Letonia şi cei 300.000 de minoritari ruşi fără drept de vot (presă)

Aproximativ 13% din locuitorii Letoniei, (282.876 din cei 2 milioane), sunt europeni cu un paşaport special pentru străini, eliberat de Riga, şi sunt lipsiţi de drepturi politice (nu pot vota la alegerile generale sau locale din această ţară sau să fie aleşi). Oficial sunt numiţi non-cetăţeni şi nu pot deveni judecători, poliţişti, diplomaţi, pompieri sau episcopi, printre alte profesii. Majoritatea sunt de origine rusă, dar mulţi dintre ei au părinţi născuţi în Belarus, Ucraina, Lituania şi Polonia, sau sunt evrei, informează ziarul El Pais.

Ziarul spaniol publică reportaje din fiecare din cele 28 de state membre ale Uniunii Europene, cu o populaţie de 500 de milioane de cetăţeni, chemaţi să aleagă, între 22-25 mai, 751 de eurodeputaţi care vor face parte din Parlamentul European pentru următorii cinci ani.

Acest colectiv apatrid poate călători în zona Schengen cu un paşaport eliberat de Letonia pe coperta căruia scrie clar statutul proprietarului: 'Nepilsona Pase' (Paşaport pentru străini). Desfiinţarea URSS a zguduit brutal geopolitica mondială, cartografia şi vieţile a milioane de oameni. O mare parte dintre ei au rămas într-o situaţie incertă: după ce Letonia şi-a recuperat independenţa în 1990 i-a recunoscut drept cetăţeni doar pe cei care erau letoni în ziua când trupele sovietice au ocupat ţara - la 17 iunie 1940 - şi pe descendenţii lor.

Iuri Petropavlovki, în vârstă de 59 de ani, este un non-cetăţean. Paşaportul său cu care se poate deplasa în spaţiul Schengen arată clar acest lucru. Pe coperta albastră sub stema Latvijas Republika scrie 'Nepilsona Pase' (Paşaport pentru străini). ONU îi defineşte ca apatrizi. 'M-am născut însă aici, la Riga, şi toată viaţa mi-am petrecut-o alături de letonii care în 1990 au devenit cetăţeni letoni', spune el. Nu este cetăţean cu drepturi depline, pentru că părinţii lui s-au instalat aici când Letonia era sovietică, iar aici se fabrica o mare parte a maşinilor de spălat, a locomotivelor şi a telefoanelor pentru restul URSS.

Consiliul Europei a remarcat în ultimii ani o înăsprire a dezbaterii privind minorităţile. Sunt tot mai frecvente cazurile în care este pusă la îndoială loialitatea non-cetăţenilor din statul leton care sunt acuzaţi că nu vor să se integreze. Potrivit ministrului adjunct de externe leton, Andrejs Pildegovics, ei sunt 'de multe ori chiar mai privilegiaţi decât noi'. El susţine că mulţi dintre non-cetăţeni preferă să-şi menţină statutul, 'pentru că au paşapoarte şi ale altor ţări [dubla naţionalitate cu Rusia este interzisă] şi pot să zboare, de exemplu, de la Lisabona la Vladivostok fără viză [letonii au nevoie de viză pentru a intra în Rusia]'.

Conflictul din Ucraina a adâncit resentimentele care există în ambele comunităţi, dar până acum nu s-a ajuns la confruntări. Au existat totuşi proteste în faţa ambasadelor Rusiei şi Ucrainei, a confirmat Pildegovics. Diplomatul recunoaşte că ocuparea şi anexarea peninsulei Crimeea de către Rusia 'readuce în amintire regimurile totalitare din anii 30 şi 40'. Resentimentele sunt palpabile, iar rusofonii se simt percepuţi tot mai mult ca urmaşii celei de-a 5-a coloane.

Colectivul apatrid din Letonia - există unul similar în Estonia vecină, dar mai mic - s-a redus în ultimii ani graţie naturalizării a peste 100.000 de persoane printr-un examen de limbă, istorie şi Constituţie letonă, sau prin schimbări legislative. Petropavlovki, un activist veteran pentru drepturile non-cetăţenilor, a încheiat procesul de naturalizare acum câţiva ani, dar a fost respins în ultimul moment de autorităţi. Nu va mai încerca din nou, pentru că - spune el - a trece un astfel de examen este 'ca şi cum ai dovedi că eşti fiul mamei tale'. Ceea ce - în opinia lui - este inacceptabil.

Nils Ušakovs, în vârstă de 37 de ani, care a fost nevoit să-şi 'letonizeze' numele, adăugând un 's' la sfârşit', cum cere legea, este politicianul de origine rusă cel mai puternic din ţară. Acest rusofon a câştigat primăria capitalei Riga, în 2009, iar de cinci ani gestionează problemele cotidiane ale celor 700.000 de locuitori, care reprezintă o treime din letoni. Ušakovs (sau Uşakov) conduce partidul de stânga Centrul Concordiei (ceco), preferatul rusofonilor.

De când şi-a recăpătat independenţa, Letonia a fost guvernată de partide letone de dreapta. Partidul rusofil Centrul Concordiei (ceco) a fost cel mai votat la alegerile generale din 2011, dar letonii au strâns rândurile pentru a-l menţine în opoziţie. Un an mai târziu, un referendum pentru ca limba rusă să fie adăugată letonei ca limbă oficială a obţinut un covârşitor nu. Limba este baza identităţii letone într-o ţară multietnică, care, culmea, îşi pierde populaţia. Autorităţile se tem că vor fi 'înghiţite' de rusă şi de ruşi. Toţi sunt conştienţi că, dacă acest colectiv apatrid ar avea drepturi politice, peisajul politic ar suferi schimbări drastice.

Înaltul diplomat Andrejs Pildegovics consideră necesar ca această colectivitate să fie privată de drepturi pentru că, dacă ar primi toţi drepturi, atunci nu vor mai fi motivaţi să devină cetăţeni letoni. El atrage atenţia că, pentru a trece examenul de naturalizare, 'nu este nevoie să fii inginer. Trebuie să ştii imnul, letona de bază şi să nu spui că Letonia s-a integrat în URSS de dragul comunismului'.