovăţiei.

Eu sunt optimist. Îmi doresc ca, cât mai curând, să-mi strâng soţia şi copilul în braţe.

Sunt bolnav. Nu sunt infractor. Sunt tot eu, aşa cum mă ştiţi. O să fie bine!

PS: Acest text i l-am dictat avocatului meu şi a fost publicat de către soţia mea, la solicitarea mea. Pentru că eu, bineînţeles, nu am acces la Facebook. Din păcate, sau din fericire”.